Toată bula mea a vorbit ieri despre documentarul Recorder: 30 de ani de democraţie. Abia noaptea am apucat să-l văd, şi am câteva idei pe care vreau să le notez.

E un documentar muncit, nota 10 pentru efort. Însă e prea scurt, chiar dacă are 3 ore. N-ai cum să comprimi 30 de ani de istorie politică în 3 ore cu imagini de arhivă, interviuri şi opinie pe voice over. Probabil că ar fi fost nevoie de 10 episoade de o oră sau măcar vreo 7. Dar cine să finanţeze aşa ceva (apropo, thumbs up Aqua Carpatica), când tu te adresezi doar unei bule de câteva sute de mii de oameni (cam ăia care au ieşit în stradă la protestele din ultimii ani). Ceea ce mă duce la următoarea idee.

E un demers părtinitor, care dă verdicte pe care le îmbracă într-o evidenţă clară. Poate că nu aşa a fost gândit, dar aşa s-a propagat mesajul. “Trebuie să vadă toată lumea documentarul ăsta, e o lecţie de istorie.” E şi nu e. Are găuri mari de tot, găuri din care lipsesc nişte informaţii necesare pentru a da context unor întâmplări.

De exemplu, nu apare mai nimic despre Mugur Isărescu şi perioada de 1 an în care a fost premier, în 1999. Era important de menţionat pentru că aşa s-a ajuns ca Vadim şi Iliescu să intre în turul 2. Isărescu a candidat ca independent pe valul de notorietate câştigat ca premier, Petre Roman a candidat şi el din partea PD, Stolojan era candidatul PNL. Ţin minte că atunci au fost discuţii să fie susţinut Isărescu drept candidat comun, până la urmă n-a mai ieşit nimic, oamenii erau dezamăgiţi de eşecul CDR. Împreună au strâns vreo 24%, Vadim a avut 28%

Din nou, nimic despre USL şi pactul ticălos făcut de Crin Atonescu, nimic despre şicanele dintre Călin Popescu Tăriceanu şi Băsescu, doar o menţiune de jumătate de frază despre tehnocraţi. În locul unor replici de coloratură aș fi introdus informațiile astea, dacă tot e menit documentarul ăsta să informeze tineretul.

Nimic despre venirea Regelui Mihai şi modul în care a fost tratat de Iliescu, în schimb apar o grămadă de cadre cu SOV în care ne povesteşte cum a făcut sex pe 100 de milioane de dolari cash.

De-asta documentarul în sine nu mi-a plăcut. Mi-au plăcut imaginile de arhivă, mi-a plăcut că apar CTP, Esca, Barbu Mateescu (deşi are intervenţii mult prea puţine).

Plus toate chestiile subtile. Nenumărate imagini în care simpatizanţii FSN/PDSR/PSD sunt ţărani, oameni săraci, fără dinţi în gură, ţigani. În oglindă, simpatizanţii partidelor de dreapta sunt intelectuali gen Cărtărescu, Liiceanu, Pleşu şi alţi oameni din pătura mijlocie. Asta e o prejudecată de care văd că nu reuşim să trecem, deşi e reală, polarizarea asta a societăţii româneşti nu e structurată aşa. N-avem de-o parte un popor român prost, sărac şi needucat care votează cu PSD şi de cealaltă parte un popor deştept şi bine şcolit care votează cu partidele de dreapta. Lucrurile sunt mult mai complexe de atât, avem suficienţi oameni din pătura mijlocie care votează PSD.

Pe lângă asta, au lăsat nişte declaraţii tembele ale lui Văcăroiu, care se presupune că sunt acolo ca să arate penibilul în care a căzut omul ăla, însă nu zice nimeni punctual “Văcăroiu minte de rupe aici”. E lăsată aşa, să te prinzi tu. Or, în cazul ăsta nu-i documentar pentru marea masă de oameni, că ăia nu se vor prinde neapărat. Şi declaraţiile alea absolut scârboase ale lui Năstase, care şi acum sugerează că n-a greşit cu nimic.

Şi prea mult Petre Roman, care iese cumva băiatul bun din toată povestea asta. El s-a luptat cu Iliescu, el a vrut dar nu s-a putut, el i-a zis lui Iliescu să nu dea banii. Nimic despre familia din care provenea Roman, Valter Roman (tatăl lui) fiind ministru comunist prin anii ’50 etc.

Nu în ultimul rând, cred că ar trebui să nu mai insistăm atât în legătură cu oamenii care spun că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu. Că nu mai sunt atât de mulţi. Numărul lor tot scade, unii şi-au revenit după şocul perioadei de tranziţie, alţii au murit. Nu văd un curent, nici măcar marginal, care să susţină asta. Sigur, dacă vrem să demonstrăm că există şi aceşti oameni, putem să-i căutăm şi să-i arătăm ca pe nişte ciudăţenii ale istoriei, însă nu sunt nicidecum o minoritate relevantă.

Per total e o bună trecere în revistă a evenimentelor din ultimii 30 de ani, însă e incompletă. Pentru cei care n-au urmărit scena politică de după ’90, probabil că vor fi multe informaţii noi. Pe mine m-a făcut să realizez că am fost norocos din punctul ăsta de vedere. Pentru că 75% din viaţa mea se petrecea în sufrageria apartamentului din Militari, mă uitam foarte mult la TV cu părinţii mei. La 18:50 trebuia să am temele făcute, pentru că pornea televizorul pe ştiri care erau precedate de pastila Chestiunea Zilei.

După ce am mai crescut ţin minte că mă opream din joacă şi mă uitam la Ştirile ProTV, apoi, spre ora de culcare, mă uitam la Chestiunea Zilei şi Marius Tucă Show (în funcţie de invitat), iar atunci când nu înţelegeam un anumit context îmi explica tata care e treaba. Începând cu guvernarea Ciorbea îmi aduc aminte perfect anumite evenimente. Ţin minte că mă duceam la şcoală, eram prin clasa a 3-a sau a 4-a şi vorbeam despre cum urmau să vină minerii la Bucureşti, dar colegii mei nu păreau la fel de pasionaţi de subiect.

Revenind la documentarul Recorder, dacă sunteţi ca mine, şi aţi fost conectaţi la realităţile socio-politice ale vremurilor, e posibil să strâmbaţi din nas, altfel, reiau ce spuneam la început: 10 pentru efort.

Ce mi s-a părut trist a fost că tot Ponta a rezumat cel mai bine situaţia. Găsiţi la 2:56:56 (adică aici) bucata.