Treizecizero e, fără îndoială, unul dintre cele mai valoroase proiecte din presa românească. Lansat în 2012, siteul condus de Adrian Ţoca a devenit în scurt timp principala sursă de informaţii pentru iubitorii tenisului şi un model pentru ceea ce ar trebui să însemne jurnalismul quality de la noi. De-a lungul anilor Treizecizero s-a dezvoltat, a ieşit în print, a creat şi un alt proiect, numit Lead.ro.

Câteva branduri au sprijinit şi încă mai sprijină siteul, care presupun că beneficiază şi de popularitatea pe care a câştigat-o tenisul în ultimii 2-3 ani. Însă adevărul e că Treizecizero ar merita mult mai multă implicare din partea companiilor. Ar merita, însă, aşa cum se întâmplă mereu cu produsele de nişă, probabil că e trecut în coloana de “nice to have”.

O să-l citez din nou pe Adrian Ţoca, cel care în 2013 zicea:

Ne-am gândit de multe ori dacă merită. Dacă e cazul să mergem mai departe. Să fim sinceri, ca să produci conținut bun în .ro nu e numai o întreprindere riscantă și costisitoare, ci pur și simplu o prostie. Sau cel puțin așa susține toată lumea.

5 ani mai târziu, Treizecizero e încă în picioare şi e pregătit să facă un nou pas: acela al abonamentelor premium. 

Programul 30-0+ nu este un paywall, ci o formă prin care pasionaţii de tenis să poată susţine proiectul. În argumentaţia lui Adrian am simţit un soi de tristeţe. Chiar dacă n-o spune, cred că soarta proiectului depinde de modul în care va merge acest membership. Atunci când aprecierea şi colaborările cu brandurile întârzie să apară, echipa nu poate funcţiona pe bugete foarte mici la nesfârşit. Anul ăsta, de exemplu, n-au mai ajuns la Australian Open, primul turneu de Grand Slam al anului, pentru că sunt costuri foarte mari.

Şi pentru prima oară chiar mi-au lipsit articolele lui Adi din sălile de conferinţe de la AO. Genul de content pe care l-am apreciat mai mult abia atunci când i-am simţit lipsa.

De-asta sper din tot sufletul ca oamenii din comunitatea Treizecizero (una dintre cele mai închegate comunităţi pe care le ştiu) să răsplătească eforturile echipei care i-a adus laolaltă.

E şi un experiment interesant pentru publishingul din România. Alături de DOR, Recorder şi alte câteva publicaţii, Treizecizero merge înainte pe drumul calităţii fără compromis. Va reuşi cu aceste abonamente să continue?

Mi-a plăcut şi abordarea Cameliei Butuligă, partenera lui Adrian Ţoca în proiect:

De fapt, nimic bun nu e ieftin. Iar țara asta are nevoie de calitate ca de aer. De aceea, acum, pe lângă bătutul din palme, trebuie să deschidem și portofelele. Atât cât putem, dar trebuie să le deschidem. 

Treizecizero are nevoie de încurajări și de timp petrecut pe site, dar și de sprijin financiar. E timpul să devenim mai mult decât o inițiativă simpatică sau o oază într-un deșert.

Extrapolând, cred că întreaga Românie are nevoie de ceva mai multă implicare decât “bătutul din palme” sau “comentatul pe Facebook”. Pentru ca România pe care ne-o dorim, cea a implicării civice şi a normalităţii să fie mai mult decât o iniţiativă simpatică.

Revenind la 30-0+, există 3 pachete anuale care mi se par foarte decente:

Pachetul 150, Pachetul 250 şi Pachetul Student. Primul e 150 de lei, al doilea 250 de lei, iar cel pentru studenţi este 70 de lei. Pe an!  

În banii ăştia primiţi acces la content exclusiv, newslettere, şi, pentru pachetul mai mare, o revistă în format electronic, acces la un grup de Whatsapp şi la un eveniment offline.

Însă mai important e că susţineţi publishingul românesc de calitate.