Web

IN Web

shutterstock_161814722

După ce au testat puţin butonul de „Buy now” la finalul lui iunie, Twitter a făcut zilele astea update la Terms of service ca să poată vinde prin intermediul platformei de micro-blogging.

The Terms of Service update introduces terms covering the use of our commerce offerings. The new terms also describe your relationship with merchandise sellers, including their responsibility for order fulfillment, shipping and returns.

And since you’ll need to provide certain information to make a purchase, such as a credit card number and shipping address, the Privacy Policy update includes new sections on that information. You’ll also see provisions relating to commerce services that we’ll be testing in the future, like special offers you can redeem at select stores using your credit card.

Momentan testele se fac doar în SUA, dar urmează să ajungă şi în Europa curând, mai ales dacă e rost de bani. Cel mai probabil n-o să fie vreo mare şmecherie, pentru că lumea nu stă pe Twitter ca să cumpere chestii, dar eu l-aş vedea folosit pe sistemul Groupon. „Cumpără acum, mega ofertă în următoarea oră!”. Lumea dă follow ca să prindă ofertele, tu între timp îi bagi mesaje cu alte super oferte pe shopul online sau în magazinul de la colţ şi ţi-ai atins KPIurile (adică obiectivele, pentru cine n-a dat pe la şcoala de marketing).

Până una-alta să sperăm că nu bagă şi ei un algoritm ca la Facebook.

Foto: Twitter via shutterstock

IN Web

bani_blog

Citeam un articol scris zilele trecute de NwRadu (recuperez ce-am pierdut în perioada de festival) şi am început să calculez cât a cheltuit el numai pe echipamente foto-video în ultimul an. 1000 de lei pe cameră, 330 de lei lumini, 150 de lei microfon. 1500 de lei doar pentru câteva clipuri, care nici măcar nu reprezintă sursa principală de materiale pentru blogul lui. La asta se adaugă o mulţime de alte cheltuieli pe care sunt convins că Radu le face, aşa cum se întâmplă cu mulţi dintre bloggerii de top de la noi.

Şi în acelaşi timp avem graficul de mai sus, extras din studiul Blogosfera în România. E amuzant cum vrem să câştigăm bani din blogging, dar nu suntem dispuşi să investim într-un laptop decent, un abonament de net, un MiFi, un mirrorless etc.

Ca să nu mai vorbim de investiţia în timp. Oricum noi n-avem când să scriem pe blog, că suntem ocupaţi. Aşa că ori veniţi cu ceva campanii, ori ne lăsaţi în pace, că avem treabă.

IN Web

Săptămâna trecută a apărut raportul Blogosfera în România – ediţia 2014, bazat pe un chestionar la care au răspuns 578 de bloggeri. Nu toţi cei importanţi, nu toţi bloggerii comerciali, dar un eşantion destul de reprezentativ, mai ales pentru anumite statistici.

Parcă e ceva mai light decât la ediţiile precedente, dar ştiu ce muncă presupune un astfel de demers şi apreciez ce au făcut Costin şi Alex.

N-o să discut partea de bani, bugetul total e sub 1 milion de euro dacă mă întrebaţi pe mine, însă a fost ceva care mi-a atras atenţia mult mai mult.

beneficii

În 2011, 34% dintre bloggerii participanţi au zis că n-au avut niciun beneficiu de pe urma blogului. Trei ani mai târziu, doar 12% mai spun că n-au avut niciun beneficiu.

Şi în contextul în care se reia constant discuţia despre cum privesc cititorii advertorialele, mi se pare că venit momentul să ne ocupăm de lucruri mai serioase. E cât se poate de clar că toată lumea în blogosferă vinde câte ceva. Fie că se vinde pe el ca să obţină un job, fie că vinde nişte servicii prin intermediul brandului personal, fie că vinde direct spaţiu publicitar, toată lumea scrie cu un scop. Cu (P) sau fără (P), blogosfera românească a ajuns într-un punct în care scrie tot mai rar doar de dragul de a scrie.

Şi nu-i deloc un lucru rău, e perfect normal în evoluţia unei pieţe, e semn de profesionalizare. Trebuie doar ca cititorul să se obişnuiască cu ideea asta şi să aibă încredere în profesionalismul celui pe care îl citeşte.

IN Web

Tocmai ce-am aflat de la Auraş (care se plânge ca o liceeană naivă în articolul ăla că nu mai vin banii la bloggerii mici) despre „platforma Celebrity Audiences” lansată zilele astea de Dragoş Stanca. Pe scurt, Dragoş Stanca s-a făcut şi samsar de vedete, sau de public pe social media al vedetelor.

Super interesantă ideea, până când am ajuns să văd despre ce vedete e vorba. Cică ar fi 35 de bucăţi momentan, toate cu milioane de fani, 12 milioane cu totul. O listă concretă n-am văzut, în schimb sunt nişte screenshoturi în prezentarea acestui serviciu (platformă?). Numai vedete din categoria „au fost odată”.

Anna „eram vedetă în anii 2000” Lesko, Ellie „nu ştie nimeni ce cânt” White, Radio „n-a mai auzit nimeni de ei de 3 ani” Killer, Kamelia care a cântat în vreo 2 piese cu Puya, Hi-Q care se destramă şi tot aşa. Ceva mai răsăriţi sunt Voltaj şi Adi Sâna. Repet, ideea e super mişto. Problema e că vedetele care chiar sunt în atenţia publicului se descurcă să prindă campanii şi singure. Uitaţi-vă în câte campanii sunt copiii ăia de la LaLa Band, mie mi se pare că-s peste tot.

IN Web

Un material ceva mai vechi (apărut acum vreo lună) despre viaţa digitală în care trăim şi păcatele noastre.

Pride, lust, greed, gluttony, envy, wrath and sloth – the seven deadly sins have been with us for hundreds of years. Today’s digital world brings with it a whole new set of moral dilemmas. From the greed-driven world of the high frequency trader to the envy of the anonymous troll, from the Instagram food bore to the dad who e-spies on his kids, this interactive documentary looks at how technology is reshaping our beliefs and everyday lives.
Citeşte tot articolul

IN Web

wordcamp_timisoara

Când s-a făcut WordCamp la Bucureşti, acum câţiva ani, a fost unul dintre cele mai utile evenimente ever. Chiar şi pentru cei care nu sunt programatori dar lucrează cu WordPress e extrem de interesant să-i auzi pe profesionişti cum se mişcă lucrurile. Mai afli de un plugin, mai înveţi cum să faci o optimizare, mai vezi tot felul de super siteuri care se pot face cu un WordPress extrem de customizat.

Evenimentul are loc anul acesta la Timişoara, pe 28 şi 29 iunie, adică în weekendul ce vine. Detalii privind programul găsiţi pe site, prima zi e de conferinţă, a doua de socializare. Biletele sunt vreo 50 de lei şi merită fiecare bănuţ. Merită să mergeţi măcar din curiozitate, dacă ştiţi cât de cât cu ce se mănâncă WordPress.

IN Web

De la lună la lună numărul de useri al Twitter creşte, dar senzaţia generală e că platforma a intrat în moarte clinică acum ceva timp. Explicaţia e extrem de simplă. Până acum câţiva ani Twitter era ţinut în viaţă de vreo 100 de oameni. Cei 50-60 de bloggeri care mergeau pe la evenimente, prietenii lor, câteva vedete, câţiva oameni care erau dintre early adopteri şi se plictiseau. Pe-atunci nu era tot marketerul cu „second screenul” în gură, însă nucleul ăsta folosea telefonul sau PCul pentru a comenta pe Twitter diverse evenimente sportive, emisiuni TV etc.

Erau hashtaguri la care se râdea ore în şir, tweet-meeturi ad-hoc prin Bucureşti şi Cluj la care se adunau zeci de oameni (pe bune, cel mai mare a fost la Cafepedia, unde s-au strâns într-o seară vreo 70 de twitterişti mai mari sau mai mici), era distracţie. Dar totul pornea de la nucleul ăsta de vreo 100 de oameni la care se mai lipeau şi alţii, când vedeau că e animaţie.

Cu timpul, oamenii ăştia au început să se cunoască între ei, să devină prieteni, să iasă împreună, să se iubească, mai apoi să se urască, alţii şi-au pierdut interesul sau pur şi simplu au crescut şi au treburi mai importante:  să crească copii, să mângâie pisici, sau, în cazul lui Bobby Voicu, să facă bani 😀

Degeaba mai vrei să readuci la viaţă Twitter, fiecare o să aibă un motiv bun să nu intre în conversaţie. „Ah, e şi Cismaru/Ciubotaru/Hoinaru pe hashtagul ăla? Nu, merci, nu mă bag.” Ăştia 100 de oameni au ajuns să se cunoască îndeajuns de bine încât să ştie clar pe cine vor să evite. Iar generaţia tânără vine din spate, dar nu mai e atrasă de Twitter. De-asta avem acum zeci de mii de conturi, multe din ele active, dar oamenii intră şi citesc chestii scrise în afară.

Şi când te gândeşti că la un moment dat începuseră să se facă campanii pe bani pe Twitter, iar expunerea acolo chiar livra clickuri.

IN Web

tendinte-publishing-online-2014-2015

Din păcate, publishingul online din România nu trece printr-o perioadă foarte bună. Grupurile mari trăiesc din senzaţional, contentul de calitate e independent şi trăieşte cum poate. Partea bună e că avem o mulţime de iniţiative ale unor jurnalişti freelanceri sau a unor oameni foarte ambiţioşi.

În contextul ăsta, Costin şi Alex au lansat astăzi un ebook gratuit cu Tendinţe în publishing online pentru 2014-2015. Materialul conţine interviuri cu nişte oameni importanţi din zona de publishing şi o mână de bloggeri, printre care şi eu. Citeşte tot articolul

IN Web

Yahoo a angajat-o la finalul anului trecut pe Katie Couric şi toată lumea vorbea de un fel de buletin de ştiri care urma să atragă foarte mult trafic. Pentru cine nu ştie, Katie Couric e în SUA un fel de Andreea Esca de la noi.

A trecut ceva timp şi putem observa că Yahoo a făcut ceva şi mai interesant, investind foarte mult în platforma de ştiri. Katie Couric ia diverse interviuri cu oameni importanţi, Michael Bloomberg de exemplu. Plus că i-au făcut blogul ăsta mişto pe Tumblr, să mai promoveze puţin platforma. Şi Yahoo s-a apropiat încă puţin de noţiunea de „content company”. Iar asta mă bucură foarte mult, deoarece confirmă direcţia bună în care se îndreaptă compania cu Marissa Mayer la cârmă.

IN Web

A trecut un an şi ceva de când am scris ultima oară de paywallurile româneşti, între timp situaţia a cam stagnat în .ro şi s-a dezvoltat extrem de mult în afară.

La Evenimentul Zilei s-a vorbit timid despre un paywall pe care nu-l vedem implementat nici acum.

Zoso a renunţat să mai scrie articole disponibile contra cost, ultimul fiind din noiembrie 2013. Foarte multă lume a urmărit cu atenţie acest experiment, din păcate rezultatele nu sunt prea încurajatoare. N-am date privind Dilema Veche, dar ştiu multă lume care se bucură când articolele publicate acolo n-au acel lăcăţel lângă titlu, semn că pot fi citite gratuit. Citeşte tot articolul

Meniu