Azi dau o fugă până în Villariba şi Villabajo ca să am grijă de golanul ăsta mic. Dacă nu mă descurc, sigur mă ajută domnul inginer. Promit să mă întorc cu ceva poveşti mişto.
Casual stuff
La Plăcinte: absolut banal
question_answer13 comentarii
IN Casual stuff
De fiecare dată când apare un loc super-lăudat de toată lumea, mă duc acolo cu inima strânsă. Dacă e cu adevărat bun, locul se strică după doar câteva luni din motive de business românesc. Dar multe nici nu sunt aşa bune. Cel mai recent caz: La Plăcinte.
Las la o parte haosul cu rezervările (în weekend nu facem rezervări, în timpul săptămânii nu mai facem rezervări după ora X), să zicem că oamenii au foarte mult succes. Au deschis restaurant şi în locul Everestului de la Romană (lângă McDonalds), au unul şi pe Ştefan cel Mare, iar primul deschis este pe Bulevardul Dacia, mai e unul şi pentru corporatiştii din Pipera.
La Plăcinte este un fel de restaurant tradiţional ceva mai premium. Adică n-au ştergare pe mese, dar au pereţii decoraţi cu motive tradiţionale. O struţo-cămilă decentă, înţeleg de ce atrage hipsteri şi corporatişti.
Deci personalul foarte simpatic, clientela mişto, singura lor problemă e mâncarea. Care, din păcate, e absolut banală. În imaginea de mai sus sunt nişte frigărui de pui în bacon cu piure şi ceva salată de legume. Gustul bun, piure-ul acceptabil, sosul tomat ok. Dar e fix genul de chestie pe care o comanzi de foame undeva pe drum, când nu vrei să rişti.
În buricul capitalei, sâmbătă seară, parcă nu ţi-ai comanda asta, sau tocăniţă de pui cu mămăliguţă. Înţeleg care e rostul restaurantului: mâncare bună, de casă, că provincialii nu mănâncă de-astea prea des, dar sunt o grămadă de bucureşteni care merg des acolo.
Repet, nu-i nimic greşit la preparatele alea, dar pentru preţurile respective (nici mari, nici mici) pot să mănânc chestii mai interesante. O să le mai dau o şansă pentru plăcinte, care am înţeles că ar fi bune.
Pedeapsa nemulţumitului
question_answer0
IN Casual stuff
Acum vreo 2 ani am primit pe mail o cerere de ofertă pentru un site. O junioare de marketing de la o firmă măricică ne găsise pe net şi a solicitat o întâlnire, ca să vedem cum putem colabora. Am ajuns la sediu şi am dat peste duduiţa de la marketing, şefa celei care ne chemase.
A strâmbat din nas încă de când ne-am prezentat, iar eu mi-am dat seama că n-o să facem nimic, pur şi simplu era genul ăla de femeie care simte că merită mai mult. Ne-a zis ce vrea, a spus fraza magică cu „da, dar noi nu vrem să facem un site ca toate celelalte, noi suntem speciali, nu vă inspiraţi de la concurenţa din România, poate doar din afară”. Pentru mine, ăsta e primul semn că omul respectiv n-o să aibă un site prea curând. Asta, şi aia cu „nu ne grăbim, vrem să iasă perfect”.
Eh, noi am dat oferta, bineînţeles că nu s-a mai întâmplat nimic, ne-au zis că analizează oferta când am revenit cu telefoane. Şi din 3 în 3 luni îmi aduc aminte de clientul ăsta şi intru pe siteul lor. Au aceeaşi pagină în construcţie pe care o aveau şi acum 2 ani. Pentru că oricâte firme le-au trimis oferte, pentru doamna de la marketing nu a fost nimeni îndeajuns de bun. Probabil că duduiţa a ales la fel de bine şi bărbatul, părea undeva la 30+ fără copil, încă mega aranjată cu scopul nedeclarat de a prinde prinţul visat.
Şi ei votează. Din păcate.
question_answer3 comentarii
IN Casual stuff
Ştiţi tableta aia Nexus 7, prima generaţie? Cea apărută în 2012? Este în ofertă la Emag, 450 de lei (linkul de Profitshare e de la NwRadu, să facă şi el un ciubuc), reducere de Halloween. O am şi eu, o au şi prietenii mei, merge super bine pentru Pocket, Facebook, Instagram, Twitter, Chrome, GMail şi alte câteva chestii. Nu mă joc pe ea, nu mă uit decât la clipuri de pe Youtube, bateria ţine cam 2 zile, e cea mai bună afacere pe care am făcut-o în ultimul an, şi eu am dat 600 de lei pe ea de Black Friday.
Anyway, deci avem o tehnologie de acum 2 ani, la un preţ de tabletă Eboda, iar românul o cumpără şi comentează pe Emag:
Mda am luat-o si eu, si guess what… Surprise… Efectiv mi-a scapat la review ca nu am crezut ca e posibil sa ai tableta fara camera video pe spate sa poti face o poza… Ei DA, asta nu are camera pe spate, deci poti doar sa faci call-uri video cu ea… Adica ceea ce prea putin conteaza ca nu prea face nimeni call video… Poate pe skype…. So, sunt dezamagit de Google. Sa faci economie 2bucks pt o camera…. Proasta idee… Ma mai gandesc daca raman cu ea.
Pentru că, nu-i aşa, îţi iei o tabletă ca să faci poze frumoase în concediu cu ea. Şi, dacă se poate, să coste cât mai puţin. De-alea la 1 leu nu mai aveţi?
Moda anului sabatic
question_answer4 comentarii
IN Casual stuff
Moda asta s-a răspândit tot mai mult printre publicitari, cred că nu primeşti insignă de advertiser dacă nu-ţi iei un an sabatic. De obicei în Asia, dar merge şi America de Sud la o adică.
Cam aşa a plecat şi Despina Stoica, fostă colegă de facultate, actualmente ex-publicitară. Ea şi prietenul ei au făcut un blog despre aventura lor. Fără crowdfunding, fără sponsorship, #pebaniilor.
Merită să-i urmăriţi dacă vreţi să vă băgaţi unghia în gât şi plănuiţi ca la un moment dat să plecaţi şi voi într-un an sabatic. De fapt, cred că ăsta e scopul acestor bloguri, să perpetueze specia de publicitari călători 🙂
Acu serios vorbind, merită urmăriţi, îmi aduc aminte de primele călătorii ale lui Brăduţ.
Lipsesc puţin
question_answer1 comentariu
IN Casual stuff
Weekendul ăsta dau o fugă până la bulgari, că tot s-a anunţat că se strică vremea. Dacă vedeţi multe poze pe Instagram, trebuie să ştiţi doar că #nuecampanie. Am mai fost acum 5 ani, sunt curios în ce stadiu mai sunt cu renovările la cetatea aia a lor.
Foto: Veliko via shutterstock
Cum promovezi un magazin de ceasuri
question_answer0
IN Casual stuff
Încă de când am auzit de ideea unui eBook cu şi despre ceasuri mi s-a părut mişto ca tool de promovare, mai ales într-un domeniu în care nu ai foarte multe noutăţi de care să te poţi lega, informaţia se presupune că este destul de liniară şi plictisitoare.
De-asta am şi acceptat să răspund la câteva întrebări puse de cei de la Lionheart legate de incipienta mea pasiune pentru ceasuri. N-am vreo colecţie impresionantă, abia am început să le adun, însă întotdeauna mi-a plăcut să port ceas 🙂
Şi revenind la abordarea asta cât se poate de simplă de promovare, beneficiul e dublu. Pe de-o parte, cu doar câteva mailuri (care-s gratuite, btw) obţii nişte răspunsuri de la nişte bloggeri şi, cu puţin noroc, nişte earned media, iar pe de altă parte ai content pentru baza de clienţi, cărora le poţi comunica o noutate legată de brandul tău.
WizzAir Moldova: De ce?
question_answer3 comentarii
IN Casual stuff
Au apărut azi pe Instagram o grămadă de screenshoturi cu contul de Instagram la Wizzair Moldova. Dacă dai share și dai tag la cont vei aveai 7 ani de noroc, îți vei găsi dragostea adevărată și vei primi 2 bilete în orice direcție – valabil pentru primii 5000 de abonați.
Să facem un exercițiu de imaginație și să spunem că e pe bune. De ce ai da 5000x2x40 de euro (să zicem că media biletelor e atât de mică!) = 400.000 de euro pentru 5000 de urmăritori pe Instagram?
Să facem alt exercițiu de imaginație și să spunem că Wizzair Moldova știe de chestia asta, de ce ai lăsa o agenție să comunice așa ceva?
Ok, deci până în punctul ăsta ne-am dat seama că e o prostie. Și în cazul ăsta de ce promovăm scamuri?
Update: a apărut şi cu Wizz România.
„Mai ieftin nu se poate?”
question_answer0
IN Casual stuff
Am citit consternat povestea asta despre o ţeapă luată de o româncă plecată în Canada.
Pe scurt: a cunoscut pe cineva pe un blog, au schimbat câteva mailuri, s-au văzut de câteva ori de-a lungul timpului, a împrumutat-o cu bani, acea persoană i-a zis că îi face rost de nişte bilete de avion super ieftin, printr-o cunoştinţă. Victima a dat pe încredere 2000 de euro, n-a primit nici biletele de avion, nici banii înapoi. A trecut 1 an de-atunci.
Aici văd 3 probleme:
1. Dacă tot a trecut un an, de ce naiba nu dă numele tipei care a recomandat-o pe ţepuitoare.
2. Cum naiba dai 2000 de euro unui om pe care îl ştii de pe net şi cu care ai interacţionat de câteva ori?
3. De ce avem noi, românii, nevoia disperată de a apela la tot felul de combinaţii pentru a lua ceva mai ieftin? Oare nu ne dăm seama că e extrem de suspect când preţul e mult prea mic (gen, ori s-a furat produsul de undeva, ori serviciul e prost, ori e ţeapă)? Eu de cele mai multe ori prefer să plătesc preţul normal decât să am vreun dubiu.
O nouă pasiune
question_answer0
IN Casual stuff
De vreo 2 ani mănânc în mod activ eclere şi mai comunic asta pe Facebook. Am în plan şi un Tur al Eclerelor, pe modelul câştigător al lui Radu, sper să apuc să-l fac. Şi pentru că mănânc ecler aproape la fiecare desert, prietenii mei s-au gândit să-mi facă cadou mult ecler. Tot eclerul, practic :)) Am adunat vreo 3 kilograme de ecler, două uriaşe, plus vreo 10 în mărime naturală. O să mănânc din astea până de Crăciun :))
Eu vreau să vă spun că începând cu 1 octombrie mie îmi plac foarte mult vilele în Pipera. E noua mea pasiune. Aşa că dacă vă face plăcere să-mi oferiţi ceva anul viitor n-o să vă refuz, că nu se face. Poate chiar o vilă uriaşă :))
Acu serios vorbind, am fost absolut copleşit de urări anul ăsta, chiar nu mă aşteptam să vorbesc non-stop la telefon, să răspund la mesaje, telefoanele au stat non-stop la încărcat şi abia au rezistat. Vă mulţumesc 🙂
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
