Fiind născut şi crescut în Bucureşti, n-am experimentat treaba cu pachetul cu mâncare de la părinţi, însă am mai avut prieteni şi colegi care beneficiau de aşa ceva. 

Pe vremea aia erau două variante de transport din provincie: mecanicul de locomotivă, care pentru o sumă modică găzduia pungile cu şniţele şi borcanele cu ciorbă pe ruta ORICE – Gara de Nord, sau şoferul de microbuz care făcea acelaşi lucru cu punct final în autogările principale din Bucureşti.

Însă am aflat recent că asta e o chestie super depăşită. Nu ştiu dacă e neapărat pentru #săraci, dar e clar pentru cei care au rămas blocaţi în trecut.

Acum există servicii express, promovate pe Facebook, cu tarife fixe şi standarde înalte în calitatea livrării. Numai pe ruta Tulcea – Bucureşti am aflat de vreo 3, unul din ele fiind Totul de-a gata de la Mama. Pentru doar 15 lei, un domn face drumul Tulcea – Bucureşti şi retur într-o dubiţă încăpătoare, în care probabil că transportă zeci de pachete. 

Un alt serviciu transportă zacusca şi cornuleţele cu gem pentru 30 de lei, însă nu m-am prins exact care sunt diferenţele de ofertă. Promit să mă documentez.

La următorul nivel există Pachetul de la mama, care deja e business în toată regula, şi merge pe livrări în Anglia. Aici e business internaţional, aşa că nu s-au rezumat doar la mâncare. Oamenii ăştia transportă şi biciclete, frigidere, chiar şi maşini. Intră deja la firme de curierat, însă poziţionarea e tot pe sentimental, iar costurile sunt mult mai mici decât la DHL.

Revenind la România, sunt curios dacă există genul ăsta de servicii şi pentru alte oraşe, eu am aflat întâmplător de povestea cu Tulcea, dar nu cred că s-a inventat acolo acest „UBER” al sărmăluţelor în foi de viţă.

Şi apropo de UBER, aveam un prieten care trimitea mâncare prin ridesharing, în sensul că făcea comandă în aplicaţie, punea pachetul în maşină, apoi seta destinaţia. Asta până când a fugit un şofer cu câteva porţii de lasagna.

5 comentarii. Leave new

  • Acum vreo 5-6 ani ( stiu sigur ca nepotica mea era studenta la vremea aia ) era o firma care facea serviciul „de genul asta dar mult mai” bine”: masina ( dubita) ajungea in complexul Tudor Vladimirescu din Iasi ( unul dintre cele mai mari din tara) din Suceava, Falticeni, Tg Neamț, pretul era vreo 10-15 lei pe colet, studentii nici nu trebuiau să mearga la gara/autogara ca le venea fix „la botul „calului

    Răspunde
  • Afacere de viitor, ce sa zic. Altii trimit rachete in cosmos, noi trimitem inca zacusca si dulceata ‘pe tren’ sau cu dubita, cu nea Parpanghel. O fi greu in studentie, nu contest, dar in zilele naostre exista joburi part-time pentru studenti, exista modalitati de a mai face un ban, mancare exista peste tot, nu trebuie sa-ti mai trimita mama merinde la pachet, de la 300 de km.

    Răspunde
    • Nu e vorba de asta, pur şi simplu uneori vrei să simţi gustul ăla de acasă şi n-ai unde să-l faci. Nu e vorba de bani, sunt mulţi studenţi care stau la cămin, n-au bucătării utilate etc.

  • RomFour am folosit cu succes sa primesc o bicicleta din Romania in Germania. In remorca pe langa bicicleta mea erau cam 30 de colete de diferite dimensiuni.

    Răspunde
  • Si noi am trimis cu romfour 5 pachete in berlin. Puse sambata la sediul de langa gara de nord, luni erau in Berlin….nimic de reprosat.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu