Din anul I de facultate aştept şi eu momentul să pot spune că merg acasă de sărbători 🙂 Ţin minte că m-a întrebat o profă la un moment dat dacă merg acasă şi i-am zis că ajung acasă în fiecare seară, nu doar de sărbători 🙂
Dar anul ăsta o să merg acasă, să petrec Crăciunul în familie, chiar dacă asta înseamnă la doar vreo 2 cartiere distanţă 🙂
Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să petrec un Crăciun departe de casă, e ceva de neconceput pentru mine. Sărbătorile înseamnă mirosul de brad din dimineaţa de Crăciun, cârnaţii prăjiţi în untură (de-aia bună, primită de la ţară), mirosul de sarmale care parcă se impregnează în faianţă până la mijlocul lui ianuarie şi cozonacul pe care ajungi să-l mănânci zile întregi cu lapte, pe post de desert (toată lumea aduce cozonac de Crăciun şi ajungem să avem stive în casă). Plus bucuria celor care îşi desfac cadourile puse sub brad sau o masă liniştită la care se discută aceleaşi nimicuri ani la rând. Citeşte tot articolul





















