Cred că sandvişurile sunt cea mai mare plăcere vinovată pe care o am când vine vorba de mâncare. Nu-mi place să pierd mult timp cu mâncatul efectiv, aşa că sandvişurile sunt cea mai bună variantă. De aici şi pasiunea pentru mezeluri. Care de obicei sunt procesate, sunt pline de conservanţi şi alte E-uri. În ultimii ani cumpăr tot mai rar salamuri, parizer sau orice alt fel de cărnuri din categoria asta. Cel mult un salam de Sibiu şi unul săsesc pe an. În restul timpului cumpăr mezeluri de la nişte sibieni (d-ăia adevăraţi), care au magazin în interiorul pieţei Crângaşi.

I-a descoperit tata acum câţiva ani (5 sau 6?) şi de atunci am tot cumpărat de la ei, ba chiar le-am vândut pontul şi altora. Au mezeluri şi brânzeturi înghesuite în două vitrine frigorifice, fix pe insula din centrul pieţei Crângaşi, la parter. E mereu coadă la ei, singurul loc în care găseşti non-stop câte 4-5 persoane care cumpără, aşa că mereu au cel puţin 4 oameni care vând în paralel. Din câte mi-am dat seama sunt toţi parte din aceeaşi familie, iar în timpul săptămânii o parte din ei merg la Sibiu să se ocupe de produsele în sine. Au chiar de toate, de la parizer până la cârnaţi picanţi şi alte mezeluri, dar eu la astea 3 am rămas: slănină foarte puţin afumată, muşchi de porc şi acest piept de porc dat prin cimbru, care e un fel de kaizer. Tata mai mănâncă şi cârnaţi picanţi, am testat şi eu, sunt ok, dar parcă prea graşi pentru mine.

Toate au gust de carne, nu de cauciuc şi sunt mereu fresh şi la aceeaşi calitate de ani de zile. Când le-a crescut cererea, au ştiut cum să crească şi producţia fără să afecteze produsul.

În cea de-a două vitrină au brânză. De oaie, de vacă, maturată sau nu, au şi nişte caşcaval şi o smântână cum foarte rar mi s-a întâmplat să mănânc înainte. Groasă, grasă şi gustoasă. Ah, şi vând şi ouă. Probabil că toate lucrurile astea s-ar încadra fără probleme la capitolul „BIO”, dar n-am văzut niciodată un semn care să anunţe asta. Vă asigur că sunt mai bio decât orice am mâncat prin alte părţi, chiar dacă n-or avea documentele necesare pentru aşa ceva.

La capitolul preţuri nu prea pot să fac comparaţie cu ce e pe piaţă din două motive: nu prea mai cumpăr aşa ceva din supermarket şi nici nu poţi face comparaţie în mod real pe produse. Însă mi se pare că au nişte preţuri corecte. Caşul de vacă e vreo 17 lei/kg, eu numai din ăsta iau. Iar mezelurile de mai sus au costat în total 30 de lei. Muşchiul e vreo 26 de lei kilogramul dacă nu mă înşel, iar slănina vreo 12 sau 15. În total, captura de ieri a fost 43 de lei, adică ce vedeţi în poză + 300 de grame de caş + o caserolă de smântână care e 7 lei. Sunt mezeluri ce ajung cel puţin 10 zile pentru 2 persoane, în funcţie de cât de des mâncaţi sandvişuri, platouri sau, de ce nu, paste. Eu fac paste cu kaizerul ăla şi ies mai bune decât cu orice bacon de pe piaţă. Nimic nu poate să înlocuiască gustul ăla de carne adevărată.

Unde îi găsiţi? La piaţa Crângaşi, după cum spuneam, fix în centru. Dacă intraţi prin faţă, veţi face uşor dreapta, iar pe direcţia respectivă, paralel cu intrarea este magazinul. Dacă intraţi prin spate (se parchează destul de uşor pe acolo, fie la Lidl, fie în parcarea pieţei) veţi face stânga, iar magazinul e după stâlp. Arată cam aşa.

12 comentarii. Leave new

  • „pasiunea pentru mezeluri. Care de obicei sunt procesate, sunt pline de conservanţi şi alte E-uri.”

    Si zaharuri, sa nu uitam! 🙂 Adica zahar, ce mai…

    In alta ordine de idei, la Veranda, vis-a-vis de Carrefour, inspre scarile rulante de la iesire, este un astfel de magazin si acolo, tot de la sibienii adevarati, cu produse super-bune si la preturi decente.
    Incearca si zi-mi, nu stiu daca sunt aceeasi oameni, dar am discutat cu ei, sunt familie, doua surori, sotul uneia dintre ele, mama lor – tatal am inteles ca nu, este la stana.

    Dar este de incercat. Parca Crangasi este prea departe, dar de o plimbare cu metroul, in weekend, merge.

    Răspunde
    • Da, ştiu magazinul. Nu sunt aceiaşi oameni, ăştia de care zic sunt doar în Crângaşi. Totuşi, la Veranda parcă e ceva mai comercială treaba, n-am testat încă.

      Eu merg destul de des pe acolo pentru că mă duc în vizită la ai mei în Militari, deci e în drum oarecum. Dar chiar şi aşa, sunt 5 staţii de metrou, în weekend ajungi imediat. Şi merită!

  • Vai, ce pofta mi-ai facut!!
    Asa avem si noi aici in Timisoara, produse vero de la banateni adevarati, magazinele Curtici. Mananc de la ei de ma sparg.

    Răspunde
  • Si muschiul si slanina au pret foarte bun comparativ cu ce e in comert (mai ales muschiuletul). Arata bine toate, slanina imi place ca are un firicel de carne, nu mananci doar grasime. Kaizerul ala cat costa?

    Răspunde
  • Salut! Ai verificat vreodata eticheta? sunt curioasa daca au conservanti sau alte bazaconii. Din ce spui tu, rezulta indirect ca nu au, dar sunt curioasa cum e eticheta. As merge pana acolo, daca au eticheta curata.

    Merci mult

    Răspunde
  • Sibienii astia sunt precum rosiile de Giurgiu, sau extrapoland la nivel global precum uleiul de masline din Creta! Trebuie sa fii naiv sa crezi ca produsele alea sunt toate preparate de famile in casa!

    Răspunde
  • “Nu au etichetă pe fiecare produs. Au ceva certificate pe acolo.” Iata atitudinea ce ne poate usor si oricand baga in spital.. Chestia cu eticheta pe lot nu merge. Daca produsul nu are niciun element de identificare, ce va face sa credeti ca apartine unui lot? In plus, fiecare cumparator trebuie sa stie compozitia procentul de grasime…etc. . Ati vazut, sper cazul vanzatorului care isi cumpara marfa mult laudata de la unguri, dintr-o zona afectata de pesta! Nu-l intreba nimeni de etichete, toti erau multumiti. Iar gustirile pot fi cel maI usor pacalite cu surogate.
    Hai sa traim in secolulXXI!

    Răspunde
  • Trebuie masuri foarte dure și controale foarte susținute

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu