Discovery a semnat recent un parteneriat cu BBC pentru a putea pune la streaming toată librăria de documentare pe care o are la dispoziţie televiziunea britanică. Şi prin “parteneriat” vreau să spun că BBC va primi 300 de milioane de lire pentru un conţinut pe care l-a făcut şi valorificat deja în scopurile lui iniţiale (TV, DVD-uri etc.). Înţelegerea se întinde pe următorii 10 ani, timp în care Discovery poate să facă orice cu respectivul content.

Discovery are la rândul ei foarte mult content pe care îl deţine, aşa că probabil că urmează să lanseze un mega serviciu de streaming de documentare, pentru care abonamentele se spune că vor costa 5 dolari pe lună (în SUA).

Mie chestia asta mi se pare absolut fascinantă. Marile companii media se încăpăţânează să ignore realităţile pieţei şi speră la cai verzi pe pereţi. Disney îşi retrage filmele de pe Netflix şi îşi va lansa propriul serviciu de streaming, chestie care am zis deja că mi se pare o eroare

Însă realitatea e că americanii nu se abonează decât la unul, cel mult 2 servicii de streaming. Şi asta o spun studiile!

Doar 2,6% din americani au abonamente la 3 servicii de streaming video. 10% au abonament la 2 servicii, în timp ce 30% au un singur abonament. (informaţia e detaliată aici)

Sigur, vorbim de un studiu Nielsen Reports din 2015, însă nu cred că lucrurile s-au schimbat foarte mult de atunci. Câte abonamente să-ţi faci?

Ok, unii operatori de cablu vor începe să ofere gratuit anumite abonamente (Telekom oferă în unele cazuri HBO Go inclus în abonament, de exemplu). Abonaţii Spotify din SUA primesc automat şi Hulu, deci să zicem că mai tai un cost de pe listă. Dar abonament pentru serviciu de streaming de documentare? Abonament separat doar pentru filmele Disney? De ce aş da banii pe aşa ceva?

Mai degrabă merg la cinema pentru 1-2 filme Disney pe an şi rămân cu abonamentele la Netflix, HBO Go sau Amazon Prime.

Caii verzi pe pereţi la care îmi imaginez că visează şefii acestor companii de media ar fi schimbarea totală a paradigmei. Renunţarea la abonamentele de cablu şi trecerea pe mai multe servicii de streaming, al căror cost să însumeze valoarea plătită pe televiziunea clasică. Ca să vă faceţi o idee, un abonament la AT&T cu 40 de canale este 50 de dolari pe lună, iar un abonament cu 50 de canale este 70 de dolari pe lună.

Americanii deja renunţă la abonamentele de cablu, însă nu se apucă să se aboneze la servicii de streaming cu două mâini, ci consumă din librăriile care li se oferă.

Netflix, de exemplu, are nişte documentare super interesante, nişte seriale de succes, nişte concerte şi spectacole de stand-up de top. De ce aş căuta în altă parte documentare?

În plus, chiar şi acest fenomen de dezabonare de la cablu, numit “cord-cutting”, a început să mai scadă în viteză.

Simon Murray, Principal Analyst at Digital TV Research, said: “Despite the overall falls, cord-cutting is slowing. The US will lose 3 million pay TV subscribers in 2019 – down from a decline of 3.8 million in 2018. Annual losses will diminish after 2019.”

The number of TV households that do not have a pay TV subscription will quadruple from 11.34 million in 2010 to 48.56 million in 2024. The number of homes without a TV set will climb from 1.27 million in 2010 onto 9.49 million in 2024. (sursa)

Singura problemă pe care o văd cu acei “cord-cutters” este legată de streaminguri de sporturi. Momentan nu există alternative foarte bune, însă şi aici se fac progrese şi vom vedea în câţiva ani meciuri din principalele sporturi pe Youtube, Twitter, Amazon Prime sau alte medii.

În concluzie, calculele par să fie corecte, însă mamuţii media sunt mult prea optimişti. Cei care renunţă la un abonament de 70 de dolari pe lună nu vor sări să dea 15 dolari pe Netflix, 5 dolari pe Discovery+, 10 dolari pe HBO GO, 10 dolari pe Hulu, 10 dolari pe Disney+ şi aşa mai departe. Epoca în care oamenii plăteau bani mulţi la pachet pentru content de care nu aveau nevoie a cam trecut. Tendinţa din sharing economy e să plăteşti cât mai multe obiecte şi servicii “on demand”.