Guvernul introduce noi măsuri de gestionare a pandemiei (că astea nu sunt de distanţare în niciun caz), organizatorii de evenimente culturale şi cei care fac evenimente de business trimit scrisori deschise şi încearcă să găsească o soluţie pentru nişele lor.

La fel ca în cazul României PSD şi României anti-PSD, ca în cazul celor pro şi anti-vaccin, ca în cazul celor care cred sau nu cred în COVID sau celor care vor să rămână în ţară sau să plece în afară, ţara asta s-a mai împărţit în două tabere.

Cei care vor să muncească, să se dea drumul la treabă şi cei care vor să stea în casă, să se protejeze pe ei şi ai lor.

Şi aici, ca şi în alte cazuri, discuţia pare simplă, dar nu e deloc.

Eu, unul, nu pot să-i judec pe oamenii ăştia în timp ce stau în casă, cu burta plină şi aştept curierul de la Bringo cu alte alimente. Cu facturile plătite şi multe proiecte în aşteptare. Aş putea să opinez pe tema asta, dar nu sunt în situaţia lor, nu ştiu problemele cu care se confruntă.

Lasă că ăştia au bani. Da, sunt unii care au. Le vezi maşinile luxoase, vezi poze din casele lor de sute de mii de euro şi îţi dai seama că au de unde să strângă cureaua. Dar ăştia sunt doar şefii, patronii. Pe lângă ei mai au de trăit mii de angajaţi şi colaboratori. 

Cine n-are bani să trăiască poate să se reprofileze. Sigur, putem să le cerem asta, unii s-au reprofilat deja, dar pentru unii e o soluţie de moment, ei făceau bine un alt lucru. Pentru alţii pur şi simplu nu e o opţiune.

E problema lor dacă n-au economii. Sigur, ideal ar fi să aibă economii. Dar unele evenimente sunt oprite de mai bine de 1 an, cum reuşeşti să tragi de nişte economii mai mult de 1 an? Reduci cât poţi cheltuielile, treci pe alimente mai ieftine, mâncare mai puţină, dar chiriile şi ratele sunt fixe şi n-au primit decât câteva luni de amânare, anul trecut.

Ne mor rudele în spitale şi ăştia vor concerte. Probabil că şi multora dintre ei le-au murit rude sau prieteni. Şi nu cred că simt vreo bucurie să se expună la virus.

Cu toate astea, strigă după ajutor de la autorităţi. Nu e problema mea să-i critic pentru asta. Dacă nu vreau să-i sprijin, măcar pot să mă abţin de la a-i judeca. Pentru că nu sunt în poziţia lor.

3 comentarii. Leave new

  • O pozitie de bun simt. Dupa cum am zis si prin alte parti (si mi-am luat injuraturi) astia care judeca (si care sunt cei mai vocali) sunt in general corporatisti pe care lockdownul nu i-a afectat prea mult la buzunar sau la stilul de viata.

    Răspunde
    • Cam asa ceva. In timpul saptamanii lucram la corporatie. In weekend faceam evenimente pe audio.
      In 2019 am avut aproape fiecare weekend plin. Si nu doar eu. Ci si alti prieteni de ai mei care fac doar asta. Eu o faceam pentru placere fiindca castigam destul la corporatie. In 2020? Maxim 10 evenimente tot anul! Si alea nesigure si la 1/3 din capacitate. Oribil pentru colegii din industria asta. Multi nu inteleg ca foarte multi oameni au fost afectati de masurile luate. Eu nu am simtit nimic pe partea financiara. Dar colegii mei sunt disperati.

  • In sfarsit, cineva care nu e „de-al lor” sau „de-al nostru”.
    Usor usor se polarizeaza Romania mai rau ca SUA

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Meniu