Pe 29 august s-ar fi împlinit 10 ani de scris zilnic pe blogul ăsta. Zi de zi, fără pauză. Ceea ce a pornit ca o provocare între bloggeri, a devenit un obicei zilnic pentru mine. Au fost mii de articole, indiferent de situaţie, indiferent de probleme. Am postat ceva în perioade de euforie maximă, în perioade de tristeţe, în perioade de depresie.
În ultimele luni am reuşit tot mai greu să duc ritmul, nu pentru că n-aş fi avut chef de scris, ci pentru că am avut un program foarte aglomerat. Life happened, cum s-ar zice.
Iar acum pur şi simplu nu mai simt nevoia să mai trag de ritmul ăsta autoimpus. Mă simt fix ca Forrest Gump când s-a oprit din alergat.
Nu ştiu cât de des voi avea chef să scriu, clar nu pot să stau departe de scris prea mult timp, dar cert e că n-o să mă agit să postez zilnic ceva. Deja aţi observat că am rărit-o cu postările. Declicul a ţinut de nişte probleme personale.
Am multe subiecte mişto pe ţeavă şi o să le scriu, doar că într-un ritm mai liniştit.
10 comentarii. Leave new
casă de piatră!
Așa ai zis tu când te-ai însurat? Că ai avut o „problemă personală”? :))
…așa pare din ce scrii 😀
Da, nu e cazul 🙂
Probleme personale = casa de piatra, Vali? 👏
Felicitări pentru blog! 🙂 Da, toate lucrurile se fac în ritmul lor…
Stai linistit! Fa lucrurile asa cum trebuie, in ritmul tau. Cand iti autoimpui un anumit ritm pe care nu-l poti sustine in mod natural, ajungi repede la epuizare (burnout).
Felicitari pentru cei 10 ani!
Eu sunt curios cum de ai avut atata vointa sa scrii zi dupa zi asa de mult timp. Eu nu sunt in stare sa ma duc o luna la sala sau sa ma tin de orice alta activitate… sunt curios cum au fost parintii tai in copilaria ta. Te-au impins sa faci lucruri? Te-au fortat sa inveti/mergi la sporturi / sa faci lucruri care tie nu iti placeau etc… sunt curios de ce unii au vointa asa de mare si duc lucrurile la capat si altii nu…
Stie cineva ce inseamna sa te oprești?
Mersi,
Felicitari pentru cei zece ani de scris pe blog. Stai linistit si scrie in ritmul in care doresti. Multa sanatate, ca asta e mai importanta decat toate (o spun fara pic de ironie).