Nu cred că am avut mai mult de 2-3 guest posturi pe blogul ăsta în cei 7 ani şi ceva de când există pe .ro. Nu obişnuiesc, nu prea s-a ivit ocazia, n-am insistat pe asta. Doar că acum s-a nimerit să dau peste un text care ar mai sta ascuns 16 ani dacă n-o convingeam pe autoare să-l publice acum. Pentru că e vorba de o autoare, Daniela Ştefan. Se uită la fotbal, simte fotbalul, dar de obicei scrie despre jazz. Nu e ceva foarte obişnuit, dar nu e deloc rău! Iar momentul e cât se poate de potrivit, că tot începe campania de calificare pentru Euro 2016. Mulţumesc, Daniela 🙂 Hai România!
————
Primele emoţii legate de sport le-am strâns undeva în perioada copilăriei, când plângeam ca din gură de şarpe în faţa unicului televizor din casă, implorându-mi tatăl să mă uit la desene animate şi repetându-i insistent că urăsc terenul cel mare şi verde şi că nu înţeleg sportul care se joacă 99% din timp cu picioarele. Iar el, spunându-mi cu calm: „uită-te şi ai să înveţi.” Şi am învăţat, nesperat pentru răbdarea unei fete şi pentru prejudecăţile multora cum că femeile nu pot şi nu vor înţelege niciodată fotbalul. Povestea s-a repetat, dar cu mult mai multă muncă şi infinit mai multă răbdare, cu sportul alb. Citeşte tot articolul
