greseli

IN Antreprenoriat

Am văzut de multe ori chestia asta, poate că am făcut şi eu greşeala respectivă când eram mai tânăr, o notez aici, că poate foloseşte cuiva.

Iulie 2020. Ajunge la noi un om de comunicare freelancer care căuta o echipă de development pentru un site. Avea deja designul şi mi-a propus o întâlnire ca să discutăm mai multe. Când am auzit care e clientul mi-am dat seama despre ce e vorba, dar m-am gândit să fac o faptă bună şi să irosesc o oră din viaţa mea ca să o pun în temă pe tipa respectivă.

Proiectul respectiv mai ajunsese o dată la noi pe la începutul anului, tot cu designul deja făcut, cu titlul de „URGENT, avem nevoie de el ieri”. Nu am bătut palma la momentul respectiv, pentru că bugetul n-avea nicio legătură cu aşteptările. Adică era un buget foarte mare şi nişte aşteptări foarte mici, doar că viţeversa. Citeşte tot articolul

IN Antreprenoriat

De data asta nu mai e vorba despre greşelile pe care le-am făcut eu, ci despre cele pe care le văd la alţi antreprenori. Văd foarte des scenariul ăsta şi mi se pare una dintre marile greşeli din antreprenoriat. 

Ai un business care merge cât de cât. Nu prea investeşti cine ştie ce, însă lucrurile se mişcă. Ţi-ai găsit o agenţie sau un om de încredere care fie îţi face marketingul, fie se ocupă de toate operaţiunile. Omul ăsta se descurcă cum poate, cu resursele limitate pe care le are. Înţelege piaţa, acceptă să lucreze cu bugete mici, maximizează profiturile, optimizează campaniile, face tot ce se poate ca lucrurile să avanseze cât de cât. Citeşte tot articolul

IN Antreprenoriat

În urmă cu câţiva ani, când încă aveam avântul ăla de început, pierdeam timpul cu o grămadă de întâlniri care nu numai că nu ajungeau să se concretizeze, dar care erau sortite eşecului din start. Nu conta decât ca interlocutorul meu să respire, iar asta îl valida automat ca potenţial colaborator sau client.

Eroarea asta m-a costat extrem de mult timp la început şi m-a pus de câteva ori şi în nişte situaţii dubioase, aşa că am învăţat să studiez puţin problema înainte să stabilesc un meeting.  Citeşte tot articolul

IN Antreprenoriat

Cred că una dintre cele mai frecvente greşeli din primii ani de antreprenoriat a fost legată de setarea aşteptărilor clientului. Şi nu mă refer la promisiuni nerealiste, pentru că nu obişnuim să facem asta, ba din contră. Întotdeauna am privit lucrurile cu prudenţă, ceea ce ne-a dăunat într-o piaţă în care se aruncă cu promisiuni nefondate în stânga şi în dreapta fără nicio ruşine. Reţinerea noastră a fost interpretată adesea drept o nesiguranţă sau o lipsă de pricepere. 

Problema cu aşteptările era cauzată, de cele mai multe ori, de prea mult entuziasm. Se întâmpla să livrăm înainte de deadline, să răspundem la emailuri imediat ce le primeam, să ne concentrăm atenţia asupra noului proiect, renunţând la timpul liber, la weekenduri, sau chiar la ore de somn. Era singura soluţie ca să nu neglijăm ceilalţi clienţi. Numai că acest tratament preferenţial ajungea să fie privit ca o normă, iar în momentul în care lucrurile reveneau la un ritm normal, clientul considera respectarea deadline-ului drept o întârziere. Citeşte tot articolul

IN Antreprenoriat

pexels-photo_money

Mă gândesc de ceva timp să încep o serie de articole cu greşeli pe care le-am făcut în viaţa de antreprenor, în speranţa că vor ajuta pe cineva, la un moment dat. Pe mine m-ar fi ajutat să citesc nişte chestii, dar le-am învăţat the hard way pentru că altă cale nu prea ai la 18-19 ani când te trezeşti cu o firmă în braţe şi ţi se pare că le ştii pe toate. Cum s-ar spune, scriu articolele astea pentru Alex cel de acum 8-9 ani.

Una dintre greşelile pe care le-am făcut până acum vreo 2 ani e legată de avans. Noi, la Superior Media, lucrăm în general pe recomandări, deci consideram că nu are sens să luăm un avans. De cele mai multe ori ajungeam la cunoscuţi de-ai unor foşti clienţi sau la oameni din cercul nostru de prieteni. De ţepe am fost oarecum feriţi, în sensul că n-am luat vreuna foarte mare, aşa că vedeam avansul ca pe o formalitate inutilă. „Ne plătiţi dumneavoastră la final, când e treaba gata!”

Însă problema nu era că oamenii nu mai făceau proiectul, ci că în lipsa unui avans aveau tendinţa să o lălăie. Şi ne trezeam cu proiecte simple întinse pe 6-8-10 luni, în care clientul nu se simţea deloc responsabil, tu nu puteai să livrezi şi totul se prelungea la nesfârşit.

N-aş fi crezut că asta e soluţia, însă după ce am introdus plata unui avans la semnarea contractului numărul de proiecte „lungite” a scăzut extrem de mult. N-au dispărut de tot, dar mulţi oameni se simt mai motivaţi să termine în momentul în care dau nişte bani de la început. 

IN Casual stuff

Sorry, man! You’re doing it wrong.

Două advertoriale consecutive la bănci? Pe bune?

ing_otp

Oare cele două companii implicate ştiau dinainte? Şi dacă da, au fost ok cu asta? </retoric>

IN Educatie&Literatura

Cu o presă* tot mai agramată şi cu texte din ce în ce mai proaste în jurul nostru, e tot mai greu să evităm apariţia greşelilor de exprimare. E destul de normal să se întâmple asta pe măsură ce nivelul de educaţie scade tot mai mult. Când citeşti zilnic texte scrise incorect şi auzi fraze pline de dezacorduri, e posibil să ajungi să greşeşti. Sunt momente în care şi eu am îndoieli privind diverse forme corecte de exprimare. Citeşte tot articolul

Prost.

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

În general e bine să ne exprimăm părerile, indiferent că e vorba de politică sau de fotbal. Totuşi, trebuie să facem asta în nume personal, nu în numele unor grupuri de oameni (cât timp nu vorbim de partide). Nu e normal să ne folosim de vocea unor organizaţii pentru a opina în nume propriu. E greu de crezut că în grupuri extinse de oameni există păreri politice unanime.

Şi-atunci corect e să renunţăm la glasul comun şi să ne folosim de vocea proprie.

În plus, e total anormal ca instituţii de cultură să exprime păreri politice. Rolul lor în societate nu este acesta.

Să te foloseşti de vocea grupului şi de influenţa unor instituţii de cultură pentru a exprima păreri personale este cu atât mai greşit.

Teatrul Masca este printre puţinele instituţii ale statului care au înţeles cum se comunică în social media. De cele mai multe ori foloseşte corect instrumentele de comunicare, fiind cel mai activ teatru din Bucureşti (poate şi din România). Din multe puncte de vedere e de lăudat, însă ieri a înregistrat un derapaj grav pe care n-am putut să-l trec cu vederea. A fost o situaţie tratată prost.

Asta mi-a adus aminte de o altă eroare, mai puţin gravă, făcută de cei de la Dolce Sport. Încă nu se terminase meciul dintre Real şi Barcelona, sezonul trecut, şi SM Managerul anunţa domninaţia Realului, poate din prea mult entuziasm. Doar că jurnalismul ţin minte că ar trebui să fie echidistant, iar DolceSport nu e postul „de casă” al Realului din câte ştiu.

IN Educatie&Literatura

Pentru că din când în când uităm cum se scrie corect în limba română, să ne reamintim împreună cum se declină corect pronumele demonstrativ „acelaşi„:

Acelaşi blogger
Aceeaşi piaristă

Aceiaşi bloggeri
Aceleaşi piariste

Deci dacă vorbim de un singur blogger, avem forma acelaşi. Dacă e vorba de mai mulţi bloggeri, forma corectă e aceiaşi.

La piariste e mai simplu: aceeaşi piaristă, dacă e una singură. Aceleaşi piariste, dacă sunt mai multe.

De cele mai multe ori apar confuzii între forma de masculin plural şi cea de feminin singular (aceiaşi – aceeaşi).

În plus, dacă ştiţi că faceţi greşeli, instalaţi extensia de Dexonline (linkul e pentru Google Chrome) şi căutaţi de fiecare dată când sunteţi nesiguri.

IN Revolte

M-am saturat de greselile bloggerilor de categoria B si C. Pur si simplu m-am saturat de oameni care nu stiu sa scrie corect. Si nu e vorba de expresii gen „fro”, „aicea” , „ala” sau alte capacapat-uri scrise benevol. E vorba de oameni care comenteaza stirea potrivit careia tinerii de 15 ani sunt semi-analfabeti cu exprimari de genul „daca va v-a interesa, va ve-ti putea duce sa aflati asa ca ve-ti stii ( e ‘sti’, idiotilor) persoanele care sa le evitati”

Am gasit toate aceste greseli prin blogurile pe care ma plimb. (da stiu, am toti analfabetii in feed-reader :-J; din fericire astia de care zic nu-mi sunt prieteni si sunt conjunctural in feedreader, prin urmare ii citesc foarte rar)

Daca sunt typo-uri, nu pricep de ce nu le editeaza; daca sunt greseli, sa le spuna careva sa se lase de ‘meserie’.

Var convine sa m-a apuc s-a scriu si eu asa? E-ok?  Losers.

Asta e din ciclul: „toti prostii au carnet” – „toti prostii isi fac blog”. Ar fi bine sa faceti un efort si sa scrieti ca lumea.

Meniu