IN Casual stuff

De ceva timp mi-a atras atenţia o chestie şi mă tot macină, puţin câte puţin. E vorba de locurile rezidenţiale de parcare pentru persoane cu handicap. Cele autorizate pentru cineva în mod special. 

Am observat că sunt destul de multe prin sectorul 2, cel puţin în zona în care mă învârt eu. Am numărat vreo 8 doar în jurul biroului meu, într-un perimetru de 4-5 străzi. 

Ceea ce mi se pare cam mult ca să fie o coincidenţă. Sunt inclusiv 3 locuri în dreptul aceluiaşi bloc, într-o zonă în care nu există locuri de parcare plătite (restul sunt la liber), iar în jur sunt doar case cu garaje şi curţi. Nu poţi să presupui că sunt de la alte blocuri, pentru că legea prevede să primeşti loc lângă locuinţa ta. Citeşte tot articolul

IN Food

Am sărbătorit aniversarea primului an de căsătorie la Mosafir, unul dintre cele mai noi localuri „dichisite” din Bucureşti. Mosafir este un bistro cu motto-ul „bistronomie, gâlgâl, potol”.

Dacă vreţi o descriere scurtă: eu am zis că e un fel de fine dinning pentru hipsteri. De ce spun asta? Pentru că meniul lor include preparate precum pulpă de pui cu piure sau ficăţei cu couscous. Şi mulţi oameni vor spune „păi stai aşa, că mănânc pulpă de pui şi acasă, care e faza?”. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Dacă comparăm cu anii 2000 (mi-e frică să merg mai în spate, în vremurile de tristă amintire de după Revoluţie), putem să ne dăm seama foarte uşor că trăim mai bine. Casele sunt mai mari (unele) şi mai bine utilate, hainele pe care le purtăm sunt de calitate mai bună (din nou, unele), televizoarele sunt mai mari (toate, fără excepţie), avem maşini mai dotate şi mai capabile. O ducem mai bine, asta e clar.

Însă mai e un alt tip de bogăţie, pe care poate că nu-l băgăm în seamă, dar care ne duce standardul de viaţă la un alt nivel, un pic mai aproape de Vest. Clasa de mijloc, în special cea urbană, a început să se mai preocupe de sănătate şi de familie. Citeşte tot articolul

IN Teatru

 

Căutam nişte bilete la teatru prin Londra, ocazie cu care am dat de versiunea asta de Oedip, care se joacă din ianuarie până în martie la The Old Vic. Ştiţi teatrul, e ăla la care a fost Kevin Spacey director artistic până la izbucnirea scandalului de hărţuire sexuală. Dar nu e cunoscut numai pentru asta, vorbim de un teatru fondat în urmă cu mai bine de 200 de ani.

Teatrul Naţional Britanic, fondat sub coordonarea lui Laurence Olivier, a fost găzduit de Old Vic, iar apoi s-a mutat în zona South Bank. Judi Dench a jucat mulţi ani acolo, Kevin Spacey a jucat pe scena aia, plus mulţi alţi actori cunoscuţi. Citeşte tot articolul

IN Filme

Am reuşit să vedem Anul Nou care n-a fost, filmul semnat de Bogdan Mureşanu. A apărut de vreo lună în cinema, aşa că dacă vreţi să-l vedeţi recomand să mergeţi repede, nu cred că va mai sta mult prin cinematografe. Filmul spune povestea ultimelor zile dinainte de Revoluţia din 1989, pe alocuri cu un umor amar. 

În 2019, TVR a difuzat Cadoul de Crăciun, un scurtmetraj care a fost un fel de preview pentru filmul ăsta. Povestea din Cadoul de Crăciun este acum integrată în Anul Nou care n-a fost, alături de alte poveşti care se întrepătrund în Bucureştiul zilelor dinainte de Revoluţie. Citeşte tot articolul

IN Web

ImpAct este o conferinţă apărută în Polonia în urmă cu câţiva ani, care anul ăsta s-a extins şi în România. Cred că e prima conferinţă care vine în România din afară, ceea ce mi se pare interesant.

Dacă judec prin prisma speakerilor care vorbesc la evenimentul din Polonia, aş zice că e un fel de Brand Minds polonez. Au fost de-a lungul anilor Yuval Noah Harari, Nassim Taleb, Natalie Portman, Hilary Clinton. 

Zilele trecute au organizat prima ediţie Impact Bucharest, la club Face, un spaţiu care mă surprinde mereu prin versatilitate. Am fost acolo la tot felul de evenimente, de la petreceri până la conferinţe de business. Ştiu că se fac inclusiv nunţi acolo. Citeşte tot articolul

IN Contraste

Mai exact, mă întreb ce s-a întâmplat cu IKEA România. De 2-3 ani mi se pare că serviciile s-au dus în jos rău de tot. Nu ştiu cum o fi la nivel internaţional, dar în România pur şi simplu s-au stricat, cum se zice în popor. 

Angajaţii mi se par total blazaţi, unii îţi răspund în doi peri, ba chiar te mai şi ceartă că i-ai întrebat ceva într-un raion care nu le aparţine. Şi am tot păţit asta, nu a fost un caz izolat. 

Au tăiat partea de facturare, iar acum trebuie să mergi repede acasă şi să-ţi faci factura, neapărat să nu uiţi, într-un interval destul de scurt. Până acum 1-2 ani puteai să faci factura la ieşire, acum e doar online, iar odată cu eFactura este şi grabă mare cu asta. Citeşte tot articolul

IN Branded

Sunt pe Android de când a apărut sistemul ăsta de operare. Înainte de asta am avut Symbian, dacă mai țineți minte numele ăsta, pe telefoanele Sony pe care le-am schimbat.

Nu mi-a plăcut niciodată ecosistemul de la Apple, așa că am refuzat sistematic să trec de partea aceea a ”Forței”. Am două telefoane, ambele cu Android, la un moment dat aveam trei telefoane. Dacă mai știți reclama aia cu tipul care avea 3 telefoane, ei bine eu eram tipul ăla. Dar asta deja e o poveste în sine, se întâmpla prin facultate. Citeşte tot articolul

IN Food

Cineva din familie a descoperit produsele DeGust, aşa că la un moment dat ne-am trezit cu nişte borcane. Două de zacuscă, unul de gogoşari în sos de roşii şi vreo două de dulceaţă.

Le-am testat şi am avut o surpriză foarte plăcută. Antoniei i-a plăcut cel mai mult zacusca de hribi, eu n-am sesizat o mare diferenţă între cea de hribi şi varianta 7 bunătăţi. Sper ca oamenii care se ocupă de brand să nu aibă un atac de cord dacă ajung vreodată să citească asta. Oricum, bune de tot ambele, genul de zacuscă după care nu rămâi cu arsuri.

Gogoşarii în sos de roşii sunt super interesanţi, e un gust acrişor combinat cu dulceaţa de la roşii, aşa că iese ceva inedit. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am mai spus că experienţa căutării unor spaţii a fost cu adevărat memorabilă. Dar n-am apucat să notez şi toate poveştile pe care le-am auzit în ultimul an. Pentru că am fost prin case vechi, am dat de o mulţime de locuri marcate de istorii grele, dar am nimerit şi în case pe care istoriile mai recente le scoteau în evidenţă.

De exemplu, am fost într-un apartament superb, în care era montat un parchet de tip Versailles. E un anumit tip de parchet, cu pătrate care au tot felul de romburi în interiorul lor. Cam aşa. În timp ce admiram frumuseţea parchetului, proprietara a început să ne povestească cum montajul a fost făcut de un tip care este dublu campion european la pus parchet. Ceea ce a venit ca un mare şoc pentru noi, în primul rând pentru că nu ştiam că există un campionat de montat parchet.

Plus că nu prea vezi pe la ştiri lucruri de genul ăsta. Citeşte tot articolul

Meniu