Spectacole de teatru pe care să le vezi în 2025

A mai trecut un an, am mai văzut nişte spectacole. Dacă vă interesează anii precedenți am așa: 2020, 2022, 2024. Unele încă se mai joacă, altele au ieșit din repertorii. Cum vă e norocul. 

În primul rând vreau să vă setez așteptările foarte bine: în ziua de azi e greu de tot să prinzi bilete la spectacolele bune și cât de cât noi. Vorbim de spectacole care sunt sold-out în 2 minute, ok?

FITS 32 este programat între 20 și 29 iunie, acolo vor fi câteva dintre cele mai importante montări din ultimul an. Unele spectacole nu pot merge în turneu din cauze logistice, însă la FITS este mereu o selecție foarte valoroasă.
FNT este la final de octombrie, sau cel puțin așa a fost anul trecut.

Ce-am observat este că în fiecare an încep foarte lansat vizionările spectacolelor de teatru, apoi se aglomerează programul și ajung tot mai rar. Anul ăsta avem în calendar 8 spectacole în primele 3 luni ale anului, plus vreo 4 spectacole la care voiam să mergem și n-am prins bilet. Cu puțin noroc o să ne apropiem de un spectacol pe săptămână în primul trimestru. Și pe urmă probabil că ne mai auzim la toamnă. 

Ce-am văzut deja şi vă recomand

Family.exe – un text de Mimi Brănescu, care semnează și regia. Un Gigi Ifrim foarte bun, într-un rol mult diferit de ce a mai jucat până acum. Se joacă la Bulandra sala Icoanei, prindeți bilete mai ușor decât la alte spectacole. Pe larg aici.

Viață bună – premiera începutului de an la Teatrelli, e un text cu multă filosofie a dragostei. Overthinking la greu, dar e foarte bine scris, așa că nu prea îți pierzi atenția.

Exil – cred că e spectacolul anului pentru mine (a avut premiera în 2022, deci selecția se referă strict la cele 20-25 de spectacole pe care le-am văzut eu anul trecut). O poveste care se digeră greu, dar care vorbește foarte mult despre istoria recentă, despre cum ne-a torturat comunismul. 

Mândrie și prejudecată – e musical, ok? Și ce dacă? E mișto, e fresh, are o distribuție formată exclusiv din tipe. Iar pentru Teatrul Excelsior este un spectacol foarte potrivit. Mi-a plăcut mult cum au spus povestea asta clasică. Pe larg am scris aici.

Maria de Buenos Aires – am ajuns și la spectacolul lui Răzvan Mazilu. Finally! Se dau biletele în câteva zeci de secunde. Ce-i drept, sala de la Tearelli este mică, dar interesul e uriaș. Dacă ar avea 10 reprezentații pe săptămână, ar putea să acopere lejer 3 luni de program. Și merită! Pe larg aici.

Ce am eu pe listă

Oedip – se joacă la Bulandra, am auzit că Cerasela Iosifescu face un super rol, din păcate nu am prins niciodată bilete când eram în București. Se joacă iar pe 1 și 2 martie, doar că noi o să fim la Londra, să vedem Oedipus cu Rami Malek și Indira Varma la The Old Vic. Ne doream să le vedem în ordine inversă, dar asta e.

Procesul lui Eichman – un spectacol în regia lui Mihai Călin, care mi se pare interesantă. L-am auzit vorbind pe regizor la un moment dat despre spectacolul ăsta și mi-a plăcut ce a zis.

Bestiar – o producție a oamenilor de la Vanner Collective, cu texte de Raluca Mănescu și Denisa Nicolae. Regia e semnată tot de Denisa Nicolae. Am auzit multe lucruri bune despre spectacolul ăsta, se joacă la Metropolis.

Mary Stuart – sper să prindem la un moment dat revenirea lui Andrei Șerban la TNB. Deocamdată e foarte greu să prinzi bilete, dar am răbdare. Mi-ar plăcea să văd o variantă în care Elizabeth I este Raluca Aprodu și Ofelia Popii este Mary Stuart. Dar sunt șanse mai mari să câștig la loto. Pentru că e o distribuție.. multiplă (că deja nu mai e dublă) și pe lângă asta, dacă nimerești într-o seară cu Ofelia Popii și Raluca Aprodu, oricum se dă cu banul înainte de fiecare reprezentație ca să se stabilească cine ce rol joacă. Am senzația că e un pom lăudat acest spectacol, dar tot aș vrea să-l văd.

Hello, Ceaușescu! – tot anul ăsta mi-aș dori să prind bilete și la acest spectacol care are o sală mică-mică, Sala Studio de la Comedie. Am înțeles că e genul de spectacol care te vindecă de orice eventuală nostalgie comunistă.

Marele Gatsby – e un spectacol imersiv, regizat de Andrei Huțuleac. Am tot văzut reclame pe net și sunt convins că e genul de spectacol comercial, dar chiar sunt curios. Aștept să se întoarcă Alex Ion de la Asia Express ca să-l văd în distribuția originală.

Nu mai zic de restul spectacolelor pe care nu le-am văzut încă din anii precedenți, unele s-au și scos din repertorii. Poate prind Azilul de moarte la un moment dat.