E greu cu statul în casă, aşa că avem timp să avem păreri despre orice, dar ideal ar fi să le mai şi gândim din când în când.

Am văzut un val de ură legat de bătrâni, că nu stau pe-acasă, că se expun aiurea, că sunt inconştienţi. Sigur, sunt mulţi aşa. Dar mai sunt şi cei care n-au de ales. Am văzut şi eu reportajele de la TV cu femeia care zicea că a ieşit să-şi plimbe picioarele bolnave la piaţa Obor. Dar, în acelaşi timp, am văzut pe geam oameni în vârstă care trăgeau cărucioare după ei, cu multe provizii. Sunt bătrâni pe care îi ştiu de prin cartier, şi care sunt singuri. Fie au copiii plecaţi din ţară, fie n-au pur şi simplu pe nimeni care să-i ajute. Plus că n-au maşini, nu pot căra aşa multe chestii şi nici n-au destui bani cât să-şi facă super provizii. Îmi imaginez că sunt şi speriaţi sau confuzi, n-au cu cine să vorbească (cel mult între ei), nu primesc constant ştiri oficiale şi mult context de pe net, aşa cum primim noi. Deci hai s-o luăm cu puţină moderaţie pe asta.

Altă dezbatere din zilele astea e legată de branduri şi cum comunică ele. Da’ brandu’ X de ce a pus asta pe Facebook? Da’ brandu’ Y de ce îşi face reclamă aşa, când eu cred că ar trebui să-şi facă invers? Oameni buni, vorbim de companii care sunt pe marginea prăpastiei. De ce au ajuns acolo atât de repede e altă discuţie, dar măsurile care se iau zilele astea sunt unele aproape disperate. Ştiu antreprenori care îşi fac calcule ca să vadă cum rezistă fără să dea oameni afară, ştiu afaceri care au redus deja salariile şi se chinuie să-şi lichideze stocurile cât mai rapid. All’s fair in love and war. Cam suntem în war. Lăsaţi oamenii să-şi salveze afacerile cum ştiu mai bine.

Dacă chiar n-aveţi ce face, puteţi să mă faceţi pe mine misogin, cum s-a apucat lumea să comenteze la gluma asta, eu fiind unul dintre bărbaţii care promovează constant egalitatea de ani buni. Ca să nu mai spun că gătesc de cel puţin 5 ani şi am fost bucătar şef şi în perioadele în care eram într-o relaţie, deci n-am nicio problemă să „ţin casa”.

La fel cum sărim să ne certăm între noi când auzim că n-a stat cineva încuiat în casă non-stop. De parcă recomandările alea de stat în casă trebuie luate ad litteram, să-şi arunce lumea cheia de la intrare după ce încuie şi să se baricadeze fără să iasă nici măcar până la ghenă. Să nu exagerăm. Planificare, drumuri cât mai puţine şi cât mai utile până la supermarketuri şi o să fie bine.

Altfel, am avut ieri treabă în Militari şi am oprit 10 minute şi în Cişmigiu (eram cu maşina, am trecut fix prin dreptul parcului). Era destul de gol parcul, dar am văzut şi oameni care stăteau pe bănci fără niciun stres, copii la locul de joacă etc. Ce-i drept, erau peste tot afişe că s-a dezinfectat totul acum 2-3 zile.

6 comentarii. Leave new

  • „Plus că n-au maşini, nu pot căra aşa multe chestii şi nici n-au destui bani cât să-şi facă super provizii.”
    hai, gândește mai bine faza/fraza asta.
    iau pensia o dată pe lună. nu le intră bani cu fiecare factură încasată.

    Răspunde
    • Da, dar când vine pensia nu ştiu exact cât o să vină întreţinerea, cât vine curentul etc. Când ai foarte puţini bani, încerci să jonglezi cu ei cum poţi, nu dai un sfert pe mâncare pentru toată luna.

  • La postarea de pe Facebook chiar a fost deplasata gluma/exprimarea ce vrei tu. Frumos ar fi fost sa faci un edit sau un update cu o scuza.

    Gluma aia nu dovedeste in nici un fel: „eu fiind unul dintre bărbaţii care promovează constant egalitatea de ani buni”.

    Poate daca vine de la alt barbat intelegi altfel ideea.

    Răspunde
  • Iti propun sa mai faci aceeasi gluma cand se termina banii de Uber Eats. Atunci, nu cred ca te mai fac sexist 🙂

    Răspunde
  • Ura fata de batrani este ceva mai veche, bazata pe faptul ca „nu arata ca noi”, „nu gandesc ca noi”, „nu au aceleasi valori ca noi” si „nu voteaza ca noi”.

    Dupa cum ai zis si tu, uneori chiar este nevoie sa iesi din casa, plus ca daca si-ar cumpara toti pensionarii dintr-o data provizii pentru o luna de zile rafturile multor magazine s-ar goli instant.

    Răspunde
  • @Garm Foarte corect. Recomand ca lectura (ca tot avem acum ceva mai mult timp liber) romanul lui Adolfo Bioy Casares „Jurnal din razboiul porcului” in care e vorba de „vanarea” batranilor de catre tineri. Casares este tipul care a scris mai multe carti in colaborare cu Jorge Luis Borges

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu