Am citit stenogramele, m-am cutremurat. O să uit şi eu, la fel cum vom uita cu toţii, mai puţin familiile. Aşa cum a fost şi la Colectiv, aşa cum a fost şi cu alte cazuri dramatice.

În situaţia asta, apropo de indignarea noastră legată de modul în care au vorbit poliţiştii, cred că se poate face ceva: diminuarea numărului de apeluri telefonice false. 65% din apeluri nu sunt urgenţe, conform unor date din 2018. Asta nu înseamnă că toate sunt farse, ci aici intră şi apeluri la 112 în situaţii care n-ar trebui să se sune acolo. Farsele se pot eradica de tot dacă s-ar implementa un control asupra cartelelor pre-paid.

Pe de altă parte, sistemul de urgenţă mi se pare axat în acest moment pe urgenţele medicale, ceea ce e insuficient. Aici se vede clar mâna lui Raed Arafat, care provine din sistemul medical.

Însă urgenţă e şi când eşti răpit şi dai de un telefon mobil (după cum s-a văzut în acest caz tragic), urgenţă e şi atunci când cineva e pe punctul de a comite o ilegalitate (furt, crimă, accident). Nu e suficient să dai legătura unui sectorist plictisit, ci trebuie găsită o soluţie prin care să se facă nişte proceduri mai bune, nişte traininguri intensive.

Demisiile pe bandă rulantă nu reprezintă o soluţie, am ajuns în cazul absurd în care şi-a dat demisia un ministru care avea doar 6 zile la conducere. Demisiile, atunci când se întâmplă, au devenit soluţia guvernanţilor pentru orice. Cad câteva capete şi gata, gloata s-a potolit.

Or, ce trebuie noi să descoperim e cum implementăm nişte măsuri reale şi nu mai lăsăm cazurile astea să treacă pe lângă noi.