Cu o presă* tot mai agramată şi cu texte din ce în ce mai proaste în jurul nostru, e tot mai greu să evităm apariţia greşelilor de exprimare. E destul de normal să se întâmple asta pe măsură ce nivelul de educaţie scade tot mai mult. Când citeşti zilnic texte scrise incorect şi auzi fraze pline de dezacorduri, e posibil să ajungi să greşeşti. Sunt momente în care şi eu am îndoieli privind diverse forme corecte de exprimare.
Cum eviţi astfel de greşeli? În primul rând verifici. Dacă eşti lângă un calculator (şi când scrii pe blog, de cele mai multe ori chiar eşti lângă un calculator) poţi intra pe Dexonline unde sigur găseşti forma corectă. Eu am extensia asta instalată pe toate calculatoarele pe care le folosesc şi verific foarte des chestii, caut sinonime etc. Nu e nicio ruşine să cauţi forma corectă dacă nu eşti sigur şi e mult mai bine decât să ai o greş eroare în text. Un cuvânt greşit poate avea repercu urmări destul de nasoale. Oamenii te pot eticheta drept agramat şi sigur nu-ţi doreşti asta. E mai bine să publici textul (fie că e tweet, post pe blog sau status pe Facebook) cu 15 secunde mai târziu decât să o dai în bară (atenţie, asta înseamnă că reciteşti textul de fiecare dată înainte de publicare!).
În plus, tot pe Dexonline găsiţi şi un dropdown cu conjugări şi declinări.
A doua variantă este să înlocuieşti cuvintele pe care nu eşti sigur. Cum e corect? Greşeală sau greşală? Eroare. Repercusiuni sau repercursiuni? Urmări. Mi-ar plăcea sau mi-ar place? Mi-aş dori (chiar dacă nu e sinonim perfect).
Aceiaşi oameni sau aceeaşi oameni? Tot acei oameni (sau tot oamenii ăia, în caz că vă permite contextul să folosiţi o exprimare colocvială).
Odată eram la mare sau o dată eram la mare? La un moment dat eram la mare. Într-un an eram la mare.
Şoferii au o vorbă: drumul cel mai scurt e ăla pe care îl şti cunoşti (see what I did there?). Parafrazând, cuvântul cel mai potrivit e ăla pe care îl ştii în varianta corectă. Aveţi aici şi o listă cu forme greşite ale cuvintelor.
O a treia variantă, cea pentru avansaţi, e să verifici forma corectă a unui termen pornind de la rădăcină. Să luăm verbul „a şti”. Cum e corect? Tu şti sau tu ştii? O luăm băbeşte şi conjugăm: eu ştiu, tu ştii, el ştie. Deci rădăcina e „şti”, la care se adaugă desinenţa de persoană. Persoana I singular are „u” în coadă, persoana a treia singular are „e” în coadă. Prin urmare, forma corectă e tu ştii, că persoana a doua singular trebuie să aibă şi ea o desinenţă (adică o terminaţie care să marcheze persoana).
La fel şi pentru forma „îţi doreşti să fii fericit”. O treci la persoana I. „Îmi doresc să fiu fericit”. Apare acel u la final, deci mai e un i şi aici. Lectură suplimentară.
Şi nu uitaţi: Voiam, aşază, înşală, greşeală, merită, rişti, serviciu, continuu.
*( Zic de presă deoarece se presupune că ei ar fi profesionişti într-ale literelor. Blogosfera are uneori texte la fel de prost scrise, însă – teoretic – nu li se poate imputa nimic amatorilor.
Sursa foto
14 comentarii. Leave new
Eu cu asaza si insala chiar am o problema de atitudine pentru ca mi se pare ca in acest caz limba nu a evoluat. Revin cu detalii dupa ce citesc din Hristea pe care l-am adus de acasa special (CA?!) sa…
vaaaaaai, ce placuta intalnire! cu „desinenta” cred ca nu m’am mai vazut de prin facultate :))))
Cred ca dupa piesa asta http://www.youtube.com/watch?v=wt4NdtXiZjk s-a intarit ideea conform careia „inseala” e forma corecta, dar n-as merge pe mana Claudiei in cazul de fata.
Intrebarea e: cui ii pasa? Desi sunt, un pic, grammar nazi la lucrurile cele mai evidente, in practica cine n-a mai urmarit un blog,ziar etc doar pt ca autorul a facut 1-2 greseli gramaticale? Unele iti sar in ochi, pe altele le vezi doar daca esti ‘in domeniu’. Insa bottom line, prea putin conteaza, cine e agramat asa ‘cu acte-n regula’ nu are content pe care sa-l urmaresti, restul lumii e doar normala, asa ca mai face niste greseli. Si f rar le poti scoate din capul cuiva, in special trecut de o anumita varsta.
Ce incerc sa comunic e ca n-o sa ai puncte in plus doar pt ca scrii corect si nici n-o sa ramai fara cititori (maxim pleaca o mana, acolo) daca faci cateva greseli.
Sa gresim putin, ca nu se pune!
In zadar totul :-j
honestPR, serios? le recomanzi clientilor tai asocierea cu bloggeri care fac greseli de gramatica? cool!
„Sunt, un pic, grammar nazi la lucrurile cele mai evidente” e un fel de „ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale…”
@ruxa, in principiu nu dar daca e un blogger influent, e irelevant ca face niste greseli. O gramada de oameni sunt mai mult sau mai putin agramati. Probabil pt multi le vorbeste pe limba lor. OTV-ul e un exemplu concret cum poti ajunde departe.
@radu. Oricand se poate exagera si merge pana in panzele albe cu detalii irelevante. Un pic inseamna exact asta: ma zgarie pe creier anumite greseli si uneori atrag atentia. Dar n-o sa stau sa despic firu-n 70 tot timpul. Si eu probabil fac destule greseli de care nu-mi dau seama, dar cineva in domeniu literelor le vede instant. Si ce? La unele nici maretii academicieni nu se pun de acord. Vrobesc si scriu la un minim decent, exact cat imi trebuie.
Si daca targetul unei firme e format din popor in mare parte agramat, pai atunci deja e tactica de promovare sa scrii incorect.
Daca publicul tinta e agramat, atunci nu poate face diferenta intre scris corect si scris incorect, nu? Deci oricum ai scrie, pentru publicul respectiv e corect. Nu reusesc sa-mi imaginez vreo situatie in care ar fi avantajos sa scrii gresit.
[…] de a-mi clarifica (din nou) niste reguli de ortografie a fost activata de acest post despre cum sa eviti greselile gramaticale. Sunt si nu sunt de-acord cu indicatiile de acolo, si anume: sunt de-acord sa gasesti variante […]
Catre HonestPR (detest forma „coada de maimuta”): scriind si pronuntand ” o gramada de oameni sunt…agramati” in loc de „o gramada de oameni este …agramata” (acordul predicatului nominal, in acest caz, se face cu subiectul- „o gramada este”, nu cu atributul substantival „de oameni”, iar numele predicativ ar trebui sa fie la singular, gen feminin, tot in acord cu verbul copulativ „este”, nu „sunt”), demonstrezi ca faci parte din care „gramada”? Aia „mai mult” sau aia „mai putin”? E vorba doar de grija, mai multa grija, ca respect fata de limba materna nu mai avem de ani de zile, din pacate.
HonestPR, eu am ales să nu lucrez cu o agenție care avea, pe pagina de prezentare, „clienții noștrii sunt…”. Așadar, există și oameni cărora le pasă destul de mult.
Aș mai zice să nu uităm nici de „metrii”, „or” / „ori” și minunatul „inovativ”.
nicio problema…