Embed from Getty Images

La ora la care scriu articolul ăsta meciul dintre Simona Halep şi Karolina Pliskova încă n-a început. Pe masă e un loc în semifinalele Australian Open, rundă în care n-a ajuns niciuna dintre cele două jucătoare până acum.

Indiferent de rezultatul acestui sfert, vreau doar să subliniez că Simona a făcut în acest an pasul spre grupul select al marilor campioane. Modul în care a jucat la acest Australian Open mi-a adus aminte de multe ori de meciurile Serenei Williams, ale Sharapovei sau ale lui Venus.

Şi nu mă refer doar la meciul maraton cu Lauren Davis şi la acel uriaş exerciţiu de voinţă, ci şi la modul în care a câştigat Halep meciurile de până acum. Au fost cel puţin 2 meciuri din 4 în care a jucat prost şi cu toate astea a trecut mai departe. Asta reuşesc doar marile campioane. Ţin minte meciuri ale Serenei din anii trecuţi în care jucătoarea americană se salva doar cu ajutorul serviciului sau scurta punctele suficient de mult încât să obţină un rezultat bun cu un minim de efort.

În punctul ăsta e Simona acum. Accidentată, super obosită, la meciul cu Davis a reuşit să scoată nişte servicii perfecte exact atunci când avea nevoie, fix când adversara avea impresia că a răpus balaurul.

Cred mai mult decât oricând că un Grand Slam e o chestiune de timp, poate să vină acum sau poate să vină spre toamnă, dar el o să ajungă în vitrina Simonei. Îl merită, acum a devenit una dintre marile campioane ale tenisului.