Uitaţi-vă la poveştile româneşti. Unele sunt spuse frumos şi capătă o aură luxuriantă.

100.000 de unici în campanie – fără să se spună că erau luaţi din America de Sud cu Google ads.
200 de bloggeri participanţi – aduşi pentru un pişcot şi un suc.
CEO la o companie internaţională – adică un birou la Bucureşti şi încă un freelancer rătăcit prin Franţa.
Bani din blog – mărunţiş de o sarma şi un pahar de vin la restaurant
Aur la festival – o combinaţie de voturi pe prietenie
Agenţie cu departament de online – o fată care a avut mai demult blog pe 360 şi care acum e angajată la negru.
Numărul 1 în producţia de mezeluri – o fabrică ameninţată cu închiderea, un patron care nu şi-a plătit angajaţii.

Când te uiţi atent, strălucirea poveştilor de succes din România e dată de un strugurel cu sclipici luat cu 2 lei de la farmacie.