Îmi place cum comunică Vodafone. Apreciez că se implică activ în comunitatea online, că au pariat pe doi tineri care să ofere continuitate brandului la nivel de imagine (Ioana Blaj şi Paul Ipate), că ştiu să comunice cu diferite tipuri de public. Dar ceea ce se vede la televizor n-are absolut nicio legătură cu realitatea din teren. Şi asta afectează grav business-ul. Ceea ce construiesc cei de la marketing e distrus de oamenii de la client service. Citeşte tot articolul
Contraste
Responsabilităţi
question_answer0
IN Contraste
Duminică am fost arbitri.
Luni am fost psihologi.
Astăzi suntem toţi zoologi.
Nu-i chiar uşor să fii român.
Când mă fac mare! Când mă fac mare?
question_answer4 comentarii
IN Contraste
– Tati, când mă fac mare vreau să fiu blogger generalist, ca tine!
– Of, tati, dar nu mai e loc printre bloggerii generalişti. Uite, nu vrei să-ţi facă tata un blog despre maşinuţe?
– Nu, tati, eu vreau să fiu generalist!
– Dragule, de ce vrei tu să te bagi acolo? Mai bine îţi face tata un blog despre fotbalul din Spania, că e frumos.
– Nu, tati, eu vreau să scriu despre orice şi să am succes!
– Scumpule, înţelege că NU MAI E LOC! Vrei să-i iei lui tati pâinea de la gură?
El e Iulian
question_answer1 comentariu
IN Contraste
Probabil că îl ştiţi pe Iulian de pe Mătăsari. Sau de la diferite evenimente la care pregătea limonadă. Şi chiar dacă nu-l ştiţi, ar fi bine să-l cunoaşteţi acum, urmărind clipul de mai jos. Siteul Beneva, asociaţia prin care Iulian desfăşoară o serie de proiecte, este aici.
Citeşte tot articolul
No glow
question_answer13 comentarii
IN Contraste
Uitaţi-vă la poveştile româneşti. Unele sunt spuse frumos şi capătă o aură luxuriantă.
100.000 de unici în campanie – fără să se spună că erau luaţi din America de Sud cu Google ads.
200 de bloggeri participanţi – aduşi pentru un pişcot şi un suc.
CEO la o companie internaţională – adică un birou la Bucureşti şi încă un freelancer rătăcit prin Franţa.
Bani din blog – mărunţiş de o sarma şi un pahar de vin la restaurant
Aur la festival – o combinaţie de voturi pe prietenie
Agenţie cu departament de online – o fată care a avut mai demult blog pe 360 şi care acum e angajată la negru.
Numărul 1 în producţia de mezeluri – o fabrică ameninţată cu închiderea, un patron care nu şi-a plătit angajaţii.
Când te uiţi atent, strălucirea poveştilor de succes din România e dată de un strugurel cu sclipici luat cu 2 lei de la farmacie.
Tu înjuri de faţă cu ea?
question_answer7 comentarii
IN Contraste
Eşti un mascul feroce. Vreau să lămurim asta de la început, ca să nu ai impresia că îţi pune cineva la îndoială calităţile. Totuşi, mai important este să fii un domn.
Tata nu prea înjura de faţă cu noi când eram mic. Şi nu pentru că nu ştia să înjure (v-am spus, a crescut în Ferentari), ci pentru că aşa considera că e normal. Când am mai crescut, a început să se ferească mai puţin de mine şi mai mult de mama.
Vorbesc despre înjurăturile alea care în mod normal îţi scapă. La volan, la nervi, la o ratare a naţionalei. Şi care de fapt n-ar trebui să-ţi scape. Măcar atunci când eşti cu doamna lângă tine. Pentru că te vei obişnui să înjuri de faţă cu ea fără nicio jenă şi la un moment dat vei face un copil. Care va deveni şi el un gherţoi injurios, la fel ca tatăl lui.
Voi ce faceţi? Înjuraţi de faţă cu doamna? Şi dacă da, când aveţi de gând să scăpaţi de acest obicei?
Argumentaţia la români
question_answer5 comentarii
IN Contraste
Am întâlnit diferite polemici în ultima vreme. Şi am surprins câteva tipuri de argument românesc. Chestii care sunt valabile atât în conversaţiile unor oameni pregătiţi, în poziţii înalte, cât şi în discuţiile unor oameni obişnuiţi.
1. Ai făcut tu vreun ou ca să vorbeşti despre ouă? Abia când o să faci un ou să vorbeşti! Asta merge la orice. Filme, piese de teatru, maşini. Îmi pare rău, dar nu sunt găină. La fel, „ai fost tu în Parlament ca să te dai cu părerea despre politică?”. Nu, dar am 18 ani şi pot să votez.
2. Ce studii ai tu? E ţara în care îţi este interzis să vorbeşti despre filme (ai făcut UNATC?), teatru (ai făcut teatrologie?), muzică (ai şi tu un conservator?). Totuşi, oamenii acceptă bucuroşi sfaturi medicale, fără să întrebe pe cineva de vreo facultate.
3. De la Bucureşti lucrurile se văd altfel! Argumentul preferat al provincialilor. Viaţa e grea, salariile sunt mici, la voi se trăieşte în huzur. Nu ştiţi voi de problemele adevărate ale ţării! Excepţie fac Denisuca şi Visurât, care mereu spun că la ei salariile sunt mici dar şi viaţa e mai ieftină.
4. Mă aşteptam la asta de la unul ca tine. O replică care nu spune nimic. Dă senzaţia că zice multe, dar de fapt nu spune nimic. Unul ca mine care cum e? Şi cum poate fi asta considerată un contra-argument?
5. La vârsta ta nu mi-aş da cu părerea. Asta e ultima treaptă a argumentaţiei tâmpite. Ori eşti prea bătrân, ori eşti prea tânăr. Oricum, nu ai vârsta potrivită pentru a opina. Şi am auzit asta de mult prea multe ori, în diferite contexte. Fără să-mi fie adresată de fiecare dată.
Şi la asta se adaugă seria de argumente perfect „valide” gen: eşti prost, un gras ca tine n-are voie să comenteze, uită-te în oglindă şi pe urmă dă-te cu părerea etc. Zoso le ştie.
Acesta este un scandal
question_answer2 comentarii
IN Contraste
Bună ziua, acesta este scandalul nostru. Nu e mare, dar ne descurcăm şi noi cum putem. În el sunt implicaţi mai mulţi oameni importanţi: link 1, link 2, link 3.
Vă rugăm să-l daţi mai departe, ca să facem afişări.
Bloggerilor, nu deveniţi jurnalişti!
question_answer9 comentarii
IN Contraste
Notă: Acest post este scris fără dorinţa directă de a-l supăra pe Mircea Meşter, reprezentantul neoficial al jurnaliştilor români în blogosferă.
Observ că în ultima vreme devenim din ce în ce mai jurnalişti. Începem să credem că ni se cuvin lucrurile pe care le primim gratis fără să facem niciun efort.
Dragă bloggerule, îţi amintesc că piaristul nu are ca principal scop în viaţă să te facă pe tine să te simţi moale şi pufos. Piaristul nu e un fel de asistent personal care trebuie să se dea peste cap să-ţi facă poftele. Iar dacă o face, tu trebuie să apreciezi asta în mod corespunzător. De curând am avut ocazia să interacţionez cu o serie de jurnalişti aflaţi în exerciţiul funcţiunii. Concluzia? Sunt o adunătură de plictisiţi, care simt cu toată fiinţa lor că îţi fac un favor numai prin prezenţă. Deci nu te aştepta şi să scrie ceva.
Bloggerii au luat-o pe acelaşi drum. Nu mai întreţinem o relaţie bună cu piaristul. Nu mai scriem pentru micile atenţii, că noi nu ne vindem ieftin. Dacă dai bani sau ceva consistent scriem, dacă nu, e posibil să te şi injurăm.
Nu vă stricaţi, băi. Pe la evenimentele auto oamenii din companii sunt absolut şocaţi: adică cum, bloggerii nu sunt nişte scorţoşi, ca cei din presă? Nu sunt obişnuiţi să mănânce şi să bea degeaba? Vor să LIVREZE? Problema e că au apărut şi în blogging tot mai mulţi din ăştia care vin doar să se afişeze. Şi nu e deloc ok.
Sunt oameni care…
question_answer5 comentarii
IN Contraste
„Ei, lasă că sunt oameni care o duc mai rău”
De câte ori n-aţi auzit fraza asta?
Sunt convins că sunt, dar nu mă interesează de ei. Poate sunt egoist, dar atunci când mă doare pe mine ceva, acel ceva e cel mai nasol lucru. N-o să mă doară mai puţin pentru că mă compar cu alţii. Sigur, o să mă vait mai puţin dacă în faţa mea am un om cu probleme mai mari, dar voi considera în continuare că problema mea e cea mai mare.
Şi cred că trebuie să acceptăm cu toţii că suntem egoişti. E normal. Sunt oameni care o duc mai rău, dar asta nu ne rezolvă nouă problemele.
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
