E.R. (tradus „Spitalul de urgenţă”) şi Chicago Hope au apărut în 1994, dar în România au fost difuzate ceva mai târziu, nici nu mai ştiu în ce ordine şi de ce televiziuni. E.R. a fost pe PROTV, Chicago Hope pe TVR parcă. Cert e că la vremea aia au rupt. 

Nu cred că era ceva mai urmărit decât E.R., oamenii discutau despre asta când se întâlneau, cam ca la Game of Thrones sau House of Cards.

10 ani mai târziu au urmat Dr. House şi Grey’s Anatomy, care au rupt audienţele în două. 

Şi-acum văd că e iar nebunie cu un serial de genul ăsta, „New Amsterdam”, pe Netflix. De data asta acţiunea are loc la New York (apropo, ştiaţi că New Amsterdam a fost numele iniţial al NY, dat de coloniştii olandezi care au întemeiat oraşul? Şi făcea parte din New Netherland). 

Ce-i drept, după ce Chicago Hope şi E.R. au rupt cu spitale din Chicago, s-au tot încercat variante cu Miami, Los Angeles şi alte oraşe din SUA, ăsta cu New York pare să meargă bine.

Ce mă fascinează pe mine este atracţia asta a publicului faţă de seriale cu medici. Prind de zici că asta ar fi principala preocupare a planetei. Nu-mi vine în cap nicio altă profesie care să fi avut parte de atâtea seriale de succes. 

M-am tot întrebat care e explicaţia, de ce le place oamenilor să vadă cum aleargă unii cu pacienţi pe targă, cum mor bolnavi de tot felul, în timp ce colectivul de medici rulează pe fundal o poveste cu intrigi lejere şi poveşti de dragoste punctuale.

Cred că pur şi simplu e dinamica aia bună, la care se adaugă sentimentul că înveţi ceva. Când au apărut E.R. şi Chicago Hope chiar se discuta despre faptul că oamenii încep să creadă că se pricep la boli după ce văd câteva zeci de episoade din serialele astea. Pare simplu cum vine cineva cu o durere de cap şi medicul zice „da, dă-i 50 de mg de FCP, apoi 100 de mg de TSD, apoi fă-i un RMN şi un FCSB, probabil că are sarcomul Ewing„. 

Diferenţa faţă de acum 20 de ani e că putem să căutăm pe net imediat, de pe telefon, fără să mai întrerupem serialul. La final de episod deja ştim ce-i sarcomul Ewing şi cum se tratează. Sau măcar credem că ştim.

Altfel, New Amsterdam e un serial drăguţ, cu multe faze exagerate, dar realizat drăguţ, #pepozitiv. Primele 2 sezoane sunt pe Netflix, al treilea sezon abia a început să fie difuzat în SUA.

7 comentarii. Leave new

  • Glumești? Polițiști? Avocati? Sunt cateva joburi care genereaza filme si seriale constant.

    Răspunde
    • Poliţişti da, aia e profesia #1, dar cu avocaţi în afară de Suits şi Ally McBeal?

    • The good wife

    • The Practice (excelent), Damages, Law&Order (jumi/juma cu detectivii), JAG, How to Get Away With Murder, Boston Legal, Eli Stone

    • Ah, uitasem de Perry Mason (serial vechi, serie de filme în mileniul trecut, remake recent).
      Dar mai ales Murder One, cu Benzali.
      Stai, că-mi mai vin: The Guardian, cu „mentalistul” :D. The Defenders (în cheie comică, Belushi, excelent, ca de obicei). LA Law, alt clasic.

  • L-am vazut si eu ca in vremurile bune, te prinde usor.

    Imi plac si cele din seria Chicago (Fire, PD, Med, Justice). Misto masinile din PD 🙂

    ER la vremea lui m-a facut sa vreau sa ma fac doctor, numai ca dupa ce am descoperit cat e de invatat nu prea se pupa cu cheful meu de atunci…

    Răspunde
  • Sunt medic si nu ma pot uita la aceste seriale pentru ca ma enerveaza. Nu prea au treaba cu practica si sunt foarte multe exagerari. As trece si peste asta, dar nu pot trece cand vad ca un doctor de acolo le face si stie pe toate. Horor! Ca si House, aia de acolo faceau de toate, de la interpretare RMN, la biopsi si alte aberatii. In practica totul e asa de complex ca ai nevoie de specialisti.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Meniu