Am fost în weekend la King Richard, filmul care spune povestea lui Richard Williams, tatăl surorilor Williams. Filmul e produs și jucat de Will Smith și urmărește o anumită bucată din viața familiei Williams, cea în care stăteau în cartierul rău famat Compton și se chinuiau să găsească antrenori pentru cele 2 surori.
Richard a fost mereu văzut în circuitul WTA drept un personaj controversat, un om care a depășit de multe ori limitele în dorința de a le vedea campioane pe fetele lui. S-au spus multe povești despre cum omul era extrem de dur, s-a băgat constant peste antrenorii lor, le-a crescut într-un program milităresc și uneori chiar le-a abuzat psihic în timp ce tot el încerca să le motiveze să devină cele mai bune din istorie. Au devenit, asta e clar, dar cu ce preț?
Și, de fapt, cred că trebuie spusă în paralel și povestea miilor sau zecilor de mii de părinți care forțează limitele copiilor lor cu gândul la glorie. Pentru că acolo unde Richard Williams a reușit sunt mult mai mulți care au eșuat. Și copii pentru care chinurile și sacrificiile nu au venit cu o răsplată, doar cu sechele.
Sigur că acum apare acest film în care Richard Williams este personajul bun, cel care a făcut exact ceea ce a trebuit pentru ca fetele lui să câștige. Însă tot el este cel care ani la rând a făcut declarații controversate, uneori scandaloase, pentru a juca acest joc al mass media. A încercat să controleze el presa, nu să se lase controlat.
Filmul este motivațional, e un fel de The pursuit of happyness cu tenis. Will Smith face un rol bun, dar nu cred că e neapărat de Oscar, fetele care le joacă pe Venus și Serena sunt și ele bune și se vede că s-au antrenat intens pentru acest rol, au niște lovituri excelente. Probabil mult sub ce aveau surorile Williams, dar mi-a plăcut că s-a pus accent pe lovituri și schimburi de puncte mai lungi.
Per total merită să-l vedeți, însă nu cred că va avea mult succes în cinematografele de la noi, așa că e bine să vă grăbiți. Sau să-l așteptați pe serviciile de streaming.
