Mi-am adus aminte recent de ştirea cu tranzacţia dintre Easyhost şi Zonga, într-un moment în care încercam să ascult ceva muzică pe Zonga şi picase aplicaţia.

Din punctul meu de vedere, tranzacţia respectivă e mai mult o mişcare de PR, care să seteze un preţ în piaţă. “Dacă X a dat atâţia bani pe 8% din compania Z, înseamnă că valoarea totală e de Y”. Din păcate, nu văd un viitor prea luminos pentru Zonga, în contextul în care Spotify are toate integrările posibile, iar locul 2 e ocupat de Deezer. În plus, sunt o mulţime de utilizatori de iPhone care preferă în continuare iTunes.

Şi ca să fie lucrurile mai rele, aplicaţia Zonga dă din ce în ce mai multe rateuri. Eu o folosesc pentru că am un abonament de la Vodafone în care e inclus gratuit şi serviciul ăsta. Şi la câtă muzică ascult eu pe telefon chiar n-am nevoie de Spotify Premium.

Probabil că Zonga o să mai existe un timp, dar în lipsa unui exit (care nu-mi dau seama cum s-ar produce), serviciul va merge din ce în ce mai prost.

Ăsta e al doilea proiect lansat de Sergiu Biriş care se vede depăşit de concurenţa internaţională, după Trilulilu. Şi cred că putem spune că a cam trecut vremea adaptărilor româneşti. Dacă Trilulilu s-a lansat ca “Youtube-ul românesc” şi Zonga ca un fel de “Spotify românesc”, în ziua de azi astfel de produse nu mai au loc pe piaţă.

Produsele internaţionale pe care le replică astfel de proiecte intră mult mai repede pe pieţele emergente. Strategia de expansiune include de cele mai multe ori 100-150 de ţări de pe toate continentele. E normal ca liderul de la nivel internaţional să se impună rapid şi la nivel local, indiferent de câte resurse şi atuuri ar avea concurentul autohton.

Asta nu înseamnă că Trilulilu şi Zonga n-au fost produse bune la vremea lor. Din contră, cred că au fost nişte produse excelente, care au oferit publicului exact ceea ce avea nevoie atunci. Doar că vremurile alea au cam trecut.