De soi

Ne apropiem de 2026 şi cred că cea mai importantă miză în comunicarea culturală din anii următori va fi relaţia nemijlocită cu publicul.

În momentul de faţă comunicarea instituţiilor culturale înseamnă afişe, comunicate de presă, invitaţii la premiere pentru presă şi critici, uneori media relations (interviuri, apariţii în diferite emisiuni) şi postări pe canalele de social media. Dacă e vorba de teatre, se mai foloseşte şi grupul Mergem la teatru, însă aici e o întreagă dezbatere în comunitatea artistică, în continuare sunt oameni care refuză să valideze acest grup de Facebook pentru că nu sunt de acord cu o parte din feedbackul venit de acolo. E o altă discuţie asta.

Dintre toate aceste tactici, doar afişele reprezintă comunicare nemijlocită cu publicul. Restul depind de diferiţi factori externi. Citeşte tot articolul

Povestea începe în 2023, când ne plimbam prin Lefkada să căutăm niște sticluțe cu ulei de măsline pentru mărturiile de nuntă.

De fapt, ar putea să înceapă la apus, pe 3 septembrie 2021, la Cape Lefkatas, pe niște stânci monumentale. Atunci și acolo i-am cerut mâna Antoniei și ea a avut nebunia să spună DA. Ăla a fost momentul care ne-a legat total de insula Lefkada. Citeşte tot articolul

Anul ăsta am ales un combo de două insule pentru concediul la mare: Lefkada şi Kefalonia. De Lefkada ştiam că este un port important, „parcare” pentru tot felul de veliere, catamarane şi alte ambarcaţiuni. Nu ştiam că insula Kefalonia este un punct de trecere atât de important pentru yachturi, în special în Fiskardo. Am descoperit cu ocazia asta şi am rămas impresionat de vasele pe care le-am văzut. Pentru că aveam cazarea foarte aproape de Fiskardo, am ajuns în fiecare seară pentru o plimbare sau un desert, aşa că am putut admira mereu alte yachturi. Citeşte tot articolul

La sfârşitul anului trecut am făcut un mic tur al Europei, cu ocazia aniversării Antoniei. Iniţial era în plan doar o excursie la Londra, ca să vedem Harry Potter Studio Tour, apoi m-am gândit că ar fi interesant (şi cu adevărat memorabil) să vedem şi Parisul în aceeaşi vacanţă. Aşa că am luat bilet de avion doar pe segmentul Bucureşti – Londra, cu gândul că vom lua trenul Eurostar până la Paris. O chestie care mi se părea fabuloasă în urmă cu 30 de ani, când am auzit prima dată de tunelul de sub Canalul Mânecii. O coincidenţă drăguţă a fost că şi Channel Tunnel a aniversat anul trecut 30 de ani, fiind inaugurat în 1994. 

Şi dacă tot ne-am plimbat de la Londra la Paris, m-am gândit ulterior că ar fi interesant să continuăm tot cu trenul Eurostar până în Belgia, unde am văzut Bruxelles şi Bruges. Aşa că am experimentat două drumuri cu Eurostar şi am observat şi destule diferenţe între cele două călătorii. Citeşte tot articolul