Am avut nevoie să lipesc ceva la birou, am luat un tub de Picătura că era cea mai ieftină variantă după no-name-urile alea chinezeşti cu care te lipeşti pe degete.

Şi vreo 5 minute m-am uitat la ambalaj, că nu aveam cu ce să-l deschid. Nicio zonă de care să tragi, nicio bucată care să poată fi ruptă uşor. Plastic pe plastic, presat la cald şi sigilat în felul ăsta. Sigur ştiţi genul ăla de ambalaj dintr-un plastic dur cu care n-ai ce să faci fără o foarfecă sau un cuţit. Alea cu care te şi tai dacă nu eşti atent.

Până la urmă am găsit un mic briceag la un breloc multifuncţional, dar fără ăla trebuia să mă rog de vecinii din clădire sau să mă duc acasă pentru o foarfecă.

Şi nu e prima dată când mi se întâmplă asta, am păţit-o de multe ori, inclusiv cu odorizante de maşină sau căşti. Cu cât de mai mic obiectul, cu atât mi se pare mai aiurea să nu pot desface uşor ambalajul.

După cum bine zicea Costin recent, e prea mult plastic pentru ambalajul unor chestii ce ar trebui să fie simple. Şi pe lângă asta, nici nu poţi să-l desfaci fără foarfecă.