Filme

IN Filme

Din cauză că m-am transformat într-un cinefil înrăit, inaugurez o nouă rubrică săptămânală. În fiecare sâmbătă voi scrie despre două filme.

Carnage e cel mai recent film al lui Roman Polanski, o comedie foarte mişto. O oră şi ceva două cupluri stau într-un apartament din New York şi discută despre bătaia dintre copii lor. Până la final lasă la o parte politeţurile şi ajung să se certe pe o serie de probleme serioase. Ai zice că filmul e prea static şi de-a dreptul plictisitor. Dar jocul de replici e absolut bestial. În rest, Jodie Foster a îmbătrânit iar Kate Winslet are fundul cam mare.

The Girl with the Dragon Tattoo e ecranizarea primului roman din seria Millenium, de Stieg Larsonn. N-am citit cărţile, aşa că nu ştiam la ce să mă aştept când am intrat în cinema. După două ore şi ceva am plecat destul de impresionat. Fata cu un dragon tatuat e un thriller destul de bun, cu o serie de artificii hollywoodiene pe alocuri şi cu un fir epic uşor încâlcit. Câteva personaje par a fi introduse forţat în poveste, dar per total merită să-l vedeţi. Aşteptaţi-vă totuşi la câteva scene mai dure.

IN Filme

Am fost în ultima vreme la vreo 3 filme de animaţie pentru copii – Aventurile lui Tin Tin, Puss in boots şi, aseară, Happy Feet 2. Niciunul nu m-a dat pe spate, Puss in boots m-a amuzat puţin. Celelalte două chiar mi-au displăcut, ba chiar Happy Feet m-a deprimat total.

Nişte pinguini care cântă şi dansează se văd înconjuraţi de blocuri mari de gheaţă. O colonie întreagă se trezeşte captivă fără mari şanse de supravieţuire, fără resurse de hrană. Un fel de 127 hours cu pinguini animaţi. De aici începe angoasanta luptă pentru supravieţuire, cu Mumble în rol de salvator al naţiunii. Dramă cât cuprinde, cu nişte oameni care vin să salveze pinguinii dar pleacă atunci când începe un viscol puternic, cu alţi pinguini care vin în ajutorul colegilor imperiali dar la un moment dat ajung să-şi pună viaţa în pericol, cu nişte lei de mare care apar să salveze situaţia.

Pe lângă asta e şi drama interioară a lui Erik, fiul lui Mumble, care nu poate să danseze, dar descoperă la final că e cântăreţ. Până atunci se simte singur, nu se regăseşte între ai lui şi se izolează de grup.

În amestecul ăsta dramatic inseraţi câteva cântece, unele vesele, altele de jale (dar nu jalnice) şi vă iese Happy Feet 2. Din film lipseşte doar partea Hapyy. Şi cea cu „feet”, pentru că Mumble nu mai dansează aşa mult ca în primul film.

Mişto vocile, efectele 3D (dacă vreţi totuşi să-l vedeţi, încercaţi la Imax, măcar să ştiţi o treabă) şi cei doi krilli inspiraţi după veveriţa din Ice Age – cu excepţia că ăştia sunt doi şi vorbesc.

IN Filme

Acţiunea începe cu o evadare ca-n filme, unde gardienii sunt prinşi total nepregătiţi (ca-n filme). Tom Cruise se gândeşte că ar fi util să nu respecte planul de evadare şi reuşeşte după o bătaie ca-n filme. Are loc o explozie ca-n filme pusă la cale de o agentă frumoasă, deşteaptă, brunetă şi cu nişte sâni mari şi naturali, evident, ca-n filme.

De aici încep nişte misiuni ca-n filme, cu urmăriri ca-n filme, în nişte super maşini cum vezi numai în filme. Există nişte crime ca-n filme, nişte intrigi ca-n filme, iar mai apoi nişte răsturnări de situaţie ca-n… f telenovele (care sunt, în fond, nişte filme).

Şi asta doar în primele 15 minute. Foarte mişto. Vă recomand să citiţi cartea 😛

IN Filme

A mai trecut ceva timp, am mai văzut o serie de filme. După cum urmează:

Tower Heist – o comedie imprevizibilă, cu o grămadă de momente funny. Ben Stiller, Eddie Murphy, Matthew Broderick şi Tea Leoni. Jefuirea unui bogătan e o misiune destul de grea atunci când jobul tău ţine ade administrarea unei clădiri de lux. Mi-a plăcut că nu se termină ca toate comedioarele astea cu vedete de la Hollywood.

In Time – Justin Timberlake, acest cântăreţ-actor, urmaşul lui Frank Sinatra şi Elvis Presley, joacă într-un film destul de interesant. Într-o lume în care timpul e monedă de schimb pentru orice, săracii mor primii. Fiecare om încetează să îmbătrânească la 25 de ani, dar primeşte de la acel moment un singur an de viaţă. Mai departe se descurcă. Fie că munceşte, fură sau primeşte, minutele, zilele şi anii se adaugă sau se pierd în timerul fiecăruia. Sistemul e controlat de nişte oameni bogaţi şi puternici, care decid dacă masele trăiesc sau nu. O metaforă interesantă. Mai mişto e trailerul, filmul nu e extraordinar, însă merită văzut.

Puss in boots – Aşteptam de o grămadă de timp Motanul Încălţat. Şi am avut norocul să-l văd nedublat. O animaţie foarte amuzantă. Nu e un film de referinţă (ca Shrek 1), dar e destul de mişto. Iar Motanul e absolut încântător. Miau 😀 Vă recomand să căutaţi versiunea nedublată prin cinematografe, sunt nişte voci şi poante care merită urmărite în versiunea originală.

IN Filme

Marţi am văzut Crulic, miercuri am fost la premiera Aventurilor lui Tintin. Amândouă filme de animaţie, însă atât de diferite!

Primul e povestea cutremurătoare a lui Claudiu Crulic, un român acuzat pe nedrept de furt în Polonia, care intră în greva foamei şi moare din cauza neglijenţei şi a ignoranţei coroborate a autorităţilor poloneze şi oficialilor români. Filmul are la bază un caz real, în urma căruia ministrul de externe Adrian Cioroianu şi-a depus demisia „de onoare”. Deci ceea ce reuşeşte să surprindă la Crulic este povestea. Spusă într-un mod dur, fără dramatizări inutile, fără ocolişuri.

Dar ce e şi mai interesant la Crulic ţine de realizare. Filmul îmbină elemente 2D cu cele 3D într-un mod spectaculos. N-am mai văzut aşa ceva la un film românesc. Din câte am înţeles, realizarea a durat aproximativ un an, iar bugetul a atins aproximativ 300 de mii de euro. Realizarea e impecabilă, merită fiecare cent.

De cealaltă parte stă „Aventurile lui Tintin„. Film trecut prin mâna lui Steven Spielberg, anunţat cu surle şi trâmbiţe. A costat 135 de milioane de dolari. Povestea e inspirată din celebrele benzi desenate belgiene şi aproape că e acoperită în genericul de început. Totul e extrem de plictisitor pentru un adult. Personajele, replicile, şirul evenimentelor – toate te pot ajuta să adormi.

Realizarea salvează lucrurile, dar fără poveste, un film e inutil. Aşa, ca Aventurile lui Tintin. Deci dacă n-aveţi un puşti sub 12 ani cu voi, mergeţi la Crulic.

Anim’est continuă

question_answer0
IN Filme

Anim’est, Festivalul Internaţional de Film de Animaţie, s-a încheiat acum 2 săptămâni. Totuşi, el continuă. În weekendul care urmează (28-30 octombrie) Anim’est poposeşte la Cluj-Napoca, pentru al 5-lea an consecutiv. Eu le recomand clujenilor cele două proiecţii Mozaic (de vineri) şi competiţia de videoclipuri şi reclame, care are loc duminică. Sigur o să vă placă ceva, într-un mix de filme. Mai multe detalii găsiţi aici.

Îmi pare rău că n-o să aveţi ocazia să vedeţi Crulic – drumul spre dincolo. Eu l-am ratat la Anim’est dar l-am văzut aseară la prietenii de la Glendale şi mi-a plăcut foarte mult. Un film foarte trist, dar extrem de bine realizat.

IN Filme

Săptămâna viitoare se lansează Aventurile lui Tintin, un film regizat de Spielberg. Pare să fie interesant, dar ne-am mai fript anul ăsta cu un film al lui Spielberg (remember Super8?).

Dau două invitaţii duble pentru avanpremiera filmului, care va avea loc miercuri, 26 octombrie, începând cu 18:45 într-un mall din Bucureşti AFI Cotroceni. Aştept de la voi ultimul motiv de ceartă cu prietena/soţia/concubina. Că tot se discută despre asta :))

Concursul se încheie vineri seară.

UPDATE: Am primit reclamaţii cum că aş face concurs de nişă. De la cei fără de pereche aştept să-mi spună ce filme a mai produs Spielberg anul ăsta.

IN Filme

Şi toate trei au avut premiera de curând, le mai găsiţi în cinema.

DriveUn film de acţiune în care nu sunt explozii spectaculoase la tot pasul, urmăriri de zeci de minute sau împuşcături cu zeci de răniţi. Schimburile de replici creează tensiune, iar jocul actorului principal e bun de tot. Am înţeles că Ryan Gosling nici măcar n-are carnet 🙂 Filmul e un studiu de caz pentru comunicarea prin tăcere.

Real Steel – Hugh Jackman, Evangeline Lilly şi un puşti remarcabil – Dakota Goyo. Sperăm să nu se strice, are doar 12 ani, mai e până o să dea de droguri şi femei. Filmul e un fel de karate kid cu roboţi combinat cu Rocky. Pentru o după-amiază de weekend e ce trebuie, cu tot cu happy-end.

Killer Elite – De Niro joacă ultimele lui roluri de băiat rău. E ciudat să-l vezi şi pensionar, şi băiat rău. Lângă el stau doi băieţi din valul 2 😛 Clive Owen şi Jason Statham. E o poveste cu ceva britanici, pentru că astea prind mereu. Dacă nu sunt britanici, trebuie ca băieţii răi să aibă un accent, fie el rusesc sau nemţesc. Găsesc un motiv să se bată şi se bat.

Dacă aveţi mai puţin timp liber, recomand să vizionaţi mai întâi Real Steel, pe urmă Drive şi la final Killer Elite.

IN Filme

Când eram mic îmi doream două lucruri: să fie câte un meci de fotbal în fiecare zi (don’t ask!) şi să se întâmple lucruri în oraş mai mereu. Cu timpul, au apărut tot felul de festivaluri de film, de teatru, de muzică. Cele vechi au crescut şi au contribuit indirect la apariţia altora. Uşor-uşor au apărut şi prin ţară. E tot un indicator al normalităţii spre care ne îndreptăm. Citeşte tot articolul

IN Filme

Nu mă apucam să scriu separat de filmul ăsta dacă nu avea Auraş succesul extraordinar pe care l-a avut cu postul.

Sâmbătă seară am fost la premiera filmului „Liceenii în 53 de ore şi ceva”, film prezentat în cadrul RO-IFF. Le mulţumesc pe această cale celor de la The Light Cinema. Mai jos aveţi şi invitaţia. Sigur, asta nu dovedeşte că aş fi fost în sală, însă lămureşte povestea cu invitaţiile. Citeşte tot articolul

Meniu