Politics

Dacă îi dădeau drumul nu era bine, că pe toţi i-a luat puţin ca să ne arate că îşi fac treaba şi pe urmă le-au dat drumul. Ce, cred că pe noi ne prostesc cu momelile astea pentru presă? Ca să nu mai fim noi atenţi la ce se întâmplă în ţară, nu? Păi să-i bage pe toţi ăştia, că averile aşa şi le-au făcut, pe combinaţii. Chiar nimeni nu e răspunzător? Peştii mari să cadă întâi, să nu mai dea 3 ani pentru un pepene furat, că alţii au furat miliarde şi nu le face nimeni nimic.

Că l-au păstrat în arest nu e bine. Păi ăsta e problema ţării acu? Noi suntem în criză şi l-a găsit Băsescu răspunzător pentru deficit şi ce probleme mai avem? Uită-te domnule la el, dacă şi ăsta reprezintă pericol social criminalii ăia cum mai sunt? Gheară ce face domnule în Spania şi nu-l deranjează nimeni. Păi el, săracul, care e şi bolnav, pe el s-au găsit să-l ţină? Cămătarii sunt pericol public, nu el. Să-i dea drumul că oameni suntem.

A dat Videanu un interviu unei publicaţii de care n-am auzit (Renne.ro). Money.ro citează publicaţia respectivă şi dă link la un PDF de pe Ministerul Industriilor, pentru că aşa se face citarea sursei. Trăguts.

1500 de lei  e o sumă cu care Videanu zice că s-ar descurca cu nevastă şomeră şi copil la facultate.

Evident, a sărit lumea cu „ba pe-a mă-tii, bă!” şi ” ‘tu-vă muma-n cur de politicieni corupţi” şi clasicul „păi ştiţi voi cât de greu se trăieşte în ţara asta, hoţilor! ştiţi mă? ştiţi?” Nu.

De câte ori aud câte un politician care zice că se poate trăi decent în România (punct. – până şi asta e utopic) cu X lei, îmi aduc aminte de Petre Roman. Să fi fost acum vreo 10 ani parcă, o fază antologică cu Petre Roman şi CTP. Cum vorbea el Petrică despre costuri şi salarii întreabă jurnalistul Domnule Roman, dumneavoastră ştiţi cât mai e o cartelă de metrou? Moment în care regizorul de platou (era la TVR în studiourile alea mari) bagă prim-plan pe faţa lu Roman. Ăsta ridică din sprâncenele alea stufoase, face nişte ochi mari şi imediat îşi revine bălmăjind Păi sigur.. ăăăă eeeste… ăăăă 2 mii de lei (sau cât o fi fost). La care jurnalistul îi zice: Nu domnule Roman, e x lei.

Şi atunci m-a interesat ultima oară despre ce zic politicienii referitor la cum se trăieşte în România şi cu ce bani.

The End.

„Geoană e un prostănac”
„Mihaela, dragostea mea”
„Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu”
„Este lucrarea grupurilor de interese”
„Am fost afectaţi de flacăra violet”
„Cred cu tărie…”
„Nemernicii dracului…”
„Ţigancă împuţită…”
„Suntem prea puţini oameni de valoare în ţara asta, ca să ne certăm între noi”

Şi lista poate continua. Poate cineva să-mi spună în afară de asta cu ce-a rămas în cap după 20 de ani de politică? Pentru că facem politică, nu mai e dictatură, avem intrigi şi partide parlamentare, ecologişti rebeli şi senatori independenţi. Avem şi minoritate, şi un preşedinte „jucător” şi o opoziţie puternică, şi o alianţă ticăloasă.

Dar n-avem politică.

În schimb avem analişti. E plin de specialişti, chiar şi online. Vin, emit teoreme, sunt siguri de anumite chestii. Mulţi dintre ei sunt oameni deştepţi, care din păcate sunt atraşi de fenomen. Dar nimic din ce spun ei nu poate fi validat cât timp noi nu avem politică. Îmi pare rău, dar orice panseu legat de politică capătă valoare de anecdotă pentru mine. Trăim într-un continuu „tot ce se poate” aşa că certitudinile sunt aproape de limita minimă admisă.

Rămân însă replicile, show-ul, distracţia care face rating, discuţiile interminabile. Talk-showurile au suferit o transformare: nu mai e talk-show, e talk-show. Accentul se pune în partea cealaltă (vorbim în continuare de politică, da?)

Îl parafrazez pe Maiorescu (ca să mai ridic puţin nivelul discuţiei şi al blogului, în contrapondere cu postul anterior legat de fotbal) şi spun: este mai bine să nu facem politică deloc decât să facem o politică rea.

S-a terminat. În sfârşit. Am înfrânt! Am votat anti-Geoană dar nu mă bucur că a ieşit Băsescu. N-o să fac horă la Universitate şi nici nu dau de băut. Peste toată campania asta mizerabilă rămân câteva lucruri: votul împotrivă. Cred că la noi tocmai s-a inventat votul împotrivă. Am putea foarte bine să tipărim pe buletinele de vot: Pe cine nu doriţi preşedinte în următorii 5 ani? Ar fi mult mai corect.

Rămânem cu cea mai puternică scindare a populaţiei la care am asistat. Dacă în 2004 majoritatea celor din jurul meu erau cu alianţa DA, acum s-au împărţit lucrurile.

De data asta cei mai mulţi au votat pentru că nu voiau cu Geoană sau nu voiau cu Băsescu. Consider că asta e o maturizare a populaţiei. Nu mă aştept ca ăla să facă ceva, ci să fure mai puţin.

Am sperat ca proştii în 96 cu Convenţia Democrată Română. Ne-am bucurat la Universitate în 2004. Pentru că de fiecare dată a ieşit cine voiam. Acum ne bucurăm că nu a ieşit cine nu voiam să iasă.

Dar mai rămâne un procent importat de oameni care tot nu s-au vindecat. Şi au votat cu România bunului simţ. Şi au crezut în căcatu ăla de slogan. Şi în Crina Ntonescu. Şi în Patriciu. Şi în toată gaşca de Penelişti comunişti. Şi m-am bucurat că s-a făcut alianţa ca să vedeţi pe cine susţineţi.

Şi nu, n-o să apară în următorii 5 ani cineva pe care să-l votăm cu încredere, în caz că vă făceaţi iluzii.

Nu se mai face odată 7 decembrie? Eu unul m-am săturat de alegerile astea. De campanie n-am avut parte, dezbaterile au fost slăbuţe, rezultatele predictibile. În schimb s-a creat o tensiune incredibilă între oameni. E prima oară când văd discuţii atât de aprinse, certuri şi nervi din cauza politicii. Băsescu, Geoană… fockit! până la urmă tot n-o să ne fie mai bine, sunteţi conştienţi de asta, nu? O să votăm ca să stabilim cât de rău să fie. (nu, nici cu Antonescu nu era combinaţie, în caz că vă făceaţi iluzii).

Numai prostii, spam şi linkuri cu pagini funny au circulat săptămânile astea pe twitter. Şi pe lângă asta, o mulţime de oameni care pot fi consideraţi lideri de opinie au ales să-şi exprime opţiunea pe twitter. Şi nu asta m-a deranjat, ci faptul că au spus-o în mod repetat. Aş fi preferat să nu-i văd cum îl susţin pe Antonescu, Băsescu sau Geoană. Eu pot s-o fac pentru că oricum nu mă vede/ştie nimeni, dar când eşti un nume în domeniul tău de activitate, e mai bine să te abţii.

Poate n-aţi observat dar e o tensiune în aer. De fiecare dată când se ajunge la politică toată lumea devine suspicioasă „ăla oare cu cine votează?”.

Hai că vine Crăciunu şi trebuie să ne bucurăm de moment. Fuck politics!

Dacă n-aţi urmărit ce-au făcut cei de la Happy Fish în onoarea doamnei Ridzi, aveţi ocazia acum.

Interesant e că în afară de presă şi blogosferă, reacţiile au fost slăbuţe. Şi ştiu eu sigur vreo două partide, ale călor inţiale încep cu PSD şi PNL, care ar fi putut profita de 10 ori mai mult de pe urma acestei crize de imagine.

Mai mult, la reacţiile astea slăbuţe, au mai şi reacţionat pedeliştii în bloc. 1-0 pentru guvernul Boc. Teoretic, ar fi trebuit sa ţipe zilnic toată lumea. Mi se pare un subiect atât de clar şi uşor de exploatat…

Dacă eram în opoziţie nu trecea zi în care să nu ies pe post cu declaraţii despre Ridzi. Mai ales ca au fost scoase la iveală informaţii aproape zilnic. Şi dacă informaţiile alea n-au venit singure către presă sau de la PDLişti, or fi venit de la PSD sau PNL. Care tac. Da, da, dezbatere, întrebări şi ce vor să mai facă… mi se pare că e vorba de un proces teatral.

Nu nene, declaraţii zilnice. Ridzi în sus, Ridzi în jos. Până o demiteau. Şi pe urmă iar ziceam de ea o lună jumate ca să nu uite lumea cum a furat banii poporului. Dar probabil că partidele astea au altă strategie. Îi mai lasă pe PDLişti la putere câţiva ani şi aşteaptă să obosească ca să renunţe singuri la putere.

A scris şi Adi despre asta din perspectiva lui penelistă 😛