Filme

IN Filme

Despre oameni şi melci – fără îndoială cel mai bine promovat film românesc de după ’89. M-am dus cu nişte aşteptări destul de mari (chiar dacă am auzit şi păreri negative). Nu pot să spun că am fost dezamăgit, dar nici nu m-a dat pe spate filmul. E o comedioară bună, corect executată, ce probabil că va prinde mai bine la export. Pentru mine vremurile alea sunt de tristă amintire, chiar dacă eram foarte mic. Documentarea e bună, într-o singură secvenţă apare o uşă de termopan care nu-şi avea locul, însă sunt multe detalii care constuiesc autenticitatea decorurilor. Un film bun şi atât, nu vreo capodoperă. Mi-a plăcut Andi Vasluianu, dar nici Monica Bârlădeanu nu s-a descurcat rău.

Lawless – fără îndoială e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut anul ăsta. Deşi are câteva scene ceva mai violente, Lawless are o poveste mişto şi o distribuţie foarte bună. Tom Hardy face un rol excelent, Gary Oldman şi Shia LaBeouf sunt şi ei buni. Acţiunea se petrece în perioada prohibiţiei, însă nu mai e cu gangsteri foarte şmecheri, ci cu ţărani care produc clandestin băuturi alcoolice. Bonus: filmul e făcut după fapte reale povestite în cartea „The Wettest County in the World” pe care abia aştept s-o citesc!

IN Filme

Savages – un film foarte mişto, dar extrem de violent. Benicio del Toro face un rol bun de tot. Începutul e puţin dubios, însă întreaga acţiune se desfăşoară într-un ritm super alert. Alt film care durează vreo 2 ore şi ceva dar care merită văzut. Finalul e cel puţin ciudat, mie nu mi-a plăcut în mod deosebit. Fără scenele explicite de violenţă l-aş mai vedea o dată. E vorba de doi tipi care au o mică reţea de marijuana în California. Mexicanii vin peste ei să-i preia, tipii refuză, mexicanii le răpesc iubita (da, aveau una sigură).

The Best Exotic Marigold Hotel – 7 pensionari britanici pleacă spre India la un fel de resort de lux. Când ajung acolo descoperă că resortul e de fapt un hotel în paragină. Prima oară am ocolit filmul, pentru că mi se părea deprimantă aglomerarea atâtor actori de vârsta a treia (ca să nu zic babalâci). Dar pentru că lumea din jur l-a văzut şi îl recomandă (în special un prieten care şi-a închis blogul, aşa că n-am la ce să-i dau link) am dat o şansă acestui film pentru pensionari. Foarte mişto, am râs la o grămadă de faze. Iar Dev Patel (pe care poate îl ştiţi din The Newsroom şi Slumdog Millionaire) face un rol excelent.

IN Filme

Vineri, 14 septembrie, are loc Noaptea albă a filmului românesc – eveniment ajuns la ediţia a 3-a. Oraşele în care veţi putea viziona filme româneşti o noapte întreagă sunt Bucuresti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi. Eu n-o să prind noaptea asta albă în Bucureşti, dar tare mi-ar fi plăcut să văd Visul lui Adailbert şi Despre oameni şi melci. Recomand şi Crulic – drumul spre dincolo.

Găsiţi programul complet aici. Noaptea albă a filmului românesc e şi pe Facebook. Am dat Like şi aşteptăm următoarea ediţie 🙂

IN Filme

The Bourne Legacy – cel de-al 4-lea film cu Bourne (din „trilogia” Bourne :-j) e lipsit cu desăvârşire de Bourne. Matt Damon nu apare decât într-o poză, cam o secundă şi jumătate în tot filmul. În rest, e un film cu şi despre Jeremy Renner, care joacă rolul unui agent secret injectat cu nişte substanţe care îl fac mai puternic şi mai deştept. Poate fi vizionat şi fără să fi văzut filmele precedente. Destul de bun şi destul de lung.

The Five-Year Engagement – Un film al cărui trailer l-am văzut de vreo 32 de ori la cinema. Ulterior am văzut şi filmul, dar mi-au plăcut doar primele 40-45 de minute. Pe urmă o lungesc extrem de mult şi inutil, până spre ultimele 10 minute când acţiunea redevine ok. Ar fi trebuit să dureze doar vreo oră şi 20, ca toate filmele siropoase. E semi-amuzant pe alocuri.

IN Filme

To Rome With Love – cel mai recent film al lui Woody Allen e mişto. Parcă puţin mai slab decât Midnight in Paris, dar amuzant. O grămadă de situaţii comice, o Penelope Cruz super sexy şi câţiva actori tineri. O serie de poveşti mai mult sau mai puţin obişnuite din Roma adunate într-o combinaţie italienească plină de umor. Ellen Page joacă excelent rolul unei tinere actriţe semidocte.

The Watch – un film pe alocuri tâmpit, dar destul de amuzant. L-am ales după afiş, crezând că e cu totul altceva. M-am trezit la o comedie SF cu accente horror. Sunt unele secvenţe atât de stupide încât nu ştii dacă e o parodie cu extratereştri sau cel mai prost film al anului. Dar ai ocazia să râzi destul de mult. Dacă nu era cu Ben Stiller, Jonah Hill şi Vince Vaughn, chiar ar fi fost cel mai prost film al anului.

IN Filme

Am cont pe vreo 2 trackere de torrente. Îmi iau de acolo lucruri pe care nu le-aş găsi de cumpărat şi pe care vreau neapărat să le am. Art&Copy şi Lemonade (pe care le-am văzut înainte să apară pe DVD) sau The Pitch sunt doar câteva exemple. Pe vremuri mai copiam şi filme, dar acum merg destul de mult la cinema şi văd majoritatea producţiilor interesante până să apară pe net la calitate bună.

În ultima vreme am observat că „oferta” de pe torrente e tot mai bogată în ceea ce priveşte serialele, în timp ce filmele sunt tot mai puţine. Vplay a avut întotdeauna un succes extraordinar fix din acelaşi motiv. Lumea se uită la o grămadă de seriale pe net însă televiziunile şi siteurile specializate încă nu s-au prins.

În acest caz pirateria s-a extins pentru că nu există alternative reale pentru vizionarea legală a serialelor. Pe Voyo sunt doar vreo 2-3 seriale străine şi toate producţiile grupului. Mult prea puţin în condiţiile în care lumea se uită la o mulţime de chestii. Ştiu că e scumpă licenţierea, dar HBO difuzează The Newsroom atât în SUA cât şi în România. Sezonul 1, la zi. Am descoperit o grămadă de oameni care urmăresc Redacţia pe TV pentru că pot vedea sezonul curent cu doar o săptămână întârziere.

Iar eu aş plăti fără nicio problemă pentru a viziona legal (şi la calitate bună) vreo 6-7 seriale. Habar n-am care sunt costurile, dar tind să cred că nişte bani încasaţi sunt mai buni decât nimic.

IN Filme

Dr. Seuss’ The Lorax – încă un desen animat care nu-mi dau seama dacă e pentru copii sau pentru adulţi. Mă sperie ideea că ar putea fi pentru copii. Iar dacă e pentru adulţi, e fooaaarte plictisitor. Ai zice că personajul lui Danny De Vito (Lorax) mai salvează situaţia, dar cele câteva replici mişto sunt doar alea din trailer. Se vrea a fi o poveste educativă despre cât de importanţi sunt copacii, dar maniera în care e spusă povestea mă face să cred că nu e potrivit unor copii mici filmul ăsta.

The Dictator – nu sunt fan Sacha Baron Cohen, dar trailerul mi s-a părut amuzant. Filmul e slăbuţ, deşi pe alocuri mai zâmbeşti. La vreo două faze poate chiar râzi. O grămadă de poante scârboase, multe aluzii rasiste, antisemite şi aşa mai departe. Nimic diferit de ce face Baron Cohen în celelalte filme ale lui. Şi au reuşit să o facă pe Anna Faris să arate naşpa.

IN Filme

The Pirates! Band of misfits – am încercat să-l văd, credeam că o să fie lejer şi amuzant, însă după primele 15 minute am abandonat. Animaţia e groaznică. E un stop motion 3D animation iar eu urăsc genul ăsta de animaţie. Nu e nici pentru copii, nici pentru adulţi. Cât despre replici şi acţine, totul e dezamăgitor. Mă enervează Regina Angliei, mă enervează şi piraţii.

Abduction – vreo jumătate de oră e un film tipic cu o familie tipică de americani. Singurul copil al familiei e cam prostovan dar are puteri de Hercule, o place pe vecina de alături care e o bunăciune combinată cu un alt tip şi la un moment dat toate se schimbă. Puştiul descoperă că e pe o listă cu persoane dispărute. De aici încep o serie de bătăi, împuşcături şi alte combinaţii cu serviciile secrete. Putea foarte bine să dureze o oră şi 10 minute, nu era nevoie să o lungească la început. Ah, da, şi e foarte prost şi plin de clişee.

IN Filme

The Dark Knight Rises – ultimul film din trilogia regizată de Christopher Nolan este absolut bestial! 2:45 de acţiune fără oprire, întorsături de situaţie, bătăi (multe, multe bătăi), şi o situaţie care e aproape imposibilă pentru Gotham City. Sunt o grămadă de faze trase de păr, dar nu e film poliţist. Dacă te laşi vrăjit de noul Batman, e posibil să uiţi de primele două părţi ale trilogiei. Spre deosebire de partea a doua a trilogiei (The Dark Knight), filmul ăsta nu mai e atât de întunecat, nici la fel de trist. Ba chiar Anne Hathaway reuşeşte să coloreze puţin atmosfera.

The Expendables – deşi a apărut acum 2 ani şi ceva, n-am avut ocazia să văd filmul care a adus la pachet toţi băieţii răi ai pământului. Pentru că se apropie lansarea părţii a doua, am vrut neapărat să văd prima parte. Aşa cum vă aşteptaţi, e un ghiveci total în care singurul lucru notabil e lista de actori. Cred că lui Stallone i-a venit ideea să-i adune pe toţi şi a făcut-o într-un fel de „Rambo meets Soldat Universal meets A-Team etc.”. Iar în partea a doua deja se va depăşi orice fel de limită cu Bruce Willis, Chuck Norris, Van Damme şi Arnold. Sper că în partea a treia să-l aducă şi pe Steven Segal. Ar fi maxim.

IN Filme

The Avengers – un film în care sunt băgaţi o grămadă de super-eroi care trebuie să salveze lumea. Thor, Captain America, Hulk, Iron Man şi încă vreo 2, plus Samuel L. Jackson, Gwyneth Paltrow, Scarlett Johanson. Teoretic o „shaorma cu de toate” (că tot e promovată shaorma în film). Practic e destul de mişto. Multe împuşcături, situaţii limită, eroi avariaţi serios, un extraterestru rău, forţa de echipă şi câteva clădiri distruse. Evident, totul trebuia să se petreacă în New York. L-aş mai vedea o dată.

Tinker Tailor Soldier Spy – dacă nu sunt cu James Bond, filmele cu spioni britanici se petrec toate prin anii ’70. La fel şi ăsta. Foarte multe intrigi, trădări la nivel înalt în serviciile secrete englezeşti, un agent pensionat care revine pentru a descoperi care e cârtiţa din conducerea MI6. Toată lumea abia aştepta filmul ăsta, pe mine nu m-a dat pe spate. Merită văzut, deşi e cam lălăit la început.

Meniu