IN Casual stuff

doar 16% dintre cititorii de bloguri sunt  în totalitate de acord că articolele pe care le urmăresc sunt de calitate

Dintr-un studiu făcut de iSense Solutions, citat de Gândul.info.

Cum s-ar zice, citim bloguri, dar ştim că nu sunt mereu cele mai bune articole. 50% dintre românii cu acces la internet citesc bloguri, adică vreo 5 milioane. Asta zice studiul. Eu cred că sunt mult mai mulţi, doar că majoritatea lor habar nu au că sunt bloguri alea pe care le citesc.

Dar să revenim. Cum facem să-i convingem pe oameni că urmăresc chestii de calitate? Eu ştiu că urmăresc cel puţin 2-3 bloguri de calitate şi mai sunt altele.

Cum facem să acordăm mai mult timp şi mai multă atenţie blogului? Eu ştiu sigur că asta e dorinţa pentru blogul ăsta pe termen mediu şi lung, o creştere în calitatea articolelor şi în documentare.

IN Sunday's Media Recap

Săptămâna 14 – 20 septembrie

Apare Signal pentru Facebook şi Instagram – un tool dedicat în special jurnaliştilor pentru a descoperi content. Detalii.

Mark Zuckerberg a admis că se lucrează la un soi de buton de Dislike pe Facebook. Detalii.

Emag a lansat un Apple Shop la showroomul din Crângaşi. Detalii.

Antena 3 introduce plata pentru streamingul online la emisiunilor lor. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Periscope web profiles, donezi printr-un Tweet în US, Pinterest Palettes, Skype Mojis, Top 100 Branduri româneşti.

IN Revolte

Ştirea zilei de ieri e legată de Statul român: Indaco dă în judecată Ministerul Justiţiei pe motiv că publică legile gratuit. Ştiu, deja sună a mindfuck, dar să avansăm în problemă.

Oamenii au un site pe care publică legi (inclusiv Monitorul Oficial) contra cost. Acum, la 25 de ani de la Revoluţie, cineva s-a gândit că Statul ar trebui să ofere pe siteurile lui acces liber la informaţie. Aşa că au făcut un portal web pe care să fie disponibile toate legile gratuit.

Iar Indaco Systems i-a dat în judecată pentru că le iau pâinea de la gură, ba chiar i-au reclamat şi la Consiliul Concurenţei!

După acelaşi model, aştept următoarele procese:

  1. Firmele de pază să dea în judecată Poliţia Română pentru că asigură patrule şi menţin liniştea, previn furturi etc.
  2. Medlife, Medicover şi celelalte sisteme medicale private să dea în judecată Ministerul Sănătăţii pentru că acordă servicii medicale „gratuit”.
  3. Firmele de taximetrie să dea în judecată RATB şi Metrorex pentru că au tarife mult mai mici decât ei şi mai şi subvenţionează unele abonamente.

Da, ştiu că noi plătim, de fapt, pentru toate astea prin taxe şi impozite. Practic, tupeul nesimţit al celor de la Indaco Systems ignoră ideea unui Stat naţional. E ca şi cum ei ar locui într-o comunitate neorganizată şi ar oferi un serviciu pe care vine altcineva şi îl oferă gratuit făcându-le concurenţă neloială.

Să recapitulăm: o adunare de oameni se organizează. Fac legi şi reguli ca să funcţioneze totul bine, să se înţeleagă între ei şi să poată trăi în comuniune. Vin unii şi pun taxă pe accesul la legile alea. 25 de ani mai târziu Statul se prinde că trebuie să dea acces gratuit iar firma care făcea speculă cu nevoia de informare îşi simte businessul ameninţat.

Nu ştiu dacă legea permite asta, dar eu aş pregăti o amendă frumoasă pentru oamenii care pornesc astfel de procese inutile împotriva Statului. Ca să te gândeşti de două ori dacă vrei să consumi resursele (deci banii) celorlalţi plătitori de taxe.

—–

Update: Poziţia Indaco.

IN Casual stuff

Când mă plictisesc din stat degeaba, mă uit pe campaniile tembele care au mai apărut la noi. Şi mă distrez, că asta faci de la o vârstă. Nu te mai agiţi, nu te mai revolţi, râzi, că doar nu sunt banii tăi. Un alt avantaj al înaintării în vârstă e că mai afli chestii din piaţă, vorbeşti cu lume care ştie informaţii. Aşa că nu te mai miri la orice gherlă, pentru că ştii cum s-au angajat unii oameni la client. Şi mai ştii că în spatele multor branduri care comunică prost sunt nişte oameni care stau pe un post călduţ şi pur şi simplu nu vor să se agite. Ar putea mai mult, dar ce le iese din treaba asta?

IN Filme

Deşi am senzaţia că s-a mai dus din nebunia cu Angry Birds, filmul ăsta pare să fie amuzant, aşa că probabil să revină tot hype-ul cu promoţionale branduite. Apare în vara lui 2016. Eu mă aşteptam ca la momentul ăla să fie un film cu Solitaire Arena 😛 Prietenii ştiu de ce.

IN Casual stuff

galaxy-s6-edge-plus_accessories_kv

Acum câteva săptămâni am participat la lansarea oficială a noilor modele de top de la Samsung: S6 Edge+ şi Note 5. Totul s-a transmis live de la New York, iar CEO-ul companiei şi încă vreo doi reprezentaţi din top management au susţinut prezentări cu mici glumiţe şi un discurs îndreptat spre show, un model care a fost adoptat de mai multe companii în ultimii ani, pe stilul Apple. Genul ăsta de abordare a prins, deşi cred că pentru Samsung miza nu ar trebui să fie legată în niciun fel de concurenţa cu Apple.

De fapt, cred că asta ar trebui să fie miza pentru Samsung: să rămână pe locul 1 ca marketshare, să-şi crească cota de piaţă luând de la celelalte branduri care folosesc Android şi să continue să inoveze. Mai ales că Apple are o perioadă în care se concentrează mai mult pe bani şi mai puţin pe inovaţie. Nu cred că mai are sens pentru vreun producător de telefoane să încerce să atragă consumatori de la Apple, cred că în acest moment jocurile sunt făcute. Utilizatorii de Apple rămân acolo, foarte puţin fac trecerea spre Android, iar în sens invers schimbările sunt la fel de rare, mai ales din cauza preţului pe care îl are iPhone-ul.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

shutterstock_195205469_smallDupă o zi întreagă de plimbări prin Budapesta, mă întorceam spre hotel cu bateriile externe golite şi o mare durere de picioare. Telefonul mai avea 4-5% baterie, roamingul era activat, la fel şi GPSul, iar GoogleMaps încerca să mă ghideze pe străzile cu sens unic din capitala vecinilor. Până să mă prind eu că e nevoie de alimentare, telefonul s-a închis, la fel şi ghidajul spre hotel. Am încercat să pornesc Google Maps de vreo 3 ori pe alimentarea de la maşină dar n-am avut noroc, aşa că soluţia a fost să aşteptăm vreo 15 minute cât să se încarce bateria şi să putem continua drumul. Recunoşteam cât de cât străzile, dar n-am vrut să mă învârt minute în şir printr-un oraş al căror nume de străzi nu le puteam pronunţa. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Eram foarte aproape să vizitez Budapesta fără să aud vreun cuvânt despre sirieni sau imigranţi în general, până când am intrat într-un magazin de suveniruri şi am surprins o discuţie între doi angajaţi.

Ea era blondă, trecută de 30 de ani, cât se poate de unguroaică, uşor ţâfnoasă.

El era brunet, cu trăsături de arab, destul de slab, părea să fie genul de om care munceşte din greu pentru o viaţă mai bună. Un imigrant.

Am prins momentul în care el întreba calm, în engleză „Ok, şi care-i problema? Sunt oameni la fel ca mine, vor o viaţă mai bună” Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

carti_citire_1909

Străbunicului îi plăcea să citească. De-asta păstrase o Biblie veche, de la 1800 şi ceva, moştenire de la străbunicul lui, plus alte câteva cârţi foarte vechi. Chiar dacă era un om de la ţară, avea respect şi dragoste faţă de carte. Din generaţie în generaţie s-au mai transmis puţine din cărţile pe care le ţinea într-un cufăr mare, de zestre. Familie cu copii mulţi, fiecare a luat ce a apucat când a fost timpul să ia de prin casă şi aşa s-au risipit multe dintre cărţile astea.

La bunica au ajuns doar aceste două cărţi de citire, cea din dreapta este pentru clasa a II-a şi este editată în 1909, cea din stânga e de clasa a V-a, dar conţine şi lecţii de educaţie civică, istorie şi chiar igienă 🙂 Am reuşit să le răsfoiesc puţin zilele trecute. Iată câteva fragmente (mai jos şi fotografii făcute pe grabă). Citeşte tot articolul

Meniu