Contraste

IN Contraste

Bună seară! Astăzi vom discuta despre tragica poveste a celebrului cantautor Marius Moga. Moga, cunoscut pentru zecile de şlagăre compuse – majoritatea interpretate de cei mai îndrăgiţi artişti români, a ajuns într-o situaţie tristă. E pe cale să fie dat afară din casa naţionalizată în care locuieşte. Îl avem invitat pe cunoscutul interpret Smiley, cel care a fost alături de maestrul Marius Moga. Ce credeţi că trebuie făcut, domnule Smiley?

– Da. În primul rând bună seara. Păi cred că statul trebuie să facă ceva. Autorităţile de ce nu iau nicio măsură? Cei îndreptăţiţi să facă ceva de ce nu fac? Omul ăsta a adus atâta bucurie, a compus peste 50 de cântece pe care o grămadă de oameni au făcut sex.
– Dar domnule Smiley, maestrul Moga a primit bani pentru acele cântece, nu le-a compus gratis…
– Ce făceai cu câteva mii de euro de pe urma unui concert pe vremea aia? Abia dacă trăiai de pe o zi pe alta. Şi totuşi, înainte era mai bine, vă spun eu. Artiştii erau respectaţi, lumea îi preţuia. Acum nimeni nu face nimic, altfel s-ar găsi o casă pentru omul ăsta!

Sincer, îi pasă cuiva în mod REAL de povestea lui Temistocle Popa? Sper să-l ajute cineva, însă mă cam plictisesc toţi păreriştii care spun că trebuie să se facă ceva. Nu ei, să se facă. Aşa, impersonal. Eventual statul. De parcă melodiile alea au fost compuse pentru statul român. N-a făcut ţara asta nimic pentru Eminescu, nu cred că va face pentru vreun compozitor de muzică uşoară.

IN Contraste

În clasa a 9-a, Ruxandra Coman era o tipă care nu ieşea cu nimic în evidenţă. Energică, zâmbitoare, dar destul de tăcută, Ruxandra era mai mult wing woman. O adolescentă care nu anunţa nimic, dacă ar fi să folosim un clişeu de presă. După ceva timp şi-a descoperit pasiunea pentru actorie şi a intrat în trupa de teatru a şcolii. Vreo 2 ani mai târziu reuşea să ia note mari la română recitând poezii într-un stil care chiar îţi făcea pielea de găină.

A dat la UNATC, a intrat şi a început să joace. Mai întâi pe la facultate, unde a fost colegă cu Ioana Blaj şi Victoria Răileanu. O generaţie care va fi mare, veţi vedea.  Citeşte tot articolul

IN Contraste

În urmă cu câteva săptămâni, am trimis un mail într-o zi de vineri, foarte târziu, aproape de încheierea programului. Nu avea nicio miză, aşa că amânasem răspunsul în ziua respectivă. Câteva ore mai târziu, aproape de miezul nopţii, eram la cinema şi aşteptam să înceapă filmul. Am verificat atunci emailul şi tocmai primisem răspuns de la omul de PR cu care corespondasem. „Ce tare! Chiar şi la ora asta oamenii sunt gata să răspundă, trebuie să fie o adevărată încântare pentru şefii lor să vadă genul ăsta de devotament„. Asta mi-am zis şi uitat apoi întâmplarea.

Zilele trecute am citit despre iniţiativa celor de la Volkswagen, care au decis să oprească în afara programului de lucru serverul de email conectat la telefoanele mobile ale angajaţilor. Măsura e menită să-i ajute pe angajaţi să se concentreze pe odihnă şi dezvoltarea unei vieţi personale. Chiar dacă se spune că în era digitală e necesar să fii în permanenţă conectat, iată că cei de la Volkswagen consideră că e la fel de important şi necesar să fii odihnit şi binedispus. Deşi nu se aplică în toată compania, cred că e un prim pas important.

Despre The Fear of Missing Out am mai scris. Oamenii rămân în permanenţă conectaţi, şi în weekend, şi în concediu, de teamă să nu piardă ceva important. Recent, Universitatea din Worcester a publicat un studiu care arată că unii oameni au devenit absolut obsedaţi de verificarea permanentă a telefoanelor mobile şi au început să audă „vibraţii-fantomă”. Iar nivelul ridicat de stres care e provocat de telefoanele mobile le afectează şi randamentul de muncă.

Cred că în viitor vor exista tot mai multe companii care vor realiza că oamenii lor au nevoie să se deconecteze total de birou în momentul în care se încheie programul de lucru. Altfel vor exista tot mai mulţi oameni ajunşi la epuizare fizică şi psihică într-un ritm de lucru care creşte de la o zi la alta.

Atitudine

question_answer4 comentarii
IN Contraste

Trebuie să facem ceva, trebuie să luăm atitudine împotriva golanilor care strică ţara asta! Dacă nimeni nu face nimic, dacă rămânem pasivi înseamnă că ne dăm acceptul tacit. Dacă nu acţionăm vom da naştere infractorilor de mâine!

Două palme mai târziu

E inadmisibil! Nu poţi sa baţi copiii ăia pur şi simplu. Sunt doar nişte copii! Cu ce-au greşit? De ce să nu le mai dăm o şansă?

IN Contraste

Îmi place cum comunică Vodafone. Apreciez că se implică activ în comunitatea online, că au pariat pe doi tineri care să ofere continuitate brandului la nivel de imagine (Ioana Blaj şi Paul Ipate), că ştiu să comunice cu diferite tipuri de public. Dar ceea ce se vede la televizor n-are absolut nicio legătură cu realitatea din teren. Şi asta afectează grav business-ul. Ceea ce construiesc cei de la marketing e distrus de oamenii de la client service. Citeşte tot articolul

Responsabilităţi

question_answer0
IN Contraste

Duminică am fost arbitri.
Luni am fost psihologi.
Astăzi suntem toţi zoologi.

Nu-i chiar uşor să fii român.

IN Contraste

– Tati, când mă fac mare vreau să fiu blogger generalist, ca tine!
– Of, tati, dar nu mai e loc printre bloggerii generalişti. Uite, nu vrei să-ţi facă tata un blog despre maşinuţe?
– Nu, tati, eu vreau să fiu generalist!
– Dragule, de ce vrei tu să te bagi acolo? Mai bine îţi face tata un blog despre fotbalul din Spania, că e frumos.
– Nu, tati, eu vreau să scriu despre orice şi să am succes!
– Scumpule, înţelege că NU MAI E LOC! Vrei să-i iei lui tati pâinea de la gură?

IN Contraste

Probabil că îl ştiţi pe Iulian de pe Mătăsari. Sau de la diferite evenimente la care pregătea limonadă. Şi chiar dacă nu-l ştiţi, ar fi bine să-l cunoaşteţi acum, urmărind clipul de mai jos. Siteul Beneva, asociaţia prin care Iulian desfăşoară o serie de proiecte, este aici.
Citeşte tot articolul

No glow

question_answer13 comentarii
IN Contraste

Uitaţi-vă la poveştile româneşti. Unele sunt spuse frumos şi capătă o aură luxuriantă.

100.000 de unici în campanie – fără să se spună că erau luaţi din America de Sud cu Google ads.
200 de bloggeri participanţi – aduşi pentru un pişcot şi un suc.
CEO la o companie internaţională – adică un birou la Bucureşti şi încă un freelancer rătăcit prin Franţa.
Bani din blog – mărunţiş de o sarma şi un pahar de vin la restaurant
Aur la festival – o combinaţie de voturi pe prietenie
Agenţie cu departament de online – o fată care a avut mai demult blog pe 360 şi care acum e angajată la negru.
Numărul 1 în producţia de mezeluri – o fabrică ameninţată cu închiderea, un patron care nu şi-a plătit angajaţii.

Când te uiţi atent, strălucirea poveştilor de succes din România e dată de un strugurel cu sclipici luat cu 2 lei de la farmacie.

IN Contraste

Eşti un mascul feroce. Vreau să lămurim asta de la început, ca să nu ai impresia că îţi pune cineva la îndoială calităţile. Totuşi, mai important este să fii un domn.

Tata nu prea înjura de faţă cu noi când eram mic. Şi nu pentru că nu ştia să înjure (v-am spus, a crescut în Ferentari), ci pentru că aşa considera că e normal. Când am mai crescut, a început să se ferească mai puţin de mine şi mai mult de mama.

Vorbesc despre înjurăturile alea care în mod normal îţi scapă. La volan, la nervi, la o ratare a naţionalei. Şi care de fapt n-ar trebui să-ţi scape. Măcar atunci când eşti cu doamna lângă tine. Pentru că te vei obişnui să înjuri de faţă cu ea fără nicio jenă şi la un moment dat vei face un copil. Care va deveni şi el un gherţoi injurios, la fel ca tatăl lui.

Voi ce faceţi? Înjuraţi de faţă cu doamna? Şi dacă da, când aveţi de gând să scăpaţi de acest obicei?

Meniu