Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Gânduri de zi cu zi

Caut sinceritate debordantă. Rog brutalitate.

question_answer13 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi

Am o problemă. (bine, am mai multe, dar asta e problemă de bază).

Am alergie la oamenii care mint (boală moştenită de la tata). Şi nu mă refer la ăia care încearcă să ne ducă cu zăhărelul măririlor de salarii, că nu mai sunt copil să pun botu’ la fiecare scrutin. Mă refer la oamenii ăia care încearcă să te menajeze. La amicii, cunoscuţii şi mai ales prietenii care nu-ţi spun diverse chestii „ca să nu te superi”.

Când vine vorba de sinceritate, eu pot intra lejer în categoria oamenilor lipsiţi de tact. În ideea că nu prea menajez oameni. Mai ales dacă îmi sunt prieteni. Mi se pare o formă de respect. Practic, sinceritatea asta nici nu poate fi încadrată la lipsă de tact pentru că o fac conştient. Ştiu că nu e frumos să-i spui unei domnişoare că îi stă urât în roşu, dar decât să-i spună un străin…

Unii se acomodează mai greu cu stilul ăsta care e de cele mai multe ori crud. Eu nu sunt din categoria asta. Prefer să-mi spui dacă nu dai 2 bani pe mine. Prefer să-mi spui dacă nu-ţi plac adidaşii mei verzi (da, Simona? 😛 ), dacă îmi stă freza prost sau dacă am dat-o în bară. Dar cu cruzime aşa, fără ocolişuri. Cu ură. Nu-mi plac deloc oamenii care se retrag în ei şi ascund nemulţumirile. La mine e pe bază de direct, ca ţăranii, aşa.

Cel mai mult detest setul de fraze gen: „nu se cade să spun aşa ceva”, „nu e frumos” etc. Ah, că nu-mi convine când vine o chestie mai naşpa… asta e, că îmi pică faţa la altele – trist. Nu toată viaţa e făcută din lapte şi miere. Prefer să mă înjuri pe faţă. Serios, fă-o! Visez la o lume în care toate duşmăniile sunt pe faţă.

Prietenii mei ştiu deja chestiile astea. Şi apreciez de 100 de ori mai mult un „hoinare, ai fost prost la faza asta” decât să fiu prost fără să ştiu. 🙂

Ah, încă ceva: nu e nici cu adrisant direct şi nu e nici teribilism. E un pitic mic pe creier.

So… now that we’ve got that cleared up, does anyone have something to say? 😛

Diferenţa dintre ‘noi vrem’ şi ‘eu ştiu’

question_answer1 comentariu
IN Advertising/PR, Casual stuff, Gânduri de zi cu zi

Marţi seară au fost invitaţi la facultate Bogdana şi Mihnea. Ne-au vorbit despre mai multe aspecte ale unei cariere în PR şi Advertising. Printre altele, colegii mei au pus veşnica problemă a scurt-circuitului dintre lipsa de experienţă a studentului şi cerinţele agenţiei care vrea juniori trecuţi prin câteva probe iniţiatice.

Ca de obicei, de la cei din agenţie a venit răspunsul: „uite, noi am reuşit, dacă îţi doreşti e imposibil să nu găseşti ceva”. Studenţii au venit şi ei cu aceeaşi placă obosită a lipsei unui loc de practică (guys, nu mi-o luaţi în nume de rău pentru că mă refer la studenţi în general).

N-o fi nici studentu’ aşa negru

Exceptând unele cazuri, problema se reduce la nivelul de interes al studentului. Numai că nu e nici chiar aşa rău cum se vede în agenţii. Pe lângă cei care vor salarii astronomice din prima, mai sunt şi cei care ar vrea să înveţe. Şi ei ar vrea să participe la un fel de şcoală de vară prelungită cu toată floarea cea vestită a domeniului şi să primească mură în gură diverse chestii, să li se ofere şansa să capete ceva experienţă şi să se poată angaja pe urmă.

Dar lumea asta e prea grăbită ca să accepte aşa ceva şi meseria se fură în mare parte. Iar la internshipuri sunt luaţi cei care au habar cât de cât de domeniu. Partea cu „mâncaţi advertising/pr pe pâine” mi s-a părut o concluzie foarte bună mai ales pentru acei colegi care anul trecut îmi spuneau că au venit la facultate să înveţe cu ce se mănâncă comunicarea fără să pară interesaţi de tot ce ţine de munca în plus.

Râmnicu Vâlcea, Sibiu şi organizarea de milioane.

question_answer6 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi, Povesti din excursii

După excursia din weekendul trecut ar fi păcat să nu las impresiile pe larg.

Deşi călătoria a purtat titlul de „la Mediaş”, am colindat o bună parte din ţară. Am făcut prima oprire la Râmnicu Vâlcea şi am vizitat o biserică şi Mc-ul din localitate. Desigur, ambele obiective au stârnit un interes major (mai mult Mc-ul, sincer să fiu).

Mi-a plăcut oraşul, şi mai ales prezenţa mallului. Destul de curat, aranjat, dichisit dar destul de comunist pe alocuri (de altfel, cam aşa e peste tot în oraşele mai mici). Ah, şi să nu uit, oamenii foarte calzi. Neobişnuit de calzi pentru frigul de la 9 jumate şi pentru un oraş din Regat.

Sibiul e foarte tare. Cu toate astea, nu cred că mi-ar fi plăcut să studiez acolo (no offence, Miruna 😛 ). Mi se pare prea…. liniştit, prea… civilizat. Sincer să fiu, mă aşteptam la un wonderland dar n-a fost chiar aşa şi e normal pentru că altfel se muta toată lumea în Sibiu. Din păcate, fără faza de anul trecut cu „capitala europeana”, n-ar fi stat la fel de bine. Se văd cele câteva sute de milioane de euro băgate în oraş.

Am văzut destul de multe chestii în doar câteva ore (exceptând muzeul Brukenthal – da, ştiu, cel mai important) şi asta pentru că am avut parte de o organizare extraordinară. Şi când spun asta, vreau să zic că a fost puţin mai bine decât ‘perfect’. N-am văzut niciodată nişte oameni (care să nu-mi fie prieteni)  şi care să facă o asemenea atmosferă. A fost pur şi simplu perfect. Chiar şi abaterile de la program erau parcă luate în calcul. Pe scurt: eu n-am mai văzut aşa o organizare. Ghizi care ştiau că venim, restaurante care ţineau mâncarea pe aragaz cât întârziam noi prin hoinăreli, torturi pentru sărbătorite. Nici măcar pe DN1 n-am prins aglomeraţie.
Ideea e că oraşele au fost cum au fost, dar atmosfera a fost mai mişto decât în familie sau între prieteni. Omogenizare pe loc.

x Biserica Neagra

Mai multe poze aici.
Şi referitor la ce spuneam acum câteva săptămâni, astea sunt doar nişte poze, nu artă or something.. Un fel de: ia uite ce-am văzut pe acolo 😛

Existenţiale

question_answer4 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi

Am o problemă.

Şi îmi dau seama de ea pentru că în ultima vreme am ajuns să comunic cu prietenii mei exclusiv prin bloguri. Cine are blog sau comentează la mine pe blog, are parte de atenţie, restul nu. Şi am ajuns să identific oamenii după bloguri. Şi lucrurile mi se pare că se învârt în jurul agendei zilnice şi a poantelor din feedreader. Am ajuns cu greu la zi cu blogurile personale. Mai e folderu cu feeduri de advertising. Se cere deci un netbook. Doar că nu m-am hotărât ce model.

Şi am 1000 de chestii de zis şi prea puţin timp.

Şi încă mă gândesc dacă ar trebui să devin activ pe twitter sau nu.

Şi aş vrea să modific tematica blogului şi layotul dar momentan nu am creionat ceva coerent.

Ideea e că bate vântul schimbării şi mă prinde comentându-le pe blog prietenilor în loc să ies cu ei la un suc.

Totul se rezumă la…

question_answer5 comentarii
IN De soi, Gânduri de zi cu zi

Acum câteva luni când îmi toceam coatele pe băncile şcolii ADC, am avut ocazia să primesc, printre altele, şi o lecţie de viaţă. După câteva seminarii în care am învăţat chestii de bază legate de concepte, printuri, filmuleţe (e o poveste lungă şi tristă ce va fi relatată la o dată stabilită ulterior), aşteptam seminarul de outdoor.

Şi a venit Vali Suciu (Creative Director la Odyssey) şi ne-a explicat senin că cel mai mult contează în publicitate să ai bun simţ. E o chestie atât de simplă dar care lipseşte cu desăvârşire. Venită de la un om care pur şi simplu emană bun simţ, ideea asta capătă foarte mult sens. Şi mă gândeam în ultimul timp că nu e valabil numai în publicitate. Ca să reuşeşti undeva trebuie să ai foarte mult bun simţ.

Când am văzut-o deunăzi pe Miruna la Lynx mi-am dat seama că tocmai bunul simţ a făcut-o să prindă aşa mult la public. Ea n-a venit nici cu furturi de teme, nici cu înjurături în stânga şi în dreapta. A venit cu gânduri blonde povestite cu mult bun simţ.

Cabral, alt om care emană bun simţ. Şi a reuşit să devină simpatic multora datorită blogului. Şi mai sunt. Andi Moisescu, George Buhnici etc. etc. Oameni care îţi dau pur şi simplu cu bunul simţ peste ochi (ca să mă exprim mai plastic 😛 )

Zoso povestea acum ceva timp despre oameni care au urcat brusc şi au reuşit să-şi ţină oamenii cumva. Acea metodă secretă e de fapt bunul simţ.

Şi avea Vali Suciu o linişte şi o siguranţă când zicea de chestia asta, încât realizai imediat că are dreptate. Totul se rezumă la bun simţ.

Eco? Logic!

question_answer11 comentarii
IN De soi, Gânduri de zi cu zi

Fanele lui Dragoş Bucurenci sunt rugate să poftească afară până la încheierea postului.

Trenduri. Ne lovim de ele la tot pasul. Fiecare îşi alege drumul pe care vrea să-l urmeze. După sute de ani de ignoranţă cineva s-a prins că nu mai avem mult pe planeta asta. Şi din „fuck the nature!”, totul s-a transformat într-un mare „oh, fuck! the nature!”

Şi ca în orice trend s-au găsit câţiva flauer-pauerişti care au început să propăvăduiască respectivul curent.

În primul rând, e clar că toţi care devin brusc eco sunt nişte nesimţiţi. Sau, mai exact, au fost până la momentul în care cineva le-a luminat mintea şi le-a zis: „Nu aruncaţi hârtii pe jos că e naşpa.” Adică tu singur, fără să-ţi spună cineva nu ştiai că e nasol să arunci hârtii pe jos? Unde aţi crescut frate, în iunglă (vorba poetului)?  Sau erai atât de inapt încât credeai că noi ceilalţi aruncăm la coş de fraieri?

Mai sunt, desigur, şi papagalii. Ei văd ceva la un om, îl identifică drept lider de opinie şi îl copiază. Şi când vine vorba de ecologie, mi se pare puţin trist. Nu e deloc nou să fii eco-friendly, get over this „coolness” of the thing.

Şi mai sunt şi ecologiştii ăştia închipuiţi. În primul rând că mă enervează oamenii care fac un lucru şi dau o importanţă prea mare lucrului respectiv „da… eu sunt ecologist… sunt foarte tare”. Înţeleg că vrei să creezi buzz, dar fă-o cu stil.

În al 2-lea rând nu-mi plac oamenii care susţin nişte reguli pe care trebuie să le respecte toţi, mai puţin ei. De pildă Bucurenci povestea la ApropoTV cum susţine el toate regulile alea ecologiste dar respectă doar o parte din ele. Se cheamă că e moderat. Păi atunci, dacă eşti moderat, ciocu mic, că moderaţi om fi mai mulţi.

Prin urmare nu pricep de ce trebuie să facem mişcările astea de normalitate. De ce se cheamă ca eşti ecologic şi nu normal? Hai să aducem ecologia la grad de normalitate şi să desfiinţăm organizaţiile.

Din nou, o să fiu luat drept pesimist, Gică Contra, chiţibuşar dar prefer să fiu aşa decât să fiu genul ăla de pupincurist care vede totul în roz şi laudă orice călătorie la budă.

Efectele globalizarii in C3

question_answer2 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi

Inainte de revolutie oamenii aveau anumite retineri cand venea vorba de interactiuni cu venicii de bloc. Nimeni nu ar fi vrut sa se trezeasca cu un informator in casa. Erau totusi prietenii trainice intre vecini. Dupa revolutie (ai mei erau in bloc de putin timp) lucrurile au fost dubioase. Atmosfera de ‘fiecare pentru el’ se simtea din plin dar, cu timpul, au inceput sa socializeze cu diversi vecini. Ba chiar s-au legat si prietenii care au avut ca rezultat nopti pierdute la cafele si seminte.

Nu erau bani, se gasea rar o caseta VHS buna, se inchiria la greu. Imi aduc aminte cum am vazut Lion King la vecinii de la 2 cu o tipa care acum e Miss prin Australia. Treptat, lucrurile s-au schimbat, familia respectiva si-a deschis o afacere si a inceput sa frecventeze alte ‘cercuri’. Pe urma s-au si mutat. Au urmat alte interactiuni cu diversi vecini.

In ultimii ani situatia e foarte…. ‘europeana’. Ne-am instrainat unii de altii. ‘Buna ziua’ – ‘buna ziua’ si atat. Ne grabim sa ajungem in apartament sau sa iesim din bloc, ne grabim sa nu intarziem la intalnirea cu prietenii din Titan, Colentina sau alte cartiere ‘de peste mari si tari’. Nu mai stam la dis cutii cu oamenii cu care convietuim pentru ca n-avem timp de toate prostiile. Oamenii nu s-au schimbat foarte mult, sunt tot aia din’92 -’93 insa noi ne-am schimbat ireversibil. Suntem mai europeni.

De ce nu progresam

question_answer3 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi

Printre altele, pentru ca avem o perceptie gresita. Traim cu impresia ca Romania e o tara cu potential si „noi nu suntem prosti ca americanii, noi suntem inteligenti, avem si oameni la Microsoft”. De acord, doar ca aia sunt o mana de oameni. Si mai sunt cativa in Franta, Italia, Germania pe la companii mari. Si cei mai patrioti sunt prin tara. Insa in spatele lor vine masa de prosti. Diferenta dintre noi si americani este ca noi avem acea mana de oameni inteligenti (cu adaos de oameni care macar sunt informati) iar ei sunt toti la fel de prosti si neinformati.

Numai ca noi ne iluzionam considerand ca multa lume e inteligenta. Nop. E plin de prosti. Si hai ca nu asta conteaza, ce conteaza e ca tara asta e plina de nesimtiti si dezinteresati. Dar atunci cand il vedem pe Nicusor din Plopenii de jos, cum sta el si invata chinuit la lampa si e premiant, automat exclamam: uite domne cat potential avem. N-avem niciun potential (ma rog, exista respectiva mana de oameni). Sunt o multime de oameni care traiesc undeva jos. Din fericire, o parte din ei isi doresc mai mult si cred ca progresul de la ei incepe.

Nu e nevoie de o natie de genii ci de o majoritate informata decent. Asta in conditiile in care tinerii sunt tot mai dezinteresati. De orice. Cat timp o chestie nu se leaga strict de ce mananca, bea sau saruta el, chestia respectiva e aproape inexistenta.

Revenind la subiect, propun sa-i bagam in seama si sa-i ajutam pe cei care vor sa se informeze. Chiar daca pe unii nu-i duce capu. Macar vor.

Intrebari de miez de noapte intr-un oras pustiu

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff, Gânduri de zi cu zi

Ca de fiecare data cand hotarasti ad-hoc sa hoinaresti prin oras in cautarea unui loc cu scaune si suc rece, orasul te atrage intr-o calatorie pe strazi si bulevarde pustii. Si asa, gol, orasul pune diverse probleme existentiale indivizilor care il populeaza la ore tarzii din noapte:

  • de ce la Obor sunt doar 3-4 lumini aprinse prin apartamentele blocurilor din rond? Oare restu dorm sau nu sunt acasa?
  • de ce la ora 2 florariile tiganilor din colt de strada sunt deschise si animate?
  • de ce la un Mc non-stop nu poti sa comanzi nimic intre 12 si 2 ?
  • de ce se uda strazile in noptile racoroase de octombrie si nu se face nimic in iulie?
  • de ce se asfalteaza fara oprire toamna? si, mai ales, de ce aceleasi strazi asfaltate in vara?
  • de ce este ok ca ele sa se supere cand ne abatem de la regim, in timp ce noi trebuie sa le felicitam si sa le sustinem daca o fac?
  • de ce este asa multa politie pe strazi noaptea?
  • de ce trece timpul asa repede cand ‘ne simtem bine’?

Multumesc…

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff, Gânduri de zi cu zi

…tuturor celor care si-au amintit. Si celor care au simtit nevoia sa-mi arate de mai multe ori ca si-au amintit. Si celor ce sunt. Si celor care mi-au inseninat saptamana. Si celor care au considerat ca din cand in cand ar fi bine sa citesc si ceva mai elaborat decat bloguri. Si celor care de cativa ani imi insenineaza multe zile si aduc soarele pe cer in miez de noapte. Si celor care nu ezita sa-mi dea una peste ceafa (la figurat si uneori la propriu), de fiecare data cand fac tampenii.

N-o sa fac o lista cu oamenii carora le multumesc pentru ca n-ar fi deloc interesant pentru zecile de mii de vizitatori ai blogului 😛 (pamflet! :)) ). Oricum… se stiu ei 😀 . In general multumesc pentru mai multe chestii 🙂

P.S.: Da, pot fi si mai siropos de atat. 😀

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu