Am trăit aproape toată viaţa sub guvernarea PSD-ului, cu mici pauze. Unele reale, altele simulate (precum guvernarea CDR). Am observat cum partidul ăsta a devenit de la an la an şi de la conducător la conducător tot mai pervers, corupt şi, din păcate, tot mai curajos.

Dacă părinţii noştri au trăit cu ideea că nu se poate schimba nimic, noi trăim cu frustrarea că nu se schimbă nimic, chiar dacă s-ar putea. Iluzia că vom scăpa vreodată de această grupare mafiotă care s-a instalat în Parlament e mai amăgitoare decât speranţa unui ajutor american înainte de ’89.

Ceea ce se întâmplă acum pe Facebook şi prin presa de dreapta este, de fapt, o nouă “Europă Liberă” la care se conectează generaţia noastră pentru un plus de speranţă. Diferenţa e că nu ne interzice nimeni accesul la aceste informaţii. Nu încă.

Însă n-am certitudinea că anul viitor lucrurile vor fi la fel. Fiecare corupt de la cârma PSD a fost înghiţit de unul mai mare, mai lipsit de scrupule. De la Năstase la Mitrea şi Vanghelie, mai apoi la Ponta şi acum la Dragnea. Mereu am crezut că mai rău de-atât nu se poate. Pe Ponta l-am demonizat de parcă era diavolul pe pământ, iar acum ni se pare chiar simpatic, îi dăm şi share! Mereu am fost contrazişi de următorul lider PSD, care a încălcat legea cu mai mult tupeu, a atacat justiţia mai violent şi a batjocorit Constituţia după cum a avut nevoie.

Dacă de Dragnea nu mi-e frică, mă tem de cel care îi va lua locul. N-am nicio îndoială, la primul pas greşit Dragnea va fi mazilit de oamenii din partid, indiferent de ceea ce declară liderii de acum pe la televizor. Însă cel care va avea destul sânge rece să-l execute politic ar trebui să fie un nemernic de teapa lui Iliescu. Ceea ce ar însemna că ne vom întoarce cu adevărat în urmă cu 25 de ani, la vremea mineriadelor şi a guvernării prin teroare. Indiferent ce se întâmplă cu Dragnea de acum încolo, indiferent de modul în care îi răspundem acum (în stradă!), trebuie să fim pregătiţi pentru cel care îi va lua locul şi pentru alegerile din 2020. 

Featured foto via