Aţi urmărit cu sufletul la gură toată povestea cu dezvăluirile #metoo? Da, şi eu. Chiar mă trezeam dimineaţa gândindu-mă ce vedetă a mai ciupit de fund vreo asistentă de la Hollywood acum 10 ani.
Uitaţi-vă la graficul de mai jos (via). Ce vedeţi? Pot să vă spun eu ce văd: 58 de persoane din 97 care lucrau în Entertainment sau Media. 64, dacă punem şi muzicienii. Două treimi. Dacă vezi listele astea poţi să concluzionezi că e plin de nemernici la Hollywood. S-au adunat toţi profitorii şi violatorii.
Aveţi impresia că politicienii sau oamenii de afaceri sunt uşă de biserică? Nu, evident că nu, doar că ei au cu adevărat o putere asupra oamenilor care ar putea ieşi să reclame ceva. Putere sau bani, în funcţie de categorie.
În schimb, în zona de Entertainment nu doar că nu există o putere directă (ok, Weinstein şi încă vreo 2, dar restul până la 58 nu mai au cum să intimideze pe nimeni), dar e şi presa la pândă, aşteptând un subiect beton.
S-a ajuns la cazuri aberante, în care jurnalişti de la CNN îi iau apărarea lui Aziz Ansari pentru o chestie de care şi-a amintit o tipă după ce a acceptat să meargă de 2 ori la el acasă (WTF?).
Dacă ne-ar fi păsat suficient de problema asta, nu se mediatizau doar cazurile cu celebrităţi. Pe lângă cele 97 de cazuri reclamate, probabil că mai există 97 de milioane de cazuri despre care n-a scris nimeni un rând. Şi jurnaliştii nu fac o campanie mai amplă pentru că nimeni nu e interesat de nişte lucruri pe care le ştim, şi la care închidem ochii. Ghinion, o femeie e bătută sau violată în plină stradă, o să uităm asta mâine, dar cum, James Franco s-a purtat naşpa cu nişte femei? Wow! Hai să-i boicotăm filmele, #metoo!
Până şi în cazul lui Rimaru lucrurile au prins tracţiune pentru că era vorba despre un tip cunoscut. Dacă s-ar fi întâmplat asta cu vreun şef dintr-o agenţie de media nu-i păsa nimănui suficient de mult.
#metoo nu poate să fie o campanie cu adevărat eficientă cât timp depinde de expunerea în media. Femeile abuzate de vreun afacerist low level nu vor ieşi niciodată să spună asta, pentru că în lipsa acoperirii media care să dea naştere unei presiuni sociale, riscurile sunt prea mari. Aşa că #metoo e o chestie dedicată celebrităţilor cu care presa reuşeşte să facă un ban cinstit.
5 comentarii. Leave new
Ce ma frapeaza pe mine din toata povestea asta cu #metoo e ca a cam disparut prezumtia de nevinovatie. Victima are intotdeauna dreptate, presa si poporul au ajuns tribunal, judecatori si jurati, iar sentinta e deja bine-cunoscuta.
Păi se știe că bărbaţii sunt niște nemernici în general.
[…] Cât contează #meetoo? […]
Rimaru da in judecata femeile respective pentru defaimare … sau cel putin asa citeam ieri.
Whaaat? Really?