Un articol lung din Vanity Fair povesteşte orgiile ce au loc între bogaţii din Silicon Valley, nişte petreceri exclusiviste la care se testează droguri şi experienţe sexuale. Articolul e doar o mică parte dintr-o carte numită “Brotopia: Breaking Up the Boys’ Club of Silicon Valley“, care povesteşte cât de sexistă e lumea din Silicon Valley, cât de discriminate sunt femeile şi cum abuzează bărbaţii de poziţiile pe care le au. Cartea urmează să apară pe 6 februarie.
Din descriere şi modul în care e promovată (adică fix cu o bucată despre bărbaţii cei răi care profită de femei tinere pentru a le convinge să facă sex cu ele) mi se pare că această carte nu face decât să construiască pe nişte stereotipuri şi pe câteva scandaluri foarte cunoscute. În ultimul an am auzit tot mai des despre bărbaţi care au plecat de la vârful unor companii de tech în urma unor scandaluri sexuale (Uber e una dintre companiile afectate destul de mult de asta).
Totuşi, nu pot să nu remarc ce răutăcioase şi chiar absurde sunt unele observaţii:
Silicon Valley’s aggressive, misogynistic, work-at-all costs culture has shut women out of the greatest wealth creation in the history of the world. It’s time to break up the boys’ club. Emily Chang shows us how to fix this toxic culture–to bring down Brotopia, once and for all.
De parcă cineva ar fi vrut ca zona asta de geeks să fie ocupată preponderent de bărbaţi. Nu, pur şi simplu s-a nimerit aşa pentru că femeile nu erau interesate de programare la fel de mult ca bărbaţii. Chestia asta s-a mai schimbat în ultimii 20 de ani, dar n-are sens să ne revoltăm că sunt mai mulţi bărbaţi programatori.
Interviews with Facebook COO Sheryl Sandberg, YouTube CEO Susan Wojcicki, and former Yahoo! CEO Marissa Mayer–who got their start at Google, where just one in five engineers is a woman–reveal just how hard it is to crack the Silicon Ceiling.
Probabil că ăsta e şi raportul pe tot globul.
Revenind la orgii, una dintre nemulţumiri e că bărbaţii de la petreceri n-aveau curiozităţi homosexuale.
“Oddly, it’s completely unthinkable that guys would be bisexual or curious,” says one V.C. who attends and is married
În rest, pare genul de fantezie a unor oameni care au crescut auzind despre petrecerile extraordinare de la Playboy Mansion şi care încearcă să pună în aplicare ceva similar acum că au bani şi putere.
Sunt şi câteva pasaje în care diferite domnişoare vin de bună voie la o petrecere, apoi iau de bună voie droguri şi se trezesc că sunt abordate de alţi oameni drogaţi. Pentru că asta fac oamenii decenţi care vor să fie respectaţi pentru ceea ce sunt – nu pentru cum arată – se duc la petreceri dubioase şi se droghează.
Probabil că Brotopia n-o să declanşeze un scandal similar cu ce se întâmplă la Hollywood, dar subiectul e de urmărit.
7 Comments
De fapt duduile alea pe care le-ai enumerat, in frunte cu aia de la Facebook sunt catranite ca nu e fix invers si aume ca femeile sa detina pozitie dominanta si sa abuzeze de barbati. Nu e nici vorba de egalitate. Let it be.
Pe la începutul anilor ’80, majoritatea programatorilor erau… femei. Sau poate nu majoritatea, dar într-un procent mult mai mare decât azi.
Apoi calculatoarele și consolele de jocuri au devenit mainstream, iar cei ce făceau reclamele au decis că băieții și bărbații dau mai bine în poze. Și cam aia a fost. sursa.
Este efectul lui „nu te juca cu aia, că-i pentru băieței”.
Cool, nu ştiam articolul. Merci.
habar n-am despre cartea asta si ce scrie in ea dar te cam arunci cand spui ca “femeile nu erau interesate de programare la fel de mult ca bărbaţii”.
ai si niste cifre/studii care sa sustina aceasta afirmatie?
ca mie mi se pare mai degraba ca e o presupunere, adica observam ca astazi femeile sunt mai putin reprezentate decat barbatii in aceasta profesie si tragem concluzia ca e din cauza ca nu sunt interesate, mai ales ca asta se potriveste cu stereotipul adanc ingropat in creierul nostru cum ca femeile in general sunt mai putin interesate de lucrurile stiintifice, logice, matemative, stiut fiind ca femeile sunt mai emotive, mai fragile si mai inclinate spre profesii din astea “soft” cum le zice.
pariez ca habar n-aveai ca esti sexist, este?
Dar tu ai nişte studii care să susţină contrariul?
Vorbe goale din ambele părţi. Eu am scris ce-am scris pe baza observaţiei participative. La Politehnică în facultăţile legate de calculatoare sunt mai mulţi băieţi, în firmele de programare sunt mai mulţi bărbaţi etc. Cum mă face sexist această observaţie? Tu cum poţi dovedi că femeile erau interesate de programare dar n-au urmat pasiunea asta din cauza societăţii?
Iar stereotipul există, dar e legat de faptul că programatorii sunt în general geeks care stau lipiţi de monitor non-stop, nu ies din casă cu zilele, nu socializează, nu le place să interacţioneze cu alţi oameni. De-asta cred că nu sunt interesate femeile mai degrabă, pentru că au o imagine cu tipi transpiraţi şi cu ochelari care poartă acelaşi tricou de o săptămână şi care se bucură la o linie de cod reuşită.
În altă ordine de idei, fără un mail valid nu mai comentezi pe aici. Anonimitatea n-a adus nimic bun, niciodată.
cel care face o afirmatie trebuie sa aduca argumente sau cifre, nu cel care o pune la indoiala – e o chestiune elementara de bun simt in gandire, nici macar de logica.
oricum, studii despre felul in care fetele sunt fortate de mici ca sa se inscrie in stereotipul feminim sunt multe, dar la tine in pestera inca nu au ajuns, se pare.
ref la anonimitate – esti tolomac.
Oki. Bye!