Dacă ar avea cineva din politică vreun interes în direcţia asta, ar putea spune că românii încep să-şi ia ţara înapoi. Dar nu vrea nimeni să dea mesaje care să imprime vreo urmă de optimism în mentalul colectiv.
Faptele ne arată că, în ultimii ani, se produce un fenomen interesant: multinaţionalele încep să iasă de pe piaţa din România şi vând către companii cu capital românesc. Citeşte tot articolul
Probabil că n-aţi văzut investigaţia Rise Project legată de şmenurile pe care primarul din Tuzla le-ar fi făcut cu terenurile pentru staţiunea Nibiru. Clipul a fost văzut doar de 40.000 de oameni, dar poate a ajuns la voi articolul care include documente, diverse declaraţii etc. Sau vreo ştire pe tema asta.
Pentru Maison Créative avem un contract cu cei de la Supercom, ca să ne ridice gunoiul. În fiecare miercuri seară scoatem gunoiul din curte, joi dimineaţă trece maşina de gunoi şi îl ridică. Sau cel puţin asta se întâmpla până acum vreo 3 săptămâni. De cele mai multe ori primeam şi o notificare prin email care ne anunţa că au ridicat gunoiul. Uneori era identificat corect tipul şi cantitatea, alteori nu.
Din fericire, n-avem aşa mult gunoi, aşa că n-a fost o problemă când ne-am trezit că n-au ridicat gunoiul. Doar o mirare. A mai trecut o săptămână, acelaşi joc, de data asta cu doi saci de gunoi. Iar a trecut ziua fără să-l ridice cineva. Citeşte tot articolul
Eram în Anglia zilele trecute, deschisesem televizorul pe BBC News şi am prins o dezbatere la care participau nişte membri ai parlamentului britanic. Se discuta despre armata europeană, despre negocierile cu americanii, despre posibilele forţe de menţinere a păcii din Ucraina.
Şi s-a ajuns la povestea asta despre arme, moment în care unul dintre cei doi parlamentari a explicat că e necesară investiţia asta în arme, însă ar prefera să fi putut cheltui banii ăia pe şcoli, spitale, pe centre comunitare. Citeşte tot articolul
Mai exact, mă întreb ce s-a întâmplat cu IKEA România. De 2-3 ani mi se pare că serviciile s-au dus în jos rău de tot. Nu ştiu cum o fi la nivel internaţional, dar în România pur şi simplu s-au stricat, cum se zice în popor.
Angajaţii mi se par total blazaţi, unii îţi răspund în doi peri, ba chiar te mai şi ceartă că i-ai întrebat ceva într-un raion care nu le aparţine. Şi am tot păţit asta, nu a fost un caz izolat.
Au tăiat partea de facturare, iar acum trebuie să mergi repede acasă şi să-ţi faci factura, neapărat să nu uiţi, într-un interval destul de scurt. Până acum 1-2 ani puteai să faci factura la ieşire, acum e doar online, iar odată cu eFactura este şi grabă mare cu asta. Citeşte tot articolul
În sezonul 6 din Black Mirror, primul episod spune povestea unei tipe care se trezeşte că serviciul de streaming Streamberry îi copiază viaţa şi o transformă într-un reality show pentru că ea a acceptat asta în Terms and conditions atunci când s-a abonat la serviciul respectiv. E un episod care subliniază mai multe probleme ale societăţii actuale, dar care pleacă de la ideea că acceptăm prea uşor acei Terms and conditions, fără să-i citim. Să fim serioşi, nimeni nu-i citeşte, iar companiile se pare că pun tot felul de clauze aberante acolo. Citeşte tot articolul
Am luat la pas Cotroceniul acum câteva zile cu o prietenă, am făcut vreo 10.000 de paşi, am văzut ce frumos trăiesc bogaţii (cele mai pariziene vibeuri sunt duminica în Cotroceni, dis de dimineaţă, când încă nu e multă lume pe străzi, iar locuitorii din zonă îşi îngrijesc grădinile, ies la un ceai prin zonă sau se relaxează la soare pe un şezlong).
Cu ocazia asta am dat şi de Yoyo Treats, un loc amenajat într-un subsol/demisol de bloc. E pe modelul vechi garaj reconvertit, dar acolo nu sunt sigur că a fost pe vremuri garaj. Cert este că locul arată bine de tot, au la intrare şi un Copac al dorinţelor, care a devenit subiect de poze pe Instagram (câteva sute de oameni au agăţat nişte bileţele în copacul respectiv, într-un proiect care e gândit să rămână doar câteva săptămâni acolo, desigur). Citeşte tot articolul
Hehe, s-a făcut o glumiță în titlu.
Știrea (veche) este că restaurantul noma, considerat a fi cel mai bun din lume (sau cel puțin unul dintre cele mai bune), urmează să se închidă și să se reinventeze. Devine laborator gastronomic, un loc dedicat experimentelor. Citeşte tot articolul
Nişte băieţi cu maşini scumpe au fost arestaţi pentru nişte acuzaţii de proxenetism.
Din păcate, unul dintre reprezentanţii vocali ai blogosferei a făcut greşeala de a accepta să vorbească la TV despre un subiect pe care nu-l stăpânea şi a zis nişte enormităţi. Care mai apoi au fost taxate de unii oameni, dar mai mult în privat, cu batista pe ţambal.
Tot din păcate, metoda Loverboy a evoluat extrem de mult faţă de ce ştiam noi din filmul apărut în 2011 cu George Piştereanu şi Ada Condeescu.
Pentru cine n-a văzut filmul, metoda Loverboy presupune ca un bărbat să seducă o tânără, să o convingă că o iubeşte, apoi să îi ceară să se prostitueze sau să plece cu el într-o ţară străină pentru a fi vândută unor proxeneţi.
Dacă acum 10-15 ani erau atrase tinere fete din medii mai sărace, din familii mono-parentale sau care aveau părinţii plecaţi în străinătate, mirajul social media atrage azi şi alt tip de fete.
Graficul de mai sus zice o poveste simplă: la începutul pandemiei s-au făcut concedieri multe, startup-urile au intrat în panică şi au dat afară zeci de mii de oameni. Apoi s-au liniştit şi au revenit lucrurile la normal.
În ultimele 4 luni a început iar distracţia. În iunie, peste 50 de filiale ale unor start-up-uri au dat oameni afară. Nu spun direct că sunt 50 de companii, pentru că site-ul ăsta care monitorizează situaţia a indexat separat birourile din oraşe sau state diferite. Dar tot sunt câteva zeci de companii care au dat oameni afară numai în iunie. Şi nici n-am ajuns la jumătatea lunii. Astea sunt concedierile anunţate prin presă, nu situaţii punctuale în care Gigel n-a venit la muncă şi a fost concediat pentru abateri repetate. Citeşte tot articolul
