Ştiu că poate părea absolut şocant, dar n-a fost nevoie decât de 18 ani pentru ca RATB să păşească în secolul 21! Lângă ghereta de bilete de la Obor a răsărit un automat roşu, strălucitor şi cu touchscreen!

Probabil că nu l-aş fi observat dacă nu auzeam o duduie aflată foarte aproape de vârsta pensionării că treaba e încurcată şi că n-are încredere în bucata masivă de tehnologie răsărită în vecinătatea staţiei. Doamna a contemplat atent la măgăoaie şi apoi s-a întors strâmbând din nas. Probabil că n-avea de gând să cumpere bilet, dar voia să ştie ce-au mai inventat calculatoriştii de pe lumea asta.

M-am uitat atent şi n-am văzut nicio “pamblică” prin jur, semn că inaugurarea n-a avut încă loc. Nu-i nimic, e timp.

Lăsând gluma, mi se pare că interfaţa e destul de intuitivă, m-am jucat puţin cu ea. Sunt disponibile 3 limbi: română, engleză şi franceză. Poţi cumpăra un card RATB, un card RATB-Metrorex şi poţi reîncărca un card pe care îl ai deja. Poţi plăti cash sau cu cardul din câte mi-am dat seama (inclusiv contactless!). 

N-are sens să mai spun în ce an am văzut prima oară astfel de automate prin străinătate pentru că sigur ele există dinainte să fi început eu să călătoresc în afara ţării. Am văzut ceva menţiuni pe net despre automate similare în 1997. 

Sper doar că nu e la UTI contractul de mentenanţă, ar însemna să le folosim doar până anul viitor sau ceva de genul.