IN Filme

Am reuşit să vedem Anul Nou care n-a fost, filmul semnat de Bogdan Mureşanu. A apărut de vreo lună în cinema, aşa că dacă vreţi să-l vedeţi recomand să mergeţi repede, nu cred că va mai sta mult prin cinematografe. Filmul spune povestea ultimelor zile dinainte de Revoluţia din 1989, pe alocuri cu un umor amar. 

În 2019, TVR a difuzat Cadoul de Crăciun, un scurtmetraj care a fost un fel de preview pentru filmul ăsta. Povestea din Cadoul de Crăciun este acum integrată în Anul Nou care n-a fost, alături de alte poveşti care se întrepătrund în Bucureştiul zilelor dinainte de Revoluţie. Citeşte tot articolul

IN Web

ImpAct este o conferinţă apărută în Polonia în urmă cu câţiva ani, care anul ăsta s-a extins şi în România. Cred că e prima conferinţă care vine în România din afară, ceea ce mi se pare interesant.

Dacă judec prin prisma speakerilor care vorbesc la evenimentul din Polonia, aş zice că e un fel de Brand Minds polonez. Au fost de-a lungul anilor Yuval Noah Harari, Nassim Taleb, Natalie Portman, Hilary Clinton. 

Zilele trecute au organizat prima ediţie Impact Bucharest, la club Face, un spaţiu care mă surprinde mereu prin versatilitate. Am fost acolo la tot felul de evenimente, de la petreceri până la conferinţe de business. Ştiu că se fac inclusiv nunţi acolo. Citeşte tot articolul

IN Contraste

Mai exact, mă întreb ce s-a întâmplat cu IKEA România. De 2-3 ani mi se pare că serviciile s-au dus în jos rău de tot. Nu ştiu cum o fi la nivel internaţional, dar în România pur şi simplu s-au stricat, cum se zice în popor. 

Angajaţii mi se par total blazaţi, unii îţi răspund în doi peri, ba chiar te mai şi ceartă că i-ai întrebat ceva într-un raion care nu le aparţine. Şi am tot păţit asta, nu a fost un caz izolat. 

Au tăiat partea de facturare, iar acum trebuie să mergi repede acasă şi să-ţi faci factura, neapărat să nu uiţi, într-un interval destul de scurt. Până acum 1-2 ani puteai să faci factura la ieşire, acum e doar online, iar odată cu eFactura este şi grabă mare cu asta. Citeşte tot articolul

IN Branded

Sunt pe Android de când a apărut sistemul ăsta de operare. Înainte de asta am avut Symbian, dacă mai țineți minte numele ăsta, pe telefoanele Sony pe care le-am schimbat.

Nu mi-a plăcut niciodată ecosistemul de la Apple, așa că am refuzat sistematic să trec de partea aceea a ”Forței”. Am două telefoane, ambele cu Android, la un moment dat aveam trei telefoane. Dacă mai știți reclama aia cu tipul care avea 3 telefoane, ei bine eu eram tipul ăla. Dar asta deja e o poveste în sine, se întâmpla prin facultate. Citeşte tot articolul

IN Food

Cineva din familie a descoperit produsele DeGust, aşa că la un moment dat ne-am trezit cu nişte borcane. Două de zacuscă, unul de gogoşari în sos de roşii şi vreo două de dulceaţă.

Le-am testat şi am avut o surpriză foarte plăcută. Antoniei i-a plăcut cel mai mult zacusca de hribi, eu n-am sesizat o mare diferenţă între cea de hribi şi varianta 7 bunătăţi. Sper ca oamenii care se ocupă de brand să nu aibă un atac de cord dacă ajung vreodată să citească asta. Oricum, bune de tot ambele, genul de zacuscă după care nu rămâi cu arsuri.

Gogoşarii în sos de roşii sunt super interesanţi, e un gust acrişor combinat cu dulceaţa de la roşii, aşa că iese ceva inedit. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am mai spus că experienţa căutării unor spaţii a fost cu adevărat memorabilă. Dar n-am apucat să notez şi toate poveştile pe care le-am auzit în ultimul an. Pentru că am fost prin case vechi, am dat de o mulţime de locuri marcate de istorii grele, dar am nimerit şi în case pe care istoriile mai recente le scoteau în evidenţă.

De exemplu, am fost într-un apartament superb, în care era montat un parchet de tip Versailles. E un anumit tip de parchet, cu pătrate care au tot felul de romburi în interiorul lor. Cam aşa. În timp ce admiram frumuseţea parchetului, proprietara a început să ne povestească cum montajul a fost făcut de un tip care este dublu campion european la pus parchet. Ceea ce a venit ca un mare şoc pentru noi, în primul rând pentru că nu ştiam că există un campionat de montat parchet.

Plus că nu prea vezi pe la ştiri lucruri de genul ăsta. Citeşte tot articolul

IN Jocuri

Ediţia din acest an a EA FC ajunge la 380 de lei, în creştere cu 40 de lei faţă de anul trecut. Adică aproape 77 de euro. În creştere cu mai bine de 20 de euro faţă de momentul în care au anunţat că fac economie de 1 miliard de euro ca să nu mai dea banii celor de la FIFA pentru naming.

Nu mă aşteptam să se ieftinească, dar pentru mine s-a ajuns la punctul maxim. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Într-un articol despre o mare companie de logistică şi implicarea ei în Germania Nazistă, am găsit şi bucata asta: 

În 1944, compania a „pierdut” 14 tablouri în timpul transportului de la Paris în Germania, inclusiv șapte de Matisse, unul de Picasso, Modigliani, Gauguin, Cézanne și Pissarro. Soarta acestor lucrări este necunoscută. Potrivit experților, dacă toate ar fi autentice, valoarea lor ar fi astăzi de zeci, posibil sute de milioane de dolari.

Cred că sunt zeci de cazuri în care diferite tablouri celebre au fost furate, apoi li s-a pierdut urma sau au fost declarate arse. Unele chiar au fost distruse cu adevărat, dar cred că sunt şi multe care au ajuns în colecţii private ale unor oameni super bogaţi. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Am tot auzit întrebarea asta în ultimele luni. „Vai, dar aveţi atâtea activităţi, cum reuşiţi să includeţi aşa multe în programul vostru?”

În momentul ăsta gestionăm vreo 4 businessuri (unul eu, unul Antonia, două împreună), plus diferite alte pasiuni. Blogul ăsta deja intră la extras, pe lângă celelalte.

Şi vreau să scriu chestia asta ca să mai risipesc puţin mitul. Nu vreau să aibă lumea impresia că am găsit vreo reţetă secretă a gestionării timpului. Pur şi simplu am redus cât am putut de mult timpul cu adevărat liber. Planificăm cu cel puţin 2 săptămâni în avans fiecare seară, fiecare zi de lucru, fiecare pauză de prânz. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Circulă pe net un clip cu actorul Adrian Văncică despre relaţia oamenilor cu banii, o bucată dintr-un podcast, parcă de la Măruţă. 

Şi chiar dacă e tăiat aiurea acel reel, adică nu prea îţi dezvăluie vreo mare idee, ci frânturi, am ajuns să mă gândesc la o chestie: cred că cea mai mare problemă pe care o avem noi, în România, este că ne lipseşte puţin context. We don’t know our place, cum s-ar zice. Nu ştim ce înseamnă un om bogat, nu ştim ce înseamnă clasă de mijloc. Citeşte tot articolul

Meniu