Mă ştiţi, cum apare un nou loc hipsteresc în care poţi să-ţi faci poze de Instagram, hop şi eu. Să nu rămână vreun story nepublicat.

Uneori acest “hop şi eu” întârzie cu lunile, alteori nu se materializează niciodată. Dar mereu îmi doresc să ajung în locuri, să văd lucruri.

Aşa a fost şi cu Cişmigiu – Bistro La Etaj, un restaurant care s-a deschis anul trecut la ultimul etaj al hotelului Cişmigiu. Am tot văzut poze pe Instagram în ultima vreme, aşa că eram destul de curios care e treaba.

Pentru o seară de miercuri erau ceva mese ocupate, totul rezervat pe mica terasă, aşa că am stat înăuntru. Unde e foarte drăguţ, dar ar fi şi mai drăguţ dacă muzica n-ar fi dată aşa tare. Şi din alt secol comparativ cu decorul. Aş fi mizat pe un jazz mai comercial dat în surdină, poate un Pink Martini sau ceva de genul.

În rest, bună atenţia la detalii, personal amabil, decorul foarte simpatic. Dacă mergeţi acolo cu o fată, nu vă aşteptaţi să plecaţi înainte să faceţi cel puţin 5-6 poze de Instagram.

Cu mâncarea e mai complicat. Nu pot să spun că m-a impresionat în vreun fel, ba chiar v-aş recomanda să mergeţi acolo doar pentru băuturi. Au o limonadă mare în pahare fistichii.

Eu am luat un piept de raţă care a venit prea gătit. Cam cu vreo 30 de secunde prea mult, dacă e să aproximez după ochiul de nespecialist. Cert e că nu era rozaliu complet, spre medium, ci mai degrabă well done. Întâmplarea face că am citit şi review-ul de pe Restocracy (nu vă speriaţi, nu fac asta în mod curent, s-a nimerit) şi acolo oamenii comandaseră acelaşi lucru. Doar că raţa părea gătită corect, sosul de ciocolată era unul mai bun, nu unul de la tub (aşa cum am avut eu în farfurie), iar căpşuna n-avea codiţă.

Oricum, per total, mi s-a părut că n-are nicio treabă sosul de ciocolată cu căpşuna, cu piureul de păstârnac şi cu raţa aia prea făcută. Cel mai probabil erau de decor ciocolata şi căpşuna. Ceea ce nu e prea ok.

Prietena cu care am fost a luat o ţeapă şi mai mare. Pastele ei erau reci, n-aveau hribi (deşi în meniu erau paste cu hribi, iar în poza de pe Restocracy.ro s-a nimerit să aibă) şi erau naşpa în general. Mega fail.

Şi ca să ne învăţăm minte, am luat şi prăjituri. Prea dulci, aproape banale. Genul ăla de prăjitură care arată special, doar că e atât de dulce încât nu prea simţi mare lucru.

În concluzie, mi-a plăcut la Cişmigiu – Bistro La Etaj, e un local foarte simpatic, în care te simţi foarte bine dacă mergi să bei un suc, un pahar cu vin, să admiri Casa Poporului de la înălţime, să priveşti împrejurimile Hotelului Cişmigiu, să te bucuri de o companie plăcută într-un decor cu un aer uşor retro. Totul până la mâncare, unde mai au de lucrat puţin.