Povestea începe în 2023, când ne plimbam prin Lefkada să căutăm niște sticluțe cu ulei de măsline pentru mărturiile de nuntă.
De fapt, ar putea să înceapă la apus, pe 3 septembrie 2021, la Cape Lefkatas, pe niște stânci monumentale. Atunci și acolo i-am cerut mâna Antoniei și ea a avut nebunia să spună DA. Ăla a fost momentul care ne-a legat total de insula Lefkada. Citeşte tot articolul
Anul ăsta am ales un combo de două insule pentru concediul la mare: Lefkada şi Kefalonia. De Lefkada ştiam că este un port important, „parcare” pentru tot felul de veliere, catamarane şi alte ambarcaţiuni. Nu ştiam că insula Kefalonia este un punct de trecere atât de important pentru yachturi, în special în Fiskardo. Am descoperit cu ocazia asta şi am rămas impresionat de vasele pe care le-am văzut. Pentru că aveam cazarea foarte aproape de Fiskardo, am ajuns în fiecare seară pentru o plimbare sau un desert, aşa că am putut admira mereu alte yachturi. Citeşte tot articolul
La sfârşitul anului trecut am făcut un mic tur al Europei, cu ocazia aniversării Antoniei. Iniţial era în plan doar o excursie la Londra, ca să vedem Harry Potter Studio Tour, apoi m-am gândit că ar fi interesant (şi cu adevărat memorabil) să vedem şi Parisul în aceeaşi vacanţă. Aşa că am luat bilet de avion doar pe segmentul Bucureşti – Londra, cu gândul că vom lua trenul Eurostar până la Paris. O chestie care mi se părea fabuloasă în urmă cu 30 de ani, când am auzit prima dată de tunelul de sub Canalul Mânecii. O coincidenţă drăguţă a fost că şi Channel Tunnel a aniversat anul trecut 30 de ani, fiind inaugurat în 1994.
Şi dacă tot ne-am plimbat de la Londra la Paris, m-am gândit ulterior că ar fi interesant să continuăm tot cu trenul Eurostar până în Belgia, unde am văzut Bruxelles şi Bruges. Aşa că am experimentat două drumuri cu Eurostar şi am observat şi destule diferenţe între cele două călătorii. Citeşte tot articolul
De vreun an încoace mi se pare că reţelele de socializare joacă la rupere. Toate vorbele alea frumoase despre cum reţelele te ajută să te conectezi cu prietenii, clienţii sau partenerii de business nu mai sunt nici măcar o amintire, atât de mult a trecut de când nu le mai spune nimeni. Am ajuns în punctul în care reprezentanţii acestor businessuri nici măcar nu se mai străduiesc să mimeze că le pasă de utilizator.
Totul, absolut totul, este despre cifre. Dă click pe notificarea mea, intră să vezi ce au mai zis oamenii, intră să vezi un update. Postează şi tu, intră în conversaţie, dă-ne ocazia să le trimitem şi prietenilor tăi o notificare. Citeşte tot articolul
În 2024 îmi propusesem s-o las mai uşor. Nu prea mi-a ieşit. În primele 3 luni ale anului parcă a fost puţin mai lejer, deşi am ajutat-o pe Antonia cu diferite chestii, şi ea a făcut muuulte lucruri până în martie (două Art Cluburi, un Art Class, participartea la Târg de Frumos #4, plus apariţii la TV şi multe altele). Citeşte tot articolul
Am promis că revin cu povestea asta, mai ales pentru că mi-aş dori să mă întorc la ea peste câţiva ani.
În ianuarie 2024 am renunţat la vechiul sediu Aceeaşi Mărie. Toate stocurile erau până atunci înghesuite într-un open space mic, care ţinea loc şi de spaţiu de împachetat, şi de birou pentru Antonia, şi de depozit. Era imposibil să amenajezi şi un showroom, plus că nu ajutau nici zona, nici vecinii. Am ştiut de la început că e o soluţie de moment, dar momentul trecuse şi Aceeaşi Mărie creştea.
Antonia visa de mult timp să aibă un showroom în care clientele să vină şi să descopere în linişte produsele, să le probeze, să ia decizii în tihnă. Aşa că au început căutările, în diferite formule. Citeşte tot articolul
Cea mai mare țeapă pe care am luat-o odată cu drona a fost că am crezut că dau 3600 de lei pe un DJI Mini 3 Pro și am încheiat povestea. Mă gândeam că probabil că vor mai fi niște mărunțișuri de luat, dar nu credeam că e ceva serios.
Realitatea este că s-au tot adunat aceste mărunțișuri, și nu pot să spun că am încheiat cumpărăturile. Fac aici o listă pe care s-o shareuiesc și celor care vor să pornească pe drumul ăsta cu dronele. Citeşte tot articolul
Varianta scurtă: cu autorizaţii şi cu respect faţă de public.
Varianta lungă include nişte indicaţii care mi se par utile, aşa că am zis că ar fi o idee bună să le notez.
Ştiam de pe la începutul anului că vreau să iau nişte cadre din dronă pe care să le adăugăm la materialele pe care le producem la FITS.
Anul ăsta mi-am propus să ducem conţinutul creat la următorul nivel, iar pentru asta a fost nevoie de nişte echipamente. Pentru că e frumos să faci comunicare din faţa laptopului, dar nu suntem genul ăla de agenţie. Facem muncă de teren, punem osul la treabă. Şi lumea apreciază asta. Doar că sunt momente în care ai nevoie de ceva mai mult decât un telefon şi un laptop.
Cred că e foarte important să investeşti în echipamente astfel încât să step up your game. Am luat un set de lavaliere DJI Mic 2 (pe care le-am vânat mult timp şi care acum sunt în stoc la eMAG la 2000 de lei), un stabilizator cu trepied DJI Osmo Mobile 6, şi o dronă DJI Mini 3 Pro, la care am adăugat o mulţime de accesorii (revin cu articol separat despre asta).
Apoi l-am sunat pe Dragoş Asaftei, care este unul dintre oamenii care vorbesc de mulţi ani despre fotografierea şi filmarea din dronă. Ştiam că e informat cu privire la aspectele legale şi mai ştiam că e un tip corect, care încearcă să respecte toate indicaţiile autorităţilor. În plus, bănuiam că are experienţă cu Sibiul pentru că a lucrat mulţi ani ca fotograf al preşedintelui. Citeşte tot articolul
Pentru oamenii din Militari, linia 336 a STB era pâinea şi untul, era sarea şi piperul vieţuirii în cartier. La mijlocul anilor ’90 n-aveai cum să ajungi în civilizaţie fără să circuli cu 336.
Metroul era varianta mai complicată dacă evadai din cartier spre Universitate sau Piaţa Romană, trebuia să schimbi la Eroilor şi la Piaţa Unirii.
Primul meu abonament de transport pentru liceu a fost pe două linii: troleibuzul 61 şi autobuzul 336. Ambele aveau aproape acelaşi traseu, troleul întorcea pe Bulevardul Iuliu Maniu, puţin mai departe de Turbomecanica, în timp ce 336 ajungea la complexul Apusului. Pentru cei care stăteau în zona ultra-centrală a cartierului Militari, aş putea spune chiar zona de fiţe, adică la Lujerului, diferenţa asta de traseu nu conta deloc. Citeşte tot articolul
În noiembrie 2023 am făcut pasul cel mare (al doilea pas, după ce ne-am căsătorit) şi am cumpărat un aspirator Dyson. L-am prins la ofertă foarte bună de Black Friday, pentru „doar” 3200 de lei.
E un model Dyson V15 Detect Absolute 2023. În acest moment aspiratorul e la un preţ foarte bun, de 3350 de lei, foarte aproape de cum l-am prins noi. Vine cu două capete mari de curăţare, cu un accesoriu pentru spaţii înguste şi unul intermediar, pe care nu prea îl folosim. Plus staţia de andocare (prinderea în perete) şi încărcătorul, normal. Citeşte tot articolul
