Just when you think you're out…
question_answer1 comentariu
Gânduri de zi cu zi
Nu mai e nimic bun.
question_answer11 comentarii
Blonda are in ultima vreme posturi pline de ‘istorie’. Si odata cu ea, mi-am amintit o gramada de chestii.
De la serialele „de cand eram mici”, la guma turbo, tampeniile mai recente din liceu, fotbalul din spatele blocului, garajele pe care ne urcam doar ‘asa ca chestie’, la stâlpul hornului unde lega mama o ?far? cu motocei la cap?t, de cr?pau mâ?ele jucându-se cu ei woow… wait a minute…. asta parca e din alt film.
Ma ia doru de chestiile din trecut. Si brusc imi amintesc: stai asa, n-am nici 20 de ani impliniti. WTF? Ori am ajuns niste ramoliti consumati de societatea asta in care viata este viteza si noi expiram din ce in ce mai rapid neputand sa tinem pasul cu moda, ori nu mai e nimic bun pe lumea asta.
Peste 10 ani pustii care acum invata sa scrie (cu pixul, ca la Mac stiu de mult) isi vor aminti… ce?
„Da ba, mai tii minte ce tare a fost cand era Dansez pentru tine la ProTv si cum stateam noaptea sa vedem primele episoade din „Crima din Primaverii” pe Otv?”
Am ajuns la concluzia ca n-am fi asa nostalgici daca nu ar fi numai lucruri proaste in jur. What to do, what to do? Nimic. Sa incercam doar sa ne pastram cat mai bine amintirile. Cu ele ramanem.
Lait motiv de septembrie
question_answer3 comentarii
„Cu x saptamani inainte de primul clopotel, scoala din y este intr-o stare precara.”
Puteti inlocui x si y cu o gramada de cifre si sate/orase si veti vedea ce se scrie in presa saptamanile astea. De ani de zile se scriu aceleasi randuri: scoala x e la pamant, elevii risca sa stea in frig, inceperea cursurilor poate fi amanata.
Si noi ar trebui sa ne minunam. Vaaai.. incredibil. Nu. De cand am inceput eu scoala sunt probleme. Mereu sunt zeci de unitati de invatamant care stau sa cada peste elevi. Si nimeni nu se apuca de consolidari. Iar zugraveala din septembrie este o gluma proasta.
Totusi, presa insista sa sublinieze chestiile astea revoltatoare. Dar vai, e strigator la cer! Si? Pe 15 septembrie o sa inceapa scoala si copiii aia vor invata tot acolo asteptand reportajele de anul viitor, cand scoala lor va fi din nou subiect de revolta sociala.
Prietenia in acceptiune moderna
question_answer1 comentariu
Cand am nevoie de ajutor tu, ca prieten al meu, trebuie sa ma ajuti neconditionat. Orice motiv invoci, orice treaba cu adevarat importanta dispare in momentul in care te solicit.
Cand vreau eu sa iesim in oras e normal sa stabilim o ora in functie de programul meu .
Esti cool si ok si prietenul meu atat timp cat consider eu asta si, de fapt, nu perceptia mea se schimba. Tu te-ai schimbat si ai devenit naspa.
Daca incep sa umblu cu alti oameni cool nu inseamna mereu ca te-am inlocuit. E posibil sa mai apelez sau sa te mai intreb de sanatate din cand in cand. Atunci tu esti obligat sa raspunzi prompt (doar suntem prieteni, nu?).
Daca tu ai devenit un om naspa… sau doar plictisitor pentru stilul meu, automat nu se pune daca fac putin misto de tine in noile cercuri de prieteni in care ma invart. Si daca comentez putin cu altii cat de naspa e tipa cu care te-ai cuplat nu inseamna ca te vorbesc pe la spate or something.
Iar cand sunt in impas si m-am certat cu toata lumea e de datoria ta sa ma sprijini. Pana acum am fost indreptatit sa uit de tine. Stii si tu cate am avut pe cap. Si in plus… tu ar trebui sa ma intelegi… doar suntem prieteni de atata timp, nu?
Respect in trafic
question_answer12 comentarii
De mult ma ardeau degetele sa tastez randurile astea referitoare la motociclisti, biciclisti si toti oamenii care se plimba pe mai putin de 4 roti prin oras. (de fapt si atv-istii ca si aia sunt la fel).
Cica Valtec Romania sustine campania „Respect in trafic”, o initiativa a motociclistilor din .ro. Pro Bikers Club organizeaza si un festival or something. Foarte nasol pentru ca eu URASC toti motociclistii din Romania. Pentru ca indiferent de experienta, motor si conditii meteo motociclistii se baga de-am boulea (sunt un finutz, stiu) in fata ta, langa tine etc. In general fac tot posibilul sa te incurce si sa-ti faca nervi. Asta daca nu fac zgomot noaptea cu motoarele. Asta daca nu se infiltreaza la stop printre masini claxonand sa le faci loc sa treaca cu trotinetele.
Ce inseamna pentru ei „Respect in trafic”? Cam ce inseamna pentru femei „vreau sa fim egali”. Exact asta e problema. Motociclistii sunt femeile societatii auto (nu pun la indoiala masculinitatea ci fac o paralela intre pozitia ocupata).
Moare un sofer de autoturism – „asta e, se intampla zilnic”. Moare un motociclist – „tragedie”. Ah, deci voi sunteti mai speciali, sau ce?
Noi avem 2 roti doar, si cu toate astea cerem sa fim respectati. Considerati-ne egali. Vrem drepturi egale cu cele ale autoturismelor. Vrem pompe speciale la benzinarii si banda separata pe autostrada. (din pacate, atat timp cat nu veti avea si aceleasi indatoriri in trafic, nu va exista respect).
Pe scurt: n-o sa existe respect pentru ca trebuie sa vina din partea celor mici mai intai.
Cat despre cei 1-2% care au bun simt, v-am fi recunoscatori daca n-ati mai solidariza cu toti tembelii de pe lume.
Decat vasal, mai bine junior?
question_answer5 comentarii
In advertisingul romanesc se petrec niste chestii. Tot felu de miscari de rotatie. Am observat ca a devenit un trend pentru oamenii de valoare sa plece fiecare pe drumul lui. Sa luam un trecut mai recent. Intai a plecat Naumovici si si-a facut shop de creatie. Pe urma a plecat Craita Coman. Pe urma a plecat Catalin Rusu. Acum, Matasel.
Probabil imi scapa nume. Probabil sunt mai multi. Acum ceva timp, Bogdana Butnar povestea despre o tentativa esuata de antreprenoriat (din cate imi amintesc nu era ad-related).
De ce sunt oamenii atat de disperati sa devina proprii lor sefi? De ce sa te lansezi intr-un business pe care nu esti sigur ca il poti duce la capat? Nu sunt adeptul metodei „play it safe” dar nu pricep motivele. Refuz sa cred ca oamenii de mai sus au plecat pentru bani mai multi. Si daca nu pentru bani, pentru ce? De ce sa iti faci o agentie in care sa nu contezi in festivaluri cand poti foarte bine sa ramai intr-o agentie mare? Si sa zicem ca nu mai conteaza premiile… dar restul? Din nou.. refuz sa cred ca la 30 de ani iti deschizi un business pentru ca vrei sa dictezi regulile jocului. Din contra, ca antreprenor esti tot mai legat de propriul tau business. Timpul liber e mai limitat.
Spunea Craita Coman intr-un interviu ca nu trebuie sa ne facem toti directori de creatie. Merg pe aceeasi idee si spun ca nu trebuie ca toti marii oameni din agentii sa devina Ogilvy sau Leo Burnett. Poate vor lucruri mai bune. Ok, nu le place publicitatea de la ora actuala. Dar in conditiile unei noi agentii oamenii sunt aceeasi. Nu vor rasari din pamant minti stralucite care sa faca reclame geniale. Si daca nu poate fi vorba despre faima, libertate, pozitie ne intoarcem la bani. Parca nu-i vad in rolul Avarului pe niciunul din cei mai sus amintiti asa ca ma intreb… de ce sa incepi un business mic cand poti lucra intr-o agentie mare fara atributii de manager?
Iar partea cu „am simtit ca pot mai mult, am vrut sa vad daca ma descurc si pe drumul asta” n-o iau de buna. Pentru ca in primul rand e un adevarat trend, nu o dorinta ascunsa a unei personalitati indraznete, si in al doilea rand pentru ca acel „mai mult” nu ma duce decat la bani. Mi-as dori sa ma insel.
Apocalypse? now!
question_answer3 comentarii
In stilu in care am inceput sa distrugem tot nu cred ca o mai ducem mult. Am impresia ca intr-o buna zi planeta asta o sa se sature de toti nesimtitii care fac tot posibilul sa o distruga, de toti marii poluatori si in general de noi toti si o sa ne scuipe undeva in cosmos. Suntem ca o tumora care se extinde rapid si sigur.
Nu se va face nimic. Si am impresia ca o sa ajungem ca in filmele SF, cautand cu disperare viata pe o alta planeta pe care sa ne mutam. Si acolo o sa o luam de la capat cu terenuri, cladiri si vile.
Just think about it…
question_answer1 comentariu
Cand va mai vine chefu sa deveniti niste gasculitze umanitare dedicate omenirii si Greenpeace-ului, uitati-va putin la televizor. La un moment dat veti vedea niste doamne zbarcite si ne..fericite cu un zambet amar. Ele sunt asistentele sociale. Varianta reala a iluziilor voastre legate de ajutoarele umanitare.
Ele, ca si voi au crezut ca vor schimba lumea. Au ajuns sa se plimbe din casa in casa cu o legitimatie de la protectia copilului, incercand sa vada cat de bine sunt tratati copiii adoptati. Urasc sa faca treaba asta, se vede pe chipul lor si am vazut in privirile lor o gramada de regrete. Daca ele nu si-au trait viata, nu inseamna ca si voi trebuie sa faceti la fel.
Asta pentru toate colegele mele din facultate ametite de mirajul proiectelor de responsabilizare sociala. Nu aveti pe cine sa responsabilizati. Puteti sa luati o pauza. Intre timp va recomand cu caldura www.bestjobs.ro
Sa fim romani
question_answer2 comentarii
Promo la trustul Intact: „sa fim romani, sa ii sustinem pe romanii nostri din Italia care sunt nedreptatiti”
Adica sa fim noi romani solidari pana cand devin ei italieni cetateni?
De ce trebuie sa ii sustin eu pe cei din Italia? Bun.. ii amprenteaza… de ce? pentru ca fura, ucid, cersesc.
Sa fim romani inseamna sa le cerem italienilor sa opreasca „persecutiile”. Care de fapt sunt doar masuri normale luate de un stat care cat de cat face ceva pentru cetatenii lui.
Un exemplu cat se poate de romanesc… Gigel sparge o masina iar mamica lui vine sa le dea in cap politistilor pentru ca il maltrateaza. O sa ziceti ca asa sunt mamele. Dar de ce sa aperi niste avortoni infiati precum aia care fac probleme in Italia?
Sa fim corecti. si pe urma patrioti…
Lasa ca imi iau io chiosc…
question_answer1 comentariu
Am revazut zilele trecute „Marfa si banii” si mi-am adus aminte de liceu. Nu ca as fi fost in liceu cand am vazut prima oara filmu… dar faceam si noi tampenii similare.. acu ne-am calmat, ne-am facut baieti mari si asteptam sa ne luam fiecare chioscu lui.
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
