S-a încheiat Campionatul European, echipa României a ieşit pe locul 4, pierzând finala mică în faţa Olandei.
Cristina Neagu, liderul echipei şi una dintre cele mai bune jucătoare din lume, s-a accidentat grav pe finalul partidei cu Ungaria, aşa că n-a putut juca în semifinale (unde România a pierdut în faţa Rusiei) şi în finala mică.
A fost destul de greu fără Cristina Neagu, dar nu cred că trebuie să justificăm aşa rezultatul. Fetele au fost obosite, au greşit copilăreşte, şi-au pierdut de multe ori concentrarea.
Însă cu toate astea trebuie să privim rezultatul ăsta ca pe un lucru bun. Echipa e deja calificată la Campionatul Mondial din Japonia ce va avea loc în 2019, iar obiectivul iniţial a fost atins.
Dacă la începutul unei competiţii afirmi că vrei să termini în primele 6, nu te poţi arăta dezamăgit dacă în final eşti pe locul 4. Chiar dacă la un moment dat ai sperat la mai mult, chiar dacă ai visat la medalia de aur. Ok, n-a fost nicio medalie la acest turneu final, însă mi se pare că suntem tot mai aproape.
România are multe jucătoare de perspectivă, are două jucătoare excelente în poartă şi le va avea mult timp de-acum încolo, atât Yulia Dumanska, cât şi Denisa Dedu sunt super tinere, nu există niciun argument logic pentru care să nu obţinem o performanţă mare în câţiva ani.
O altă veste bună e că am scăpat de comentariile stupide de la TVR pentru campionatele europene şi mondiale de handbal, Telekom şi Digi au cumpărat împreună drepturile de difuzare pentru următorii 3 ani. Mă cam săturasem să-i ascult pe toţi antrenorii români care ne explicau cât de slab este Ambros Martin şi cum ar trebui să fie un români la cârma naţionalei pentru că handbalistele noastre nu înţeleg limba engleză.
Până la noi meciuri ale naţionalei, revine Liga Campionilor, unde CSM Bucureşti joacă la final de ianuarie cu Gyor în grupele principale. Vă recomand să mergeţi la un meci, mai ales dacă aveţi prichindei, e o experienţă foarte mişto.
5 comentarii. Leave new
Eu nu cred ca vine vreo medalie la handbal, din contra. Ma tem chiar ca declinul abia acum incepe, ca si la celelalte sporturi. Urmaresc handbal din copilarie, de peste 20 de ani, si stiu ca nationala Romaniei nu poate lua medalie decat intamplator. Jucatoarele nu au mentalitatea de invingatoare, ele isi cauta scuze de genul „ne-au furat arbitrii” sau „am jucat prea mult” (de parca restul echipelor nu joaca tot atatea meciuri). In mentalul lor este mai important sa-si caute scuze, sa aiba pe cine da vina, o meteahna veche a romanilor (romanul nu este niciodata de vina, altcineva a gresit, altii l-au sapat, l-au furat, etc). Deci, nu-ti face sperante, o medalie pentru handbalul feminin romanesc este extrem de improbabila.
Nu e chiar aşa. Jucătoarele se schimbă pe măsură ce joacă tot mai mult în afară. Dacă CSM Bucureşti a reuşit să câştige Champions League şi cu jucătoare române, de ce n-am avea şi la naţională un rezultat bun? E clar că avem câteva jucătoare bune. Ok, nu avem lot, dar vor creşte Bazaliu, Laslo, Zamfirescu.
Să fim optimişti 🙂
Asa aratau toate mesajele despre Halep in perioada cand era locul 2-3 si nu reusea sa castige un Grand Slam, ca nu poate mai mult de locul 2, ca nu poate castiga un Grand Slam ca nu are mentalitate de invingatoare, ca e slaba de caracter, ca e slaba fizic pentru caprele mari cu care joaca. uite ca are deja 60 de saptamani pe locul 1, 3 finale de grand slam din care una castigata. Mie nu-mi place handbal-ul, dar asta nu ma opreste sa observ comentariile de genul asta. Toti comentatorii stiu ca jucatorii nostri nu sunt buni, e doar o intamplare ca sunt in top. Nu reusesc sa-mi dau seama insa de unde placerea asta de a blama jucatorii romani de top, in orice sport.
Mesajul meu anterior este reply la mesajul lui Kopa_Kopan, nu la articol.
Imi place optimismul cu care privesti viitorul nationalei de handbal feminin si mi-as dori sa ti se adevereasca. Macar de-am deveni un fel de Olanda, care de cativa ani e constant in semifinalele turneelor finale la care participa.
Si, ca tot ai adus vorba, uneori, mi-e ciuda ca handbalul (in special, cel feminin) nu e si mai popular la noi in tara decat e, daca tinem cont de performantele pe care echipele de club, dar si nationala le-au realizat constant dar si de emotia produsa de acestea intr-un sport mai dinamic decat fotbalul!
Am ajuns la sportul asta la un nivel la care, in alte discipline, nici nu indraznim sa visam! Mai sunt, insa, lucruri de pus la punct!