– Aia e pista de aterizare?
– Nu, e un lac.
– Frumoasă Oradea!
– Da, e mai frumoasă Oradea de sus, decât Oradea de jos.
Baladesc-orientale 14
question_answer0
Da, Youtube, asta îmi doresc
question_answer5 comentarii
IN Casual stuff
Dragă Youtube, ai intuit foarte bine, felicitări! Chiar îmi doream ca în loc să mă uit la clipul pe care l-am ales să îmi bagi tu pe gât un clip de 3:45 cu Shakira. Mai ales dacă e plătit de T-Mobile, pentru că de-asta intră oamenii la tine pe site, să se uite la clipuri branduite, nu la ce căutau şi îşi doreau să vadă.
Aştept cu interes să mi se ofere filme de 2 ore sponsorizate înainte să vizionez o reclamă de 45 de secunde. Eventual scoate şi butonul ăla de Skip Ad, că îl mai apasă lumea şi e păcat să nu faci bani.
IN Teatru
Fiind într-o fugă scurtă până la Oradea cu ocazia workshopurilor PR Beta, am avut ocazia în seara asta să văd „A douăsprezecea noapte” la Teatrul Regina Maria. Despre Sala Mare a teatrului orădean cred că v-am mai povestit, e una dintre cele mai frumoase săli de spectacole din ţară. Mult mai mişto decât Opera Română din Bucureşti, cred că mai mişto şi decât ce va fi Sala Mare de la TNB după renovare. Am văzut-o prima oară la Toamna Orădeană şi m-am îndrăgostit pe loc.
Într-un astfel de decor e foarte greu să nu-ţi placă o piesă de teatru, însă A douăsprezecea noapte în regia lui Alexandru Mâzgăreanu s-ar putea juca şi pe un câmp. E un spectacol foarte bun, cum puţine am văzut în ultimii ani. Textul, costumele, jocul actorilor, toate sunt perfect potrivite astfel încât să iasă o piesă care distrează. Citeşte tot articolul
Alt an, altă amintire
question_answer0
IN Muzici
Pink Martini s-a întors la Bucureşti pentru al doilea an consecutiv cu Storm Large. Aş fi vrut să am norocul de a vedea un duet Storm Large – China Forbes, cum s-a întâmplat la Paris, dar n-a fost să fie.
Concertul din acest an a trecut într-o clipă. A fost foarte scurt, s-au cântat multe piese noi şi au lipsit câteva clasice Pink Martini (Je ne veux travailler sau Que Sera Sera). Excelent să priveşti din primele rânduri pe mijloc mai ales cu un performer precum Storm.
Sala plină, lume bună, un Până când nu te iubeam demenţial. Scurt, foarte scurt, din păcate. O oră jumate cu tot cu bis, în 2009 ţin minte că au cântat vreo 2 ore jumate.
Cum a fost în 2012 citiţi aici.
Jolene
question_answer1 comentariu
IN Muzici
O să las clipul ăsta aici, dacă tot îl ascult pe repeat de 2 zile.
O moştenire
question_answer0
IN Casual stuff
Nu sunt mulţi oamenii pe care să-i invidiez. Sunt unii pe care îi respect, alţii pe care îi apreciez foarte mult, o grămadă care îmi sunt foarte simpatici. Dar de invidiat nu prea se întâmplă, o să explic cu altă ocazie de ce.
Matei e unul dintre puţinii oameni care intră în categoria asta a invidiaţilor, pentru că a avut norocul să moştenească un talent şi o preocupare faţă de comunicare. Şi pentru că încă de mic a avut acces la o enciclopedie în materie de advertising: Psatta senior. Şi cu moştenirea asta consistentă a avut „norocul” să-i placă munca şi să avanseze foarte repede într-o agenţie de PR. Mai apoi a avut ambiţia să-şi dorească mai mult aşa că a pornit un start-up. Pe care a venit momentul să-l lanseze, după ce a lucrat un an şi ceva în paralel cu jobul de agenţie.
Proiectul se numeşte The Pole şi momentan e doar pe iOs, probabil că se lucrează şi la Android. Din câte mi-a povestit Matei, planurile sunt foarte bine definite, iar întreaga construcţie e bine studiată. Deci cum să nu-l invidiezi când are doar 22 de ani şi a pus umărul la aşa ceva?
Nu e cel mai sănătos sentiment, dar în acelaşi timp puştiul e şi enervant de simpatic, aşa că se mai echilibrează lucrurile. Sunt convins că în curând o să-mi dea motive să-l invidiez şi mai mult, după ce o să rupă tot cu The Pole.
Primul an de publicitate
question_answer0
Pe We are here – ceva platformă de crowdfunding – a apărut un proiect foarte interesant legat de advertising. Jurnalistul Petre Barbu lucrează de mai mult timp la o carte despre începuturile publicităţii româneşti. Lucrarea e o colecţie de interviuri cu mai mulţi oameni importanţi din advertisingul românesc, nume care au influenţat decisiv publicitatea de la noi în ultimii 20 de ani: Enoiu, fraţii Iordache, Radu Florescu sau Dragoş Grigoriu.
Sună destul de interesant, aşa că sper să se atingă suma necesară şi să se editeze cartea. E nevoie de 3000 de euro, momentan sunt 800 strânşi. Încă 16 zile în care puteţi susţine demersul, eu mi-am comandat deja cartea în versiunea tipărită. Detalii şi donaţii aici.
Sunday’s Media Recap
question_answer0
Twitter introduce posibilitatea de programare a tweeturilor şi dă liber la DMuri.
Acţiunile Google ating 1000 de dolari în condiţiile în care profitul continuă să crească. Detalii.
Matei Psatta a anunţat aplicaţia The Pole, momentan lansată pentru iPhone. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: s-a lansat Windows 8.1, Florin Grozea are agenţie pentru artişti, buton de Review pe Facebook, GoDaddy cumpără Media Template, Apple a angajat un fost CEO de la Burberry, aduri Facebook în DoubleClick Managerul Google.
Cele două filme de sâmbătă
question_answer0
IN Filme
About time – Fără îndoială e unul dintre cele mai mişto filme pe care le-am văzut anul ăsta. O comedie romantică amestecată cu puţină dramă, totul într-un cadru SF. Musai să vedeţi trailerul, pentru că descrierile sunt cam degeaba. Povestea pare destul de stupidă la prima vedere, dar duce la un film extrem de simpatic, cu multe momente emoţionante.
Prisoners – Un film destul de încâlcit şi foarte lung care reuşeşte să te ţină în suspans până la final. Un subiect destul de sensibil prin SUA, cu copiii dispăruţi. Un tată care e dispus să facă orice ca să-şi găsească copilul, un poliţist model care rezolvă orice caz, nişte întorsături de situaţie. Două ore jumate de tensiune care ar fi putut fi comprimate în 90 de minute. Per total nu e un film rău.
E vremea pentru #surprizeasamblate
question_answer3 comentarii
IN Casual stuff
Cel mai mişto cadou pe care putea cineva să mi-l facă în copilărie era un Kinder Surprise. Nu numai că era combinaţia perfectă între dulciuri şi jucării, dar aveam şi emoţia aia dinainte de a deschide ambalajul şi a afla ce se ascunde înăuntru. Şi pentru că am moştenit din familie pasiunea pentru meştereli, speram de fiecare dată să fie ceva de asamblat, eventual cu instrucţiuni cât mai ample.
O jucărie care necesita asamblare însemna automat dublarea simpatiei pentru cel care îmi cumpărase Kinderul.
Surprizele care se asamblau cel mai greu ţin minte că erau cele cu abţibilduri pe care trebuia să le potriveşti la fix, iar victoriile se dovedeau a fi nepreţuite când reuşeam să mă descurc fără ajutor.
Când a reapărut originalul Kinder Surprise, prin facultate, mă obişnuisem să-mi cumpăr câte unul pe săptămână, cred că e momentul să reiau obiceiul.
Deunăzi am asamblat un Strumf şi m-a cuprins o nostalgie cu aer distractiv. Asamblarea n-a fost tocmai una obişnuita şi a cauzat o grămadă de rasete şi comentarii. Un Strumf stătea dezmembrat pe doua tricouri Kinder Surprise şi i-am dat o mână de ajutor. Ne-am îmbrăcat cu ele şi am început să aruncăm cu glume până a ieşit ce se vede-n poza de mai jos.
Amintiri de la Cluuuuj
question_answer0
IN Casual stuff
Studenţii de la workshopurile PR Beta sunt buni şi creativi, am petrecut o zi mişto alături de ei.
#Zicu cred că citeşte minţi sau ceva de genul, pentru că voiam să mănânc Pleşkaviţa de la Iulius Mall şi fix acolo m-a dus azi.
Când îi văd pe TVDecei parcă au trecut doar 10 minute de când ne-am despărţit şi reluăm discuţia de unde se oprise.
Când ajung la Cluj toţi bucureştenii se opresc cu degetul pe tasta Uuuuu. De-asta e Cluuuuuuuuj.
Când mai citesc la Groparu că e naşpa traficul din Cluj să-mi amintiţi să nu mai râd spunând în gând „eh, provinciali, se sperie şi ei de 5 maşini la semafor”. Nu, nene, e un trafic nasol de tot în oraşul ăsta şi parcă toţi şi-au luat carnetele la Piteşti. Imaginaţi-vă un Bucureşti în care să conducă numai şoferi cu numere de Argeş. Cam aşa e Clujul.
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
