Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Teatru

FITS 2014 – Program şi Bilete

question_answer4 comentarii
IN Teatru

fits_sibiu

Săptămâna trecută s-a publicat programul parţial al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu şi s-au pus în vânzare biletele pe Eventim.ro.  Anul acesta festivalul are loc între 6 şi 15 iunie.

Din păcate, văd că nu prea s-a comunicat online chestia asta, exceptând pagina oficială de Facebook. Şi e păcat, că sunt oameni care n-au fost pe fază, iar biletele deja se dau ca pâinea caldă. Când s-o începe promovarea mai intensă probabil că multe dintre spectacolele foarte mişto vor fi sold out.

Găsiţi programul detaliat aici. Mare atenţie! Nu este programul 100% final, din câte ştiu se mai adaugă pe parcurs anumite spectacole, uneori e posibil să se şi anuleze spectacole în caz de forţă majoră. Mai e o lună şi jumătate până la debutul festivalului. Însă, în mare, cam ăsta este programul.  Citeşte tot articolul

O călătorie, nu o competiţie

question_answer0
IN Teatru

ideo_inscrieri

Anul trecut juriul de la Ideo Ideis anunţa că se doreşte desfiinţarea competiţiei propriu-zise, a concursului de teatru. Nu pentru că ar funcţiona ceva greşit acolo, nu pentru că s-ar fi născut discuţii, ci pentru că toată lumea prezentă la Alexandria ştie că sistemul de premiere era o convenţie deloc necesară. Vorba aia, nu e despre destinaţie, e despre călătoria în sine.

Tinerii care merg la festivalul ăla de teatru nu se înscriu pe o listă ca să vâneze o diplomă, toţi vor să înveţe cum e cu actoria. Şi repetă luni întregi înainte să ajungă la festival, îşi perfecţionează aptitudinile, fură meserie de la traineri. Iar spre final, când începe competiţia, dau tot ce au mai bun pentru că alea sunt „meciurile lor oficiale”. Dar n-o fac pentru premii, ci pentru că vor să exerseze în condiţii cât mai reale, în faţa unui public critic, de multe ori format tot din participanţi la festival.

Dacă până anul trecut exista o competiţie în care se dădeau nişte premii, ediţia a IX-a de Ideo Ideis aduce o „secţiune de teatru tânăr”, în cadrul căreia 9 trupe selectate de mentori (Cătălin Ştefănescu, Andi Vasluianu, Medeea Marinescu, Marius Manole și Vlad Zamfirescu) îşi vor putea prezenta spectacolele.

Anul acesta Ideo Ideis are loc între 18 şi 26 august, iar înscrierile trupelor de teatru se fac până pe 7 iunie. Alte detalii despre festival găsiţi pe site, eu abia aştept să vină luna august. La ediţia precedentă am ajuns în două reprize la Ideo, sper să se alinieze planetele şi să pot sta cât mai mult şi de data asta.

Şi piesele slabe au scopul lor

question_answer1 comentariu
IN Teatru

d-alecarnavalului

Joia trecută am fost la premiera oficială a unei noi montări „D’ale carnavalului”, de data asta la Teatrul Mic, în regia lui Dragoş Galgoţiu. Partea bună (pentru mine) a fost că nu ştiam absolut nimic despre spectacol, deci aşteptările mele erau aproape de zero. Am văzut „D’ale carnavalului” când eram mic de tot, pe la Bulandra cred, şi prin 2012 am văzut montarea lui Silviu Purcărete. Niciuna nu m-a dat pe spate, dar ambele au fost bune. Nu e textul meu favorit din Caragiale, însă o piesă montată şi jucată bine poate avea la bază şi cotele apelor Dunării.

Numai că în versiunea asta nu e cazul. Piesa e slabă rău, şi dacă n-avea noroc de actori buni, era de-a dreptul proastă. Florin Călinescu, Cristi Iacob, Ovidiu Niculescu, Doru Ana. Astea sunt numele sonore care reuşesc să salveze puţin situaţia. În rest, e cam trist. O Miţa interpretată de Adriana Şchiopu extrem de slab. Nu mai văzusem de mult timp teatru cu ţipete şi urlete pe scenă, râs forţat şi o atitudine total isterică. Ok, înţeleg că aşa e personajul, dar nu-i accentuezi trăsăturile dacă ţipi mai tare decât pot suporta spectatorii. Citeşte tot articolul

Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?

question_answer2 comentarii
IN Teatru

piesa_act

Am păşit aseară în sala teatrului ACT cu inima strânsă, cred că aveam eu emoţii mai mari decât cei direct implicaţi în piesa ce urma să se joace. „Dacă n-o să-mi placă?”. Venisem cu nişte aşteptări cât Casa Poporului, justificate de numele implicate.

Când mi s-a oferit şansa să asist la piesa scrisă de Cătălin Ştefănescu, regizată de Alexandru Dabija şi jucată de George Mihăiţă şi Marcel Iureş, am zis un „DA!” hotărât. Şi imediat după asta am început să-mi creez aşteptări.

„Cum o fi Moromeţii în două personaje? Simplu, cum să fie? Ce mare lucru?”
Asta a fost prima mea greşeală. Că nu mi-am dat seama ce înseamnă să surprinzi esenţa romanului cu doar două personaje, într-un dialog fără oprire, într-o oră şi jumătate.

A doua greşeală a fost legată de George Mihăiţă, pe care l-am văzut în multe piese de la Comedie şi pe care mereu l-am asociat cu personajul din BD în alertă. Nu e vina omului că m-am blocat eu pe amintirea aia, dar niciodată nu m-am putut gândi la altceva. Eh, de-asta aveam îndoieli.  Citeşte tot articolul

O surpriză din teatrul contemporan

question_answer3 comentarii
IN Teatru

masculin_feminin

Foto: Anca Robu

V-am mai spus că nu sunt fan al teatrului contemporan. Piesele scrise în zilele noastre mi se pare că merg într-o direcţie greşită. Prea multe drame, prea mulţi oameni cu probleme moderne, prea puţină substanţă. Sau aşa e în general.

Cam cu gândurile astea am pornit aseară spre Teatrul de Comedie, unde urma să văd Masculin – Feminin, o piesă de Lia Bugnăr cu Marius Manole, Laura Creţ, Ilinca Manolache, Teodora Stanciu şi Andrei Aradits. Pe lângă asta aveam şi un gust amar lăsat recent de Noi4, o altă piesă a Liei Bugnăr, cu o parte din actorii care joacă şi în Masculin – Feminin.

Surpriza a venit foarte repede, odată cu intrarea în scenă a Laurei Creţ, de departe piesa de rezistenţă a spectacolului. Text foarte bun, amuzant în multe momente, dramatic pe alocuri. Şi un joc bun pentru Marius Manole şi Ilinca Manolache, care o completează pe Laura Creţ.

Teoretic e un subiect incomod, o poveste destul de încâlcită, aproape tristă, despre redescoperirea de sine. Însă e atât de bine scrisă încât la final te ridici şi aplauzi. Cu siguranţă nu e o capodoperă, însă e una din piesele bune de pe scenele bucureştene, nu degeaba o laudă lumea. Şi asta deşi e teatru contemporan, care mie îmi place foarte rar.

A douăsprezecea noapte: de la Oradea la Bucureşti

question_answer1 comentariu
IN Teatru

douasprezecea_noapte

Fiind într-o fugă scurtă până la Oradea cu ocazia workshopurilor PR Beta, am avut ocazia în seara asta să văd „A douăsprezecea noapte” la Teatrul Regina Maria. Despre Sala Mare a teatrului orădean cred că v-am mai povestit, e una dintre cele mai frumoase săli de spectacole din ţară. Mult mai mişto decât Opera Română din Bucureşti, cred că mai mişto şi decât ce va fi Sala Mare de la TNB după renovare. Am văzut-o prima oară la Toamna Orădeană şi m-am îndrăgostit pe loc.

Într-un astfel de decor e foarte greu să nu-ţi placă o piesă de teatru, însă A douăsprezecea noapte în regia lui Alexandru Mâzgăreanu s-ar putea juca şi pe un câmp. E un spectacol foarte bun, cum puţine am văzut în ultimii ani. Textul, costumele, jocul actorilor, toate sunt perfect potrivite astfel încât să iasă o piesă care distrează.  Citeşte tot articolul

Un festival care creşte: Ideo Ideis

question_answer4 comentarii
IN Teatru

jartierele_alexandria

Am nimerit anul trecut la Alexandria aproape întâmplător. Şi m-am îndrăgostit pe loc de oaza asta de cultură din mijlocul deşertului numit generic „judeţul Teleorman”. Mi-am promis atunci că voi ajunge ori de câte ori voi avea ocazia la Ideo Ideis şi că voi încerca să iau cât mai mulţi oameni cu mine. Pentru că lumea trebuie să ştie ce eforturi fac copiii ăştia şi ce rezultate incredibile au.

Ediţia din acest an a festivalului mi se pare că a trecut la un alt nivel. Totul este mai aşezat, s-au făcut mici reglaje faţă de anul trecut, semn că ediţia precedentă a fost analizată cu seriozitate şi s-a îmbunătăţit pe unde se mai putea. Nu că ar fi fost prea multe lucruri de schimbat, dar şi din atitudinea organizatorilor parcă îţi dădeai seama că totul e sub control. Citeşte tot articolul

O surpriză de la un teatru independent

question_answer0
IN Teatru

V-am mai spus că nu sunt fanul teatrului underground şi că mie îmi trebuie scenă înaltă şi sală clasică alături de întregul context cultural pentru a savura cum trebuie o piesă de teatru.

Doar că uneori există şi excepţii, cum a fost în urmă cu câteva săptămâni când am nimerit la un teatru. Un teatru este un teatru independent ascuns prin spatele CECului mare, foarte aproape de Splai. E într-o clădire veche, pe care o găseşti cu greu şi care te duce cu gândul la teatrul polonez din al Doilea Război Mondial. Dacă treci peste spaţiul neconvenţional şi sunetele maşinilor de prin apropiere, poţi descoperi teatrul făcut din pasiune.

Treapta a 9-a e spectacolul de absolvire al actriţelor Valentina Zaharia, Patricia Katon, Iolanda Covaci şi Monica Săndulescu şi se tot joacă de 5 ani încoace. Textul lui Tom Ziegler e excelent, însă fără cele două roluri bune făcute de Iolanda Covaci (joacă şi la Teatru Evreiesc de Stat) şi Valentina Zaharia (o puteţi vedea la TNB) n-ar fi pus în valoare.

Povestea o să vă amuze şi o să vă întristeze pe alocuri, iar la final veţi pleca zâmbind. Eu am şi uitat de scenă, scaune confortabile şi tot ce ţine de o sală convenţională, semn că ar trebui să încerc mai des astfel de experienţe.

Două cu teatru

question_answer1 comentariu
IN Teatru

Am urmărit în ultima perioadă proiectul Teatral.ro. Faţă de acum 4 luni au evoluat destul de mult. Mie mi-e util pentru că nu mai stau să pândesc piesele pe care vreau să le văd, primesc alerte prin email când apar reprezentaţii noi şi pentru că urmăresc mai uşor anumiţi actori. Din păcate actorii români nu prea au site-uri pe care să anunţe în ce piese joacă, aşa că e destul de greu să afli de toate colaborările cu teatrele bucureştene. Cristi Iacob, de exemplu, joacă la Godot, Teatrul Mic şi Nottara.

Mai aştept un parteneriat cu Eventim şi celelalte teatre care vând bilete în regim propriu ca să putem cumpăra bilete direct de la ei (poate chiar de pe pagina de Facebook?) + o aplicaţie de mobil.

Şi tot la capitolul teatru am descoperit Teatru.pro – un site cu trailere pentru piese. Deocamdată e la început, aşa că mai e de lucrat la clipuri. Unele au sunetul cam slăbuţ, dar iniţiativa e bună. Sper să crească şi asta.

Când ai fost ultima oară la teatru?

question_answer7 comentarii
IN Teatru

Deşi sălile de teatru sunt pline, ştiu o grămadă de oameni care nu ajung decât foarte rar să vadă câte o piesă. Până acum vreo 2 ani şi eu eram în această categorie, însă m-am mobilizat şi am început să merg constant. Din fericire, teatrele sunt tot mai deschise către public, tot mai active în promovare şi e din ce în ce mai uşor să-ţi cumperi un bilet.

Poate că aţi văzut deja o serie de concursuri care se desfăşoară zilele astea pe diverse bloguri (1, 2, 3, 4), concursuri care au ca premii bilete la un spectacol foarte bun: Biloxi Blues cu Tudor Chirilă, Paul Ipate şi Bogdan Cotleţ, în regia Iarinei Demian. Am văzut spectacolul anul trecut şi am rămas plăcut impresionat.

Pentru că sunt convins că acesta este genul de spectacol care îţi poate deschide apetitul pentru teatru, am de dat o invitaţie dublă la spectacolul ce va avea loc luni, 22 octombrie, la Palatul Naţional al Copiilor începând cu orele 20:00 pentru comentatorul care a luat cea mai lungă pauză de teatru (adică trebuie să-mi scrieţi când aţi fost ultima oară la teatru şi la ce piesă, dacă a trecut foarte mult timp, câştigaţi). Mă bazez pe voi că n-o să trişaţi 😀 Oricum, toate comentariile vor fi în moderare.

Concursul durează până vineri seară, la orele 20:00, când voi anunţa câştigătorul.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu