Nu mă apucam să scriu separat de filmul ăsta dacă nu avea Auraş succesul extraordinar pe care l-a avut cu postul.
Sâmbătă seară am fost la premiera filmului „Liceenii în 53 de ore şi ceva”, film prezentat în cadrul RO-IFF. Le mulţumesc pe această cale celor de la The Light Cinema. Mai jos aveţi şi invitaţia. Sigur, asta nu dovedeşte că aş fi fost în sală, însă lămureşte povestea cu invitaţiile. Citeşte tot articolul
În teorie, atunci când vine un şef nou, apar şi angajaţi noi. Fiecare conducător încearcă să-şi impună ideile, îşi aduce oamenii cu care lucrează el cel mai bine, propune înfiinţarea de noi posturi care să răspundă nevoilor companiei.
După ce şeful pleacă, noul şef hotărăşte să contribuie şi el decisiv la mersul lucrurilor. Aşa că angajează oamenii lui, înfiinţează posturi noi, evaluează activitatea companiei. De obicei, ultimii veniţi sunt şi primii plecaţi, fiind consideraţi oamenii fostului şef. Acesta, la rândul lui, îşi ia o bună parte din echipă după el, acolo unde se duce. Oamenii ăia îl urmează, iar el se simte într-o oarecare măsură responsabil pentru ei. Cam aşa merg lucrurile.
Şi raportându-mă la teoria de mai sus, mă întreb cât vor mai sta la Intact oamenii aduşi de Bobby Voicu.
Extraordinar. O experienţă pe care trebuie s-o încercaţi măcar o dată în viaţă. Să te plimbi printre atâtea maşini, să vezi hangarele alea pline de bolizi strălucitori şi femei frumoase, să simţi agitaţia specifică unui salon auto…
Am ajuns vineri după-amiază şi am început cu standul maşinilor scumpe: Aston Martin, Ferrari, Maserati. Nişte bijuterii. Am continuat cu o grămadă de alte mărci de maşini – mai mari, mai mici.
Mi-a plăcut standul ARO. E singurul loc în care arată bine maşinile noastre de teren. Pe şosele mai bine întoarceţi capul după un Land Rover, sau un Nissan Patrol.
La standul Dacia era prezentat un prototip care urmează să fie lansat în 2-3 ani. Destul de interesant, abia aştept să-l văd pe străzi.
În rest, toate cum le ştiţi: un hangar separat doar pentru revistele auto (care cred că au depăşit numărul de modele expuse), multe concursuri, mici, bere, câteva autobuze cu podea joasă şi un troleibuz din cele noi. Urmează să ne civilizăm.
Se întâmpla prin 2000-2001. Anul ăsta a avut loc un pseudo-SAB. Prefer să rămân cu amintirea.
Două ştiri legate de Apple: marţi se lansa iPhone 4s, joi era anunţată moartea lui Steve Jobs.
Joi, Bobby Voicu anunţa plecarea sa de la Intact Interactive. Se pare că va pleca în SUA la începutul anului. Detalii.
McCann Erickson România este agenţia anului la Golden Drum, Leo Burnett este reţeaua anului. Românii au câştigat cu American ROM, Nunta Vodafone, Cerebel şi Chivu. Vodafone este clientul anului. Au mai câştigat Propaganda cu piesa jucată live pe Facebook şi Next cu spotul pentru IQads. Detalii.
Victor Kapra a fost în SUA, la Oracle OpenWorld. Evident, puţină lume a scris despre asta, pentru că nu e nici senzaţional, nici exclusiv.
Joi a avut loc un nou eveniment al expoziţiei de Ciorne 1.0 de la Caffffe Creativa. Detalii.
Andrei Haţegan, pe care îl ştiţi mai bine ca vocal la The Amsterdams decât ca om de publicitate de la MRM, a lansat shopul de creaţie Dr. Like. Detalii.
În alte ştiri pe scurt: Millenium Bank a lansat aplicaţia MilleniumRO, Dan Silviu Boerescu e director editorial la Tabu, Pagina de Media a împlinit 3 ani, Cosmin Stan pleacă şi de la Realitatea (unde lucrurile nu merg prea bine), a fost publicat un nou studiu privind reţelele sociale în România, Facebook lansează o nouă unitate de măsură, Efix încearcă un nou viral, iar Youtube a lansat un canal dedicat politicii din SUA.
N-am reuşit să ajung la avanpremieră, m-am grăbit să merg vineri, că tot îl lăuda lumea. Mulţi ziceau că-i bun. După vizionare, uşor năuc, am încercat să-mi dau seama de ce e Loverboy un film bun.
1. Pentru că sunt multe scene de sex. Din ’90 încoace, filmul românesc a devenit un fel de film porno deghizat în film de artă. Fiecare personaj feminin trebuie să apară nud măcar o dată, chiar dacă nu are legătură cu acţiunea filmului.
2. Pentru că joacă Ion Besoiu. S-a mai folosit şi schema asta: introducem actori mari ca să dea greutate filmului. E un film cu maestrul Ion Besoiu, cum poţi să spui că e prost? Sigur, n-are nicio replică şi apare doar de 2 ori, dar Loverboy e un film bun!!!
3. Pentru că e cu ţigani. Trebuie să ne uităm şi la naţionalitatea conlocuitoare, nu? Să-i băgăm şi pe ei în seamă, să arătăm realitatea de pe străzi. Ah, şi e cu manele. Orice film cu manele trebuie sa fie bun. Corect? Citeşte tot articolul
Cum a fost la Noaptea Bibliotecilor? Civilizat. Pentru prima oară după mulţi ani am simţit că suntem şi noi puţin europeni. Nu s-a întâmplat asta nici la Enescu, unde sună telefoanele şi lumea se plimbă în timpul spectacolelor, nu s-a întâmplat asta nici la Noaptea Institutelor Culturale, unde s-a călcat lumea pe picioare.
La Noaptea Bibliotecilor a fost aerisit. Cu excepţia Bibliotecii Naţionale, unde mai găseai câţiva gură-cască, celelalte biblioteci au reuşit să adune doar publicul interesat de carte. Iar la Biblioteca Naţională mulţimea venise probabil pentru Dan Puric. Am eliminat din start bibliotecile universităţilor din oraş, pentru că am avut destul timp la dispoziţie să le vizitez în timpul facultăţii. Mi s-ar fi părut o formă de diletantism să merg tocmai acum în locurile respective. Citeşte tot articolul
Câţiva dintre voi s-au dus să construiască o casă, alţii au fost la birou, alţii au stat şi au scris pe blog.
O bună parte din voi a contribuit la ceva extraordinar: aţi trimis un profesor al Facultăţii de Litere din Bucureşti la Jocurile Olimpice de la Londra!
Doamna Cristina Bogdan este printre cei 5 eroi locali care vor duce flacăra olimpică pentru că voi aţi votat ieri.
Sigur, un concurs cu like-uri este stupid şi nedrept de multe ori, sunt convins că şi ceilalţi nominalizaţi sunt nişte oameni de toată isprava, însă în numele CRP Litere 2010 (promoţia pe care am administrat-o) vreau să vă mulţumesc tuturor pentru Like-uri, RTuri sau alte menţiuni.
Aş vrea să ajung şi eu la Londra, să o văd pe doamna profesoară cu flacăra olimpică în mână, însă până anul viitor mai e mult timp şi se pot schimba multe.
Mă uit la televizor şi văd spotul de mai sus. Deschid laptopul şi ajung la un drive-test realizat de George Buhnici. Citeşte tot articolul
Cam aşa. E primul caz de aplicaţie (sau landing page, dacă vreţi) blocată de Facebook. Dacă eram cancanist aş fi scris cu litere mari: ŞOC! GSP n-are 12 dolari pe an pentru un certificat SSL 🙂
Citiţi aici detalii privind noile cerinţe ale Facebook. Hai, să facem să fie bine.
Mi-a plăcut „Filantropica”. Şi „Asfalt tango”. Sunt fan „Restul e tăcere”. Abia aştept „Closer to the moon”. Şi cu toate astea nu văzusem până acum „Dolce far niente„. Duminică, în cadrul RO-IFF, nu numai că am vizionat filmul, dar am avut ocazia să-l aud pe Nae Caranfil vorbind despre prima sa producţie de amploare.
Povestea îl prezintă pe Stendhal (îl ştiţi, a scris Roşu şi Negru) în timpul călătoriei sale prin Italia şi urmăreşte acţiunea romanului „Un voyage a Terracina„. Nae Caranfil ne povestea după vizionare că a intervenit pe alocuri atunci când a scris scenariul pentru a da savoare istorisirii. Şi ne mai spunea că s-a identificat cu personajul principal, fiind prima sa producţie cu o echipă străină, într-o ţară pe care nu o cunoştea. A descoperit Italia alături de Stendhal.
Dolce far niente e genul acela de „feel good movie”. Nu pleci super entuziasmat din sala de cinema, nu ai o temă de gândit. Dar pleci cu zâmbetul pe buze pentru că ai urmărit o poveste frumoasă.
Mai puteţi vedea Dolce far niente duminică, la cinema Eforie, începând cu 18:25. Costă 1 leu. Sau dacă nu vreţi să vă plimbaţi până acolo, îl puteţi vedea din fotolii vineri, 7 octombrie, de la orele 20:00, pe Procinema (provincia, se aude?).
Vă mai recomand şi Filantropica – sâmbătă, cinema Corso, orele 18:00, sau Restul e tăcere – joi, tot la Corso, de la 14:00. Tot la 1 leu. Chiar dacă Nae Caranfil nu va mai răspunde la întrebări din sală, el va fi acolo, în filmele lui.
Postul de ieri cu gunoiul a fost parte dintr-o campanie pentru Urban SA. Le mulţumesc oamenilor de acolo pentru că au avut curajul să-mi dea bani ca să vorbesc despre gunoi. A fost un test reuşit, rezultatele au depăşit aşteptările. Se pare că oamenilor le place să se vorbească despre gunoi. Contul de Twitter al celor de la UrbanSA este aici. Cum vă spuneam, totul a fost o campanie plătită.
Sau n-a fost? A fost sau n-a fost? Şi dacă a fost, cum vă face asta să vă simţiţi? Aştept comentariile voastre mai jos.
