Web

IN Web

shutterstock_174966119_small

M-am întâlnit recent cu o prietenă care lucrează într-o agenţie şi are de ceva timp un proiect on hold. E o idee mişto, foarte utilă pentru întreaga industrie online, de care n-are timp să se ocupe. Aş fi ajutat-o eu, dar stau la fel de prost cu timpul, poate aţi observat asta din modul dezordonat în care apuc să scriu pe aici.

Aşa că ne-am gândit să căutăm un om care să se ocupe de proiectul ăsta sub îndrumarea noastră. În principiu e vorba de un blog/site non-profit, dar dacă se va dezvolta îndeajuns de mult încât să producă bani, totul o să ajungă la cel care se ocupă de proiect. E o idee care ar fi bine să se facă, ar folosi tuturor celor care lucrează în online şi din care nu vrem să scoatem niciun ban.

Noi punem la bătaie domeniu, găzduire, site, metodă de lucru şi câteva sfaturi legate de content din ce-am învăţat în ultimii 7-8 ani.

Se caută un student la comunicare sau marketing care e anul 2 sau 3 (poate şi master, dacă încă mai are timp) şi care e pasionat de online. Avantajul lui e că poate să-şi facă mâna, poate să înveţe cum funcţionează un proiect de publishing şi să mai audă cum e viaţa de agenţie, cu puţin noroc prinde şi o recomandare pe vreun job de junior. În plus, îşi face singur cartea de vizită. Dacă totul merge bine, în câteva luni va putea să spună că se ocupă de proiectul X şi lumea să ştie despre ce e vorba.

Recapităm: dacă eşti student la comunicare sau marketing, vrei să lucrezi în online când te faci mare şi ai nişte timp liber (câteva ore pe săptămână în principiu), scrie-mi un mail pe alex [at] hoinaru.ro şi spune-mi în 2 paragrafe cum ai ales zona de marketing&comunicare şi de ce vrei să lucrezi în online. Deadline: 1 februarie.

PS: Nu e musai să fie din Bucureşti 🙂 Ar ajuta, dar nu e obligatoriu.

Foto: Content via shutterstock

IN Web

… deşi toţi experţii spun că e şi chiar ar trebui să fie.

Am auzit prima oară vorbindu-se despre programmatic buying în România prin vară. Bineînţeles, în .com se vorbeşte de mai mult timp despre asta, acolo oamenii au trecut la treabă.

Mă bucur că e dat ca fiind unul dintre trendurile lui 2015, însă ştim cu toţii că nu va fi aşa.

Pentru cei care nu ştiu ce-i cu programmatic-ul, o să explic băbeşte: modelul actual de media buying presupune ca omul de la agenţia de media să aloce nişte publicitate în funcţie de ce ştie el despre client şi despre consumator. Punem bannere cu Pampers pe siteurile pe care stau femeile cu copii, punem bere pe siteurile de sport pe care stau bărbaţii. Cu programmatic buying laşi totul la mâna unui algoritm care ştie exact cine ar fi mai interesat de adurile alea, ştie când să bage mai multă reclamă pe un site, poate să gestioneze o mulţime de date în funcţie de care creşte eficienţa şi scade costurile. Repet, e o explicaţie simplistă. Citeşte tot articolul

IN Web

Povestea e aşa. Sony Pictures a făcut un film în care James Franco şi Seth Rogen merg să-i ia un interviu lui Kim Jong-Un, dictatorul din Coreea de Nord (trailer mai jos). E o băşcălie americană cum se tot fac pe bandă rulantă la ei. Sony e în plin scandal după cineva le-a spart mailurile şi a început să dea publicităţii tot felul de conversaţii pe diverse teme. Între timp, nişte hackeri au ameninţat că toată lumea care merge să vadă filmul ăsta va avea de suferit, motiv pentru care cele mai mari lanţuri de cinema din SUA au ales să amâne difuzarea filmului, iar Sony a venit cu un statement pe tema asta.

Iar aici sunt două ipoteze: fie e un PR stunt menit să dea un imbold lansării pe VOD (video on demand, platforme gen Netflix, Hulu, Voyo), fie asistăm la crearea unui precedent extrem de periculos. Un hacker anonim ameninţă că se vor întâmpla lucruri rele dacă lumea nu face cum vrea el, şi ca urmaretoată lumea se conformează. Citeşte tot articolul

IN Web

future_of_media

Am ajuns astăzi spre finalul primului panel de la Future of Media 2014 şi am prins şi prezentările din panelul 2. Concluzia pe care o pot trage este că habar n-avem ce va fi în viitor, dar avem câteva bănuieli. Prezentările pe care le-am prins se cam băteau cap în cap, fără ca asta să fie neapărat un lucru rău. Era doar un indicator al acestei confuzii generale.

S-a zis că e anul video, în mai multe prezentări chiar. Şi mai apoi cineva a vorbit 20 de minute despre whatsapp şi content preponderent text.

Pe urmă s-a zis că viitorul constă în wearables (gadgeturile purtabile) şi imediat cineva a explicat că durata lor de folosire e, în medie, sub 3 luni.

S-a vorbit despre  programmatic buying, automatizări sofisticate, targetare automată, iar mai apoi s-a vorbit despre campanii făcute manual pe Whatsapp, cu telefonul în mână.

Dintre lucrurile interesante pe care le-aş fi vrut discutate mai pe larg: Mugur Pătraşcu a invitat companiile să îndrăznească mai mult cu investiţiile în aplicaţii de TV şi să nu aştepte până când toată lumea va avea televizoare smart. Să facă ei conţinutul, să creeze nevoia oamenilor de a-şi cumpăra Smart TV-uri. Foarte bun gândul, dar cine naiba investeşte 10.000 de euro (sau cât o fi o aplicaţie bună de TV) sperând că o să crească piaţa. Cine are banii ăştia?

În rest, simpatici oamenii de la Spoon Media, cum erau ei pionieri în campaniile pe Whatsapp. N-a fost greşit că au venit cu o prezentare în care 75% din timp au prezentat serviciul (wikipedia style), n-a fost greşit că au testat ceva pe net şi au venit cu rezultatele. Dar asta nu-i transformă în pionieri. Sunt doar nişte oameni care irosesc timp preţios pe prostii. Dacă mă apuc să îmi împing maşina până la Piaţa Romană nu înseamnă că sunt pionier în ecologie, înseamnă că sunt un idiot.

La fel şi cu campaniile pe Whatsapp, nu poţi face comunicare de masă printr-o aplicaţie din care faci broadcasting doar de pe telefon, cu limită de 10.000 de contacte. Ce-am văzut eu că se face în acest moment pe Whatsapp e spam. Habar n-am cine e responsabil de asta, dar există şi spam.

Simpatic Mihai Gongu de la GMP, simpatic şi Ilyan, chiar dacă a demontat toate miturile privind trendurile din 2015. Cel mai concis a fost Mugur Pătraşcu, dar mă aşteptam ca cineva să vină cu vreun pariu îndrăzneţ.

IN Advertising/PR, Web

cadouri

Sunt oameni care desconsideră joburile din social media pe motiv că n-ar fi joburi adevărate. Asta şi pentru că tot felul de puşti cu pregătire în nimic au ajuns să se dea pe pagini de Facebook cu sute de mii de fani. De fiecare dată mă enervează miştourile legate de joburile din social media, dar mă enervează mult mai tare când văd oameni care merită să fie luaţi la mişto pentru munca lor. Să luăm ca exemplu imaginea din dreapta.

Nu zic de poza care e salvată în format .jpg, în loc să fie .png şi asta strică aspectul pe la fonturi, astea sunt fineţuri.

Dar nu e posibil să scrii „codouri”, să uiţi cuvinte şi, în general, să faci comunicare cu picioarele. Nu pentru un brand atât de mare. E vorba de Auchan România.

Descoperă miile de CODOURI mult dorite [DE?] copii şi   aşteptate de părinţi.

Auchan este un cont destul de bun, are 32 de magazine, dintre care 7 în Bucureşti. Se poate comunica extrem de bine pentru un astfel de client, dar trebuie să şi vrea cineva să facă asta.

De site cică s-ar ocupa Kondiment (cel puţin aşa e semnătura), nici acolo lucrurile nu stau mai bine. Dar pe social media e clar că cineva munceşte la mişto (am înţeles că s-ar putea să fie gestionat intern).

Dacă vrem ca meseria asta să fie privită cu seriozitate, trebuie să învăţăm să o practicăm.

Bonus: şi cu partea de customer care stau foarte prost.

IN Web

fantana

Dacă tot s-au mai tăiat bugetele din online, există şi o consecinţă pozitivă: s-au rărit „evenimenţelele” cu bloggeri. Până acum un an se făcea un eveniment pentru bloggeri din orice.

Lansăm un suc cu aromă de cireşe? Facem eveniment cu presă şi eveniment separat cu bloggeri. Invităm 80 de oameni, vin 40, beau suculeţul, pleacă acasă.

Avem un nou şerveţel parfumat cu aromă de levănţică? PAC! Eveniment cu bloggeri.

Vine în România şeful regional pe CEEMEA? Party cu bloggeri!

Lumea mergea, vorbea, pleca acasă. Furnizorii facturau, câţiva bloggeri scriau, a doua zi toată lumea uitase de eveniment. Acum parcă nu se mai aruncă brandurile să facă „întâlniri” fără cap şi fără coadă, doar ca să bifeze ceva.

IN Web

Am obosit să mai număr proiectele video care se tot lansează anul ăsta, ai zice că toată lumea testează în zona asta. Multe s-au lansat, puţine încă mai sunt active. De-aia n-aş zice neapărat că e „anul video”, ci mai degrabă anul testelor video.

Ieri, Camelia Căpitanu (o ştiţi din reclama de la Digi cu Sorana Cârstea, Horia Tecău şi Papadopol) a lansat o emisiune online de cooking – Căpitan în bucătărie. Cu eveniment de lansare şi tot tacâmul, se vede că s-a muncit mult la primul episod. Standardul e destul de ridicat pentru ce-am văzut noi pe net, merge dată direct pe TV: generic, muzică de fundal, multe cut-uri, rubrici, invitaţi etc.

La o asemenea muncă, probabil că e o echipă măricică în spate. Şi vine întrebarea firească: din ce bani (se face) şi cu ce bani (va trăi emisiunea asta)? Din câte ştiu eu, varianta realistă pentru astfel de showuri este să ajungă pe TV. Că nu ştiu câţi sponsori se vor înghesui să vadă o emisiune cu câteva sute/mii de views.

Mie îmi place mult proiectul, sper să ajungă pe TV, nu-l văd trecând de primul sezon exclusiv online. Să scoţi săptămânal un astfel de episod e muncă multă, ar trebui să producă vreo 1000 de euro fiecare episod. Şi e greu de crezut că dă vreun brand 4000 de euro pe lună.

IN Web

webstock_blogging

A trecut încă o ediţie de Webstock, anul ăsta parcă lucrurile au evoluat în bine. A contat foarte mult că evenimentele de socializare dedicate bloggerilor n-au mai fost atât de dese. Nici lansările de produse cu 100 de bloggeri, nici conferinţele, totul a fost mai light. Iar lumea era nevorbită, s-au adunat la Webstock ca să recupereze. Am văzut nişte oameni pe care nu-i mai văzusem de un car de ani, unii veniţi din ţară, alţii din străinătate. Cumva, se diluase importanţa evenimentului în ultimii 2-3 ani, mai ales din punct de vedere al networkingului. Acum parcă s-a simţit iar efervescenţa aia de pe vremuri.

A contat că s-au strâns şi greii, şi generaţia mai tânără, şi ceva oameni din agenţii sau de pe la client. Eu am ajuns abia pe la 3 jumate, n-am reuşit să vorbesc cu toată lumea cu care aş fi vrut. Am prins doar panelul de Blogging şi Premiile, câteva idei: Citeşte tot articolul

IN Web

paywall_metropotam

În contextul în care IQads a relaxat lucrurile la paywall-ul lor, adică articolele sunt disponibile contra cost după mai mult de 2 săptămâni, Metropotam încearcă apele în zona asta. Au avut acel parteneriat de conţinut cu Yahoo ca sursă de venit, care din păcate i-a cam faultat la percepţia generală. Metropotam şi-a pierdut aerul de coolness pe care îl avea acum 4-5 ani, fiind înlocuit de Sub25 şi alte câteva siteuri, însă rămâne lider pe zona de going out pe un anumit segment de public.

Partea proastă e că preţurile nu apar decât în momentul în care te loghezi. 6.5 euro pe 3 luni (2,2 euro pe luna) 22 de euro pe an. Nu e o avere, dar rămâne problema cu piaţa din România: ne obişnuim greu să plătim pentru ceva care până acum era gratis.

Citeşte tot articolul

IN De soi, Web

conferinta_ifea

Vinerea trecută am avut onoarea să vorbesc în cadrul Conferinţei Regionale IFEA (International Festivals and Events Association) la invitaţia ARCUB. Am fost acolo în calitate dublă, de blogger care participă des pe la festivaluri din toată ţara (am adunat vreo 15 în ultimii 4 ani) şi de Social Media Manager al Ideo Ideis.

Am împărţit panelul cu nişte oameni care au mai multă experienţă decât am eu ani de viaţă: Nora Ioniţă – care, printre altele, a fost PR Director la Saatchi şi Managing Director la Lowe PR, iar în prezent conduce propria companie, Evolution Media; Robert Palmer, consultant în proiectele legate de Capitala Culturală Europeană (a condus două proiecte de succes: Bruxelles şi Glasgow); Trevor Davies – secretar general al proiectului Copenhaga Capitală Culturală Europeană 1996, autor al proiectului pentru Aarhus Capitală Culturală Europeană 2017; Allan Xenius Grige – Preşedintele IFEA Europa şi Colm Croffy – director executiv al Asociaţiei Irlandeze de Festivaluri şi Evenimente. Citeşte tot articolul

Meniu