În 2019, 10 edituri dădeau în judecată Bookster pentru practici neconcurenţiale. Bookster cumpăra cărţile, apoi le închiria unor corporatişti fără să plătească drepturi de autor.
Cele 10 edituri care au dat în judecată Bookster sunt: Vremea, Curtea Veche, Publica, Nemira, Humanitas, RAO, Trei, ART, Polirom, Litera, la care se adaugă Asociația Editorilor din România (AER).
De aici.
Acum a venit o amendă de la Consiliul Concurenţei, care a taxat cu nişte sume uriaşe editurile (vreo 1.2 milioane de euro în total) pentru că s-ar fi înţeles să nu le mai vândă cărţi celor de la Bookster.
Ce spun editurile este că nu poţi să îţi construieşti un business care să dăuneze altor afaceri. Dacă oamenii iau cărţi gratuit (doar în baza unui abonament care nu e plătit de ei), ajung să nu-şi mai cumpere, ceea ce provoacă o pagubă editurilor.
Pe de altă parte nu poţi să te apuci şi să blochezi pe cineva să cumpere un produs. Şi în niciun caz nu te poţi înţelege cu concurenţa să blochezi acel business. Au păţit-o şi nişte firme de advertising acum mulţi ani, acum o păţesc şi editurile.
Înţeleg că procesul durează de mulţi ani, timp în care editurile ar fi vrut să găsească singure soluţii. Consiliul Concurenţei a considerat că sunt practici neconcurenţiale şi a dat amenzi pentru asta.
La drept vorbind fix corporatiştii care citesc cărţi ar fi în target să şi cumpere. Probabil că ar citi (şi cumpăra) la fel de multe cărţi dacă n-ar exista Bookster, deci chiar este o pierdere reală pentru edituri şi librării.
Mie mi se pare că e o situaţie în care toată lumea a greşit. Statul Român a greşit când nu a luat măsuri pentru a reglementa genul de business al Bookster (vedeţi cât a durat povestea cu serviciile de ride-sharing). Justiţia a greşit când n-a dat mai repede un verdict în procesul intentat de edituri. Bookster a greşit pentru că nu s-a străduit să cadă la învoială cu editurile. Iar editurile au greşit-o cu soluţia pe care au ales-o.
Cine pierde? Consumatorul de rând, care va plăti cărţi mai scumpe, pentru că fiţi siguri că acele amenzi se vor duce în preţul cărţilor.
13 comentarii. Leave new
Din punctul meu de vedere editurile au dreptate. Editurile si autorii pierd niste bani, intr-un moment in care vanzarile de carte sunt oricum mici. O posibila solutie ar fi ca Bookster sa faca o forma de parteneriat cu editurile prin care si acestea sa primeasca un procent pentru fiecare inchiriere.
Altfel corporatistii aia ar putea sa mai si cumpere carti din cand in cand. Altfel s-ar putea ca editurile sa dispara – dupa care nici pe Bookster nu or sa mai fie carti :).
„Corporatistii aia“ cum spuneti dumneavoastra contribuie in momentul actual cel mai mult la sistemul public de asigurari si pensii, ca sa nu mai spun de taxe si impozite. Fara ei s-ar duce economia si mai mult in cap. Ce bine ca m-am mutat din Ro, mai bine sa fiu un corporatist respectat printre straini, decat un strain in propria tara.
@Maria – asta nu are absolut nici o legatura cu subiectul discutiei. Si eu sunt corporatist.
‘Nu am auzit ca marii constructori auto sa se inteleaga intre ei si sa nu mai vanda autoturisme firmelor de inchiriat autovehicule.
Editurile si „autorii”sunt un fel de victime colaterale ale prezentului dar au pus urmarul in trecut la reducerea numarului de mataori de lectura prin „maculatura” cu care au invadat piata cartilor urmarind doar profituri cat mai babane.
Sunt mai multe cauze prin care marea masa a amatorilor de lectura este foarte redusa dar sa sufoci o timida initiatia pentru promoarea lecturii este un exemplu cun sa-ti dai cu stang-n dreptul”.
Azi ieste la mare moda „locuintele” fara bibiloteca, adica fara carti doar smartphone, tableta,laptop.Inainte de 1989 cartile din biblioteca personala erau pretuite.
Azi multi au renuntat la carti, pur si simplu le-au aruncat.
Daca nu a renaste dragostea de lectura cu sau fara interzicerea unor „afaceri” editurilor nu vor trai remuri mai bune.
Sunt de acord. Modelul de biz al Bookster e disruptiv pt. industria de carte la fel ca modelul de ride-sharing pt. taximetristi, exemplu dat de un ante-comentator.
Pe de alta parte, nu pot uita nici „birul” platit de producatorii de electronice din ultimii zeci de ani caselor de discuri pt. accesul dat clientilor la tehnologia MP3.
Cred ca totul se reduce la puterea lobby-ului din spate…
Mulțumesc în primul rînd pentru linkuri, așa am descoperit și speță pe portalul instanțelor. Unde Liiceanu and comp și-au furat-o original. Mai mult, văd că RAO s-a retras din litigiu, mai ales că pârâtă era și Ministerul Culturii. Minister condus de Raluca Țurcan. De la PNL. RAO editează cartea despre Ciucă.
Si traducătorii ar trebui sa dea in judecata companiile care fac audiobook-uri.
Editurile n-au înțeles faptul că cine vrea să cumpere cumpără oricum și cine nu vrea să cumpere nu cumpără oricum.
Un autor scrie o carte, bookster cumpara 50 de exemplare și le închiriază. Autorul ala mai vinde câteva, dar mulți vor opta pentru închiriere. Bookster se îmbogățește, autorul va înjura și se va lăsa de scris. Practic bookster au găsit un loophole pe care îl exploatează. Nu poți compara o mașină de inchiriat cu o carte de inchiriat. Bookster poate cumpăra și sa le împrumute gratuit, dar sa facă profit pe munca altora cu aproape 0 efort e bataie de joc. Ca achiziția și trimiterea cărților prin curier nu cred ca necesita foarte mult efort. Și bănuiesc ca achiziționează doar cărți care au cerere, ca nu cred ca au in catalog cartea „Competiția”, scrisa de Mihai Stoica, președintele FCSB.
Lolek cumpata o carte o citeste si o imprumuta la prieteni, cunostinte.
Daca cartea este ceva la gen „literatura de sertar” , Lolek nu se mai obosi sa ceara cartea inapoi.
Dar daca cartea are ceva desobit Lolek putin probabil sa imprumute cartea, o stoca in propria biblioteca si o va reciti cel putin o data, de doua ori, timp liber sa fie la dispozitie.
Bineiinteles ca Lolek va recomanda si altor amatori de lectura cartea respectiva, dar……………. si e aici este o poanta, cea legata de gusturi, cei place lui Lolek nu-i obligatoriu sa-ii placa si lui Bolek.
Citat din articol ZF
„Bookster nu este o biblioteca reala pentru ca achizitioneaza doar carti pe care abonatii bibliotecii doresc sa le citeasca (fata de majoritatea bibliotecilor care au numeorase carti pe care nu le citeste nimeni).”
https://www.zf.ro/companii/scandalul-cartii-ia-amploare-seful-consiliului-concurentei-intra-22469068
Editorii recunosc ca piata de „lectura” este foarte mica in Romania, un adevar recunoscut de mult si de multi.
Adica multe materiale dintre cele editate de edituri sunt maculatura la propriu si nimeni , cititor sau bibiloteca publica sau privata, afacere cu inchiriat de carte, nu doreste sa cumpere respectiva maculatura.
Basca ca editurile viseaza si la drepturi de autor.
Clientul decide ce carte cumpara sau inchiriaza, tot clientul decide ce marca de automobil doreste sa cumpere sau sa inchiereze.
NU am folosit bookster, nici nu cred ca o sa folosesc.
Daca imi place o carte, de obicei o cumpar*, sau daca membrii familiei o doresc, tot asa, o cumpar*.
Editurile nu inteleg ca tinand cu dintii de carti, la preturi ma refer, au de pierdut si-si pierd… „septelul” de cititori, dar si aia putini.
Asta e problema, nu bookster, uber sau alte comparatii fortate – intotdeauna se va gasi cineva care sa exploateze sitemul – LACOMIA! Sa castige cat mai mult acum!
Faceti cartile accesibile si mai multi oameni vor cumpara, ridicati preturile la cer si o veti lua in mana! Si pentru astia ultimii: Manca-v-ar falimentul sa va manance!
*Daca intra intr-o anumita gama de pret, 60+ lei pe o carte nu dau [cam 55 ar fi pretul maxim], ca nu tine de foame si nu este poleita cu aur. Sweet spot-ul pentru o carte noua este undeva pe la 25-30 lei, iar daca nu o gasesc, o pun pe lista si in 1-2 ani o cumpar la jumatate de pret intr-un fel, adica fie lichidari, fie anticariat, fie oleics etc. In acest mod, eu am de castigat si cam asta ar fi.
Consider că cel mai corect în această situație este că toată lumea a greșit.
Activez în domeniul de carte din 2010, vând cărți. Soția le scrie, eu mă ocup de vânzări.
Și editurile mai mari sunt lacome. Foarte mulți ani am facut DMCA-uri pe multe căi pentru că operele nevestei erau furate în diverse locuri, printre care și Telegram. Uneori reușeam să dau jos conținutul. De multe ori am contactat și edituri mari și le-am cerut să facă și eu DMCA-uri la operele lor, dacă tot sunt puse peste tot. Nu i-a interesat. Cumva s-a mers pe principiul – las să moară ăștia mici din cauza pirateriei – noi suntem prea mari să murim.
Și ghici ce? A apărut altul mai mare ca ei care „i-a furat”. Dar mai întâi s-au furat singuri (editurile, mă refer), lăsând să le fie piratate munca, distrugându-ne și pe noi, ăștia mici, dar și pe ei.
Acum să ne întoarcem la Bookster. Să presupunem că nevasta asta 30 de cărți scrise și ăștia le cumpără pe toate. Fac 30 de vânzări, apoi ei le împrumută gratuit altora. Cum te simți după ani de muncă? E furt, nu e furt? Faptul că dau ei 2 lei nu știu unde ca drepturi de autor mă ajută cu ceva?
Și nu, hai să fim serioși, că cine citește cartea gratuit, nu o mai cumpără. Am auzit de prea multe ori asta. Ca și pe grupurile de Telegram unde soția era furată la greu. Ca sunt proaste cărțile ei, că nu se citesc. Și atunci, de ce le furați masiv?
În mod surprinzător Telegram șterge conținutul furat / piratat, dar și canalul care a furat. Nu pot să spun același lucru despre Facebook…
Inteleg punctul tau de vedere si sunt doar partial de acord cu el.
Daca am de ales intre a citi o carte gratis/ieftin si a o cumpara la un pret exorbitant, ce varianta crezi ca aleg? Ce varianta crezi ca ar alege orice om normal? Exact!
Asta este raspunsul, pe scurt, in a nutshell, cum se zice. Ne plangem ca se fura, marim pretul urmatoarei carti ca sa acoperim furtul, cel care a cumparat cartea CINSTIT se intreaba de ce si decide ca data viitoare sa pirateze! Sau, poate, cel mai fericit caz, sa cumpere din anticariat, daca gaseste volumul – in acest caz ce facem, dam in judecata si anticariatele, ca nici ele nu platesc drepturi de autor? Si majoritatea sunt niste jeguri care iau carti la pret de dumping, cativa leuti si le vand de peste zece ori valoarea de achizitie, nu de fiecare data mai ieftin si nici nu platesc drepturi de autor…
Orice altceva este can-can.
Da, bla-bla, edituri rele si mari monopol etc. si la fel si tipografiile, right… Dar cine sa faca ceva, cine sa se alieze cu micii publisheri independenti, cititorii care scot din buzunar tot mai multi bani?
Hai sa fim seriosi!
Da, situatia este complexa si prezinta multe aspecte, dar pe scurt la asta se rezuma si desi nu credeam sa spun asta vreodata, avem nevoie de un Amazon in tara, asa cum a fost la inceput, sa dea de pamant cu toata piata de carti si sa o forteze sa se reinventeze. Cea mai buna solutie? Poate, dar acum ce solutii exista? Piraterie, bookster, cumparat – cam in ordinea asta, din pacate, datorita PRETULUI.
Ce ar mai fi de zis?