Daniel Funeriu, fost ministru al Educaţiei, a declarat recent că anul şcolar ar trebui prelungit (şi) în România. S-au dat exemplu diverse ţări din Vest care au vreo 7 săptămâni de vacanţă mai puţin decât avem noi şi s-a iscat o întreagă dezbatere pe tema asta. Eu am prins nişte discuţii pe la matinalul Europa FM, în care luau nişte telefoane de la popor.
Ce mi s-a părut amuzant e că lumea a sărit să-l toace pe Funeriu, că e elitist, că nu se gândeşte la copiii care nu fac performanţă, dar nimeni n-a vorbit despre elefantul din cameră: învăţământul românesc e în urmă cu materia de când îl ştiu eu. Serios, din 1995, când am început şcoala, am fost mai mereu în urmă cu materia la ceva. Şi peste tot pe unde mergi în şcoli o să descoperi că prin octombrie profesorii încep să se plângă că sunt în urmă cu materia.
Şi aici sunt 2 probleme: pauzele lungi de ţigară (+ chiului, frecatul mentei) şi programa care nu mi se pare că este deloc adaptată la realitatea „din teren”. Adică ori admiţi că se fac doar vreo 75% din orele alea pe care le ai prevăzute în anul şcolar, ori mai tai din vacanţă.
Cred că ar ieşi multe lucruri bune din chestia asta, pornind de la o relaxare a elevilor, o prezentare mai „tihnită” a materiei, o justificare a salariilor despre care se spune că sunt 3 luni pe an plătite degeaba profesorilor (nu sunt de acord cu ideea asta, dar ea e des întâlnită). Plus că mai scapă un pic mai mult părinţii de copii, înţeleg că e şi asta o problemă.
