The Crown continuă să fie un serial excelent

Weekendul trecut am terminat sezonul 4 din The Crown, pe care l-am savurat cu grijă, ca pe un vin bun.

Mă bucur că serialul a rămas la fel de bine realizat ca în primele sezoane, chiar dacă au schimbat total distribuția odată cu sezonul al treilea.

Costumele și decorurile te introduc rapid în atmosfera britanică a finalului de secol XX, iar nivelul de documentare este de-a dreptul fabulos. Am aflat o mulțime de lucruri despre istoria Regatului Unit, pentru că fiecare episod a adus cu el zeci de căutări pe Wikipedia pentru a afla contextul la care face referire acțiunea filmului.

Interesant mi se pare și cum s-a schimbat atitudinea Casei Regale de-a lungul sezoanelor. Dacă primele erau urmărite de întreaga familie regală, într-un fel de party-uri de vizionare (așa a scris presa la momentul respectiv), anul acesta s-a scris că nici Regina Elisabeta, nici ceilalți membri n-au suportat să vadă sezonul 4. 

Chiar discutam cu cineva acum 2 sau 3 ani, care îmi spunea că e revoltător modul în care e prezentată Familia Regală în The Crown, ca o familie aproape obișnuită, chiar simpatică. Cred că și-a mai schimbat puțin părerea acum, odată cu noul sezon.

Nu cred că serialul ăsta are ca scop să-i ”perieze” pe regalii britanici, pur și simplu încearcă să prezinte o versiune dramatizată a întâmplărilor. Cât timp nu uităm că e un film menit să facă ratinguri și să aducă bani, cred că e totul ok.

O mențiune specială pentru echipa de casting, care a găsit în Elizabeth Debicki o Lady Di extraordinară. Bună și Gillian Anderson în rolul lui Margaret Thatcher, dar mi s-a părut cam teatrală interpretarea ei.