Cursul leu-euro a luat-o razna, Statul căută non-stop metode prin care să ia bani din economia privată, multinaţionalele sunt demonizate de aproape 1 an, iar taxele pentru salarii sunt schimbate din pix ori de câte ori îi vine cuiva o idee ce pare mai bună. 

Şi cu toate astea, străinii încă au încredere în România şi continuă să investească. Abia de 2-3 luni au apărut primele semnale de îngrijorare, dar n-am avut parte de decizii drastice precum oprirea unor proiecte aflate în desfăşurare. 

Recent am fost la inaugurarea oficială a depozitului Decathlon de lângă Bucureşti, aflat în comuna Ştefăneşti. Au vorbit, printre alţii, CEO-ul şi şeful depozitului, doi francezi care erau destul de optimişti în privinţa ajutorului pe care îl vor primi de la autorităţi. Şi nu mă refer la scutiri de taxe sau favoruri, ci la lucruri de care au mai multă nevoie, precum încheierea bucăţii din A3 Bucureşti – Ploieşti, adică accesul spre oraş fără rute ocolitoare pe Centură. 

Depozitul Decathlon va avea în curând stocuri în valoare de 10 milioane de euro. Sunt 29.000 de metri pătraţi împărţiţi în mai multe hale care au diferite întrebuinţări în procesul logistic. Mai interesant e că acest depozit va fi folosit pentru magazinele din România, Bulgaria şi Grecia. În România există cele mai multe magazine Decathlon, vreo 20, însă ai zice că mai logic ar fi fost să construiască un depozit la mijlocul celor 3 ţări, adică la vecinii bulgari. Şi cu toate astea francezii de la Decathlon au ales să construiască lângă Bucureşti.

E clar că la momentul în care s-a luat decizia unei astfel de investiţii (aproximativ 4 milioane de euro), nu era un context economic precum cel de azi, dar nici nu cred că era optimismul şi prosperitatea din vremea lui Cioloş. Cel mai probabil decizia s-a luat în urmă cu 3-4 ani, deci pe guvernarea Ponta. Au existat nişte investitori care au crezut în instinctul de conservare al acestui popor şi au sperat că lucrurile se vor rezolva, la un moment dat.

Nu vreau să mă gândesc câte astfel de investiţii am pierdut pentru că alţi afacerişti n-au avut acelaşi curaj de a investi într-o Românie instabilă. Şi-a pus Marius întrebarea asta într-un articol în care a detaliat mai bine vizita la depozit. Însă nu vorbim doar de cei 1000 de angajaţi care lucrează în magazine şi în depozit. Decathlon produce în jur de 600.000 de biciclete anual la Timişoara şi vreo 2 milioane de pantofi de sport la Braşov. Astea sunt alte locuri de muncă. Ce se întâmplă dacă pleacă multinaţionalele astea care “sug sângele poporului”? 

Cred că trebuie să ne bucure faptul că există în continuare optimism din partea unor companii străine în ceea ce priveşte ţara noastră. Însă, în egală măsură, trebuie să ne îngrijoreze direcţia în care merg lucrurile. N-o să ne putem baza la nesfârşit pe optimismul altora în bunul mers al ţării.