În perioada asta am încercat să mai merg şi cu Clio-ul, ca să-l păstrez cât de cât în stare de funcţionare până când o să-şi ia carnetul următoarea proprietară.
Şi constat că a început să-mi fie din ce în ce mai greu să-l conduc. Nu vorbesc despre poziţia joasă la volan şi motorul leşinat, dar toată partea de tehnologie care îi lipseşte mă termină.
Non-stop mă uit în bord când bag în marşarier ca să văd camera (şi ghici ce, nu e niciun ecran acolo), plus că mă uit şi la kilometraj ca să văd senzorii de parcare (nici d-ăia nu are). Încă pot s-o parchez, am reperele corecte, dar asta pentru că au trecut numai 6-7 luni de când am schimbat-o şi am mai mers cu ea în timpul ăsta. Altfel eram ca Răducioiu după o lună în Italia, como se dice „maşină de săraci”?
Mă întreb dacă o să mai pot să conduc după ce vor apărea maşinile cu nivel mai mare de autonomie. Deja am prieteni care nu mai ştiu să conducă pe manuală, probabil că în 30-40 de ani vom ajunge şi noi ca în filmele americane, să ne dai o maşină care nu se conduce singură şi să ne uităm la ea, că n-o să ştim ce să-i facem.
Ce-i drept, e mai bine să ajungi la maşini inteligente, măcar alea nu se opresc singure, voit, pe autostradă, doar ca să facă un clip.
3 comentarii. Leave new
pune-i fetei măcar niște senzori…
Da, o să pun, clar. Nu-mi dau seama de ce m-am chinuit atâţia ani fără.
doamne fereste-ma, cum e ala pe autostrada.