IN Caterinci

Echipa Manly.ro a strâns aseară o bună parte din blogosfera masculină pentru o vizionare haşde a meciului de poveste Barcelona – Real Madrid. S-au prezentat o serie de poeţi, prozatori, cantautori* şi alţi oameni de cultură pentru a viziona în linişte a doua manşă din semifinala UCL. Totul pe nişte plasme cu diagonale „obscene”, ca să o citez pe Andra Zaharia. Andra a şi fost singura bloggeriţă între 30 de masculi feroce.

Meciul ştiţi deja cum s-a terminat, hai să vă spun cum a fost la firul ierbii şi ce au declarat participanţii:

Auraş: „Mă bucur că m-a invitat Toma, aşa am ocazia să mai scriu un articol cu glume şi să dau premiile Aurasics. Mă aştept la RTuri şi Likeuri plus un spike de trafic”

Cismaru: „Frate, eu nu beau. Da, am venit cu DS3-ul. Da, da, sunt cu maşina. Deci eu nu beau, da? Băi, nu pot să beau, am venit cu maşina. Da, sunt cu DS3-ul.” Citeşte tot articolul

IN Web

S-a mai dus criza, au reapărut în vocabularul agenţiilor termeni precum „research”, „site de campanie” şi „teasing”. Chestii care costă şi care până mai ieri erau prea scumpe pentru unii clienţi. Cel mai recent exemplu de teasing care îmi vine în minte este „Ce mai e sigur?”, al celor de la Romtelecom pentru lansarea Clickshop.ro. Pentru cei care nu ştiu povestea, 3 bloguri româneşti (Bogdana, Piticu şi Zoso) au fost offline câteva ore bune, timp în care apărea mesajul „Ce mai e sigur?” cu link către un mini-site de teasing.

„Problema” au fost două: fiind un concurs, era musai să ai regulamentul (în care scria clar cine organizează concursul şi pentru cine) iar un simplu search al domeniului pe ROTLD ne lămurea în privinţa registarului. Deci ideea foarte mişto, dar pusă în aplicare după norme. Poate cei de la Romtelecom s-au gândit că oricum va avea succes shopul.

Astăzi am dat peste un alt site de teasing, Homoindooris.ro. E o întreagă povestioară despre omul care stă în casă, ceva despre sedentarism, diferite teorii de evoluţie a speciei, subspecii, habitate etc. etc. Stufos, stufos rău. E şi un quiz cu tot felul de întrebări mai mult sau mai puţin funny. Adică e muncit. Dacă aveau şi favicon era perfect 😀

Sunt curios cât timp o să rămână povestea cu HomoIndooris şi cum o să fie promovată. Pentru că la un asemenea site e clar că nu ţii teasingul 2 zile. Partea bună e că nici pe ROTLD, nici cu Reverse IP nu ajungi la vreun rezultat, deci din punctul ăsta de vedere e win. Sper doar să se mişte măcar partea de linkuri de aici. Între timp stăm cu mâna pe refresh.

PS: Aş mai avea o întrebare – am văzut linkuri la Trenta şi Fru-fru. Sunt şi ele în campanie? O fi ceva cu responsabilizare şi combaterea sedentarismului?

IN Web

Se pune tot mai des problema zgomotului din mass media. Fie că e vorba de Internet, TV, Radio sau  Presa Scrisă (ce-a mai rămas din ea), sunt tot mai multe informaţii nefolositoare. Aşa că au apărut diferite tooluri care ne ajută să filtrăm informaţia, să separăm ceea ce ne interesează de zgomot.

Facebook, Google şi mai-nou-lansatul Summify se străduiesc să ofere userilor doar informaţiile de care au nevoie. Sau mai exact, doar informaţiile de care ei cred că au nevoie. Facebook face asta prin streamul „Top News” făcând o selecţie a celor mai importante acţiuni ale prietenilor noştri, Google urmează să facă asta prin butonul +1. Citeşte tot articolul

IN Contraste

Cum bine zicea Bobby, Redescoperă România e mai mult un proiect despre oameni, decât despre locuri. Şi după două ture cred că pot să spun că am descoperit şi redescoperit oameni de toate felurile. Veseli, trişti, distraţi, serioşi, simpatici, scorţoşi, tăcuţi, (prea) vorbăreţi.

Dacă fac abstracţie de restul oamenilor pe care i-am cunoscut în astea două săptămâni şi mă gândesc doar la bloggerii alături de care am călătorit, îmi dau seama cât de diferiţi sunt… de ei înşişi. Sau mai exact, de modul în care îi vedem noi, citindu-le blogurile. Am avut surpriza să descopăr că în spatele vorbelor meşteşugite se ascund uneori oameni cu probleme deloc complicate, în spatele poveştilor spuse cu patimă sunt istorisiri mult mai puţin anecdotice, iar în spatele măştilor de fier sunt personagii gata să-şi lase la vedere slăbiciunile.

Evident, cele mai simple scriituri pot ascunde poveşti complexe iar apariţiile vesele din blogosferă nu aduc după ele şi numere de stand-up în viaţa de zi cu zi. Şi dacă am învăţat ceva în astea două săptămâni, e că trebuie să lăsăm la o parte tot ce ştim despre bloguri şi să cunoaştem oamenii care le scriu.

IN Sunday's Media Recap

Vineri Pagina de Media anunţa plecarea a 4 redactori-şefi de la publicaţiile Tabu, The One, Harper’s Bazaar şi Beau Monde. Sunt doar câteva dintre mutările care se tot petrec în ultimele săptămâni în piaţa românească.

SOV a vândut Realitatea TV către Elan Schwartzenberg. În continuare compania lui Sebastian Ghiţă va manageria postul tv.

Joi Vineri (de fapt şi joi, şi vineri, şi sâmbătă) singurul subiect al zilei a fost nunta regală a Prinţului William cu Kate Middleton.

Fondatorii Youtube au cumpărat Delicious de la Yahoo. MySpace a ieşit la încălzire.

Facebook a lansat butonul de send. Un fel de share prin email.

Refresh scrie că sunt 1.400 de televizoare 3D în România. Aş îndrăzni să întreb „de ce?”, în condiţiile în care nu prea avem nici content HD.

Alte ştiri pe scurt: a apărut un Groupon pentru concerte (asta în condiţiile în care concertul Innei a vândut doar 137 de bilete la jumătate de preţ prin Groupon România), cea de-a doua excursie din campania Redescoperă România s-a încheiat marţi, Google a lansat Chrome 11, Obama şi-a publicat certificatul de naştere.

Fast Five

question_answer0
IN Filme

Cred că aştept de mai bine de jumătate de an partea a cincea din Fast and Furious – Fast Five. Mi-a plăcut foarte mult Tokyo Drift, mi-a plăcut şi Original Parts, aşa că mă aşteptam la ceva spectaculos. Şi într-adevăr e foarte spectaculos Fast Five, însă cu multe tendinţe de exagerare.

Maşini, femei, acţiune. Şi cele mai tâmpite replici din toată seria. Clişee peste clişee. Nu ştiu cine a făcut dialogurile, dar cred că tocmai se uitase la nişte filme porno de categoria C.

Ar merge vizionat la un Orange Wednesday cu menţiunea că e foarte lung. Peste 2 ore pentru o poveste în care oricum ne interesează doar maşinile.

IN Casual stuff

Suntem cu toţii sufocaţi de informaţiile legate de nunta regală. În UK am înţeles că se vorbeşte doar despre asta de o lună şi ceva. Noi suntem puţin mai departe de Regat, iar legăturile cu ei sunt de ordin teoretic. Dacă stau bine să mă gândesc cea mai strânsă legătură cu Marea Britanie este cea dintre Regina Maria (principesă de Edinburgh) şi Casa Regală Britanică.

În acest context hai să vedem ce trebuia să fie în mass media româneşti astăzi:

Reportaj despre Casa Regală Britanică – Lady Di, Charles, Regina Elisabeta, cei doi băieţi ai Dianei. 2-3 minute.

Reportaj despre prinţ – Multe referiri la familia regală, ceva detalii despre viaţa lui, relaţia cu mama, relaţia cu viitoarea soţie. Maxim 5 minute.

Reportaj despre viitoarea prinţesă – Cine e, ce face, povestea vieţii. Trimitere la Lady Di. Tot vreo 5 minute.

Transmisia ceremoniei în direct – Ce-i drept, nu se întâmplă în fiecare zi o nuntă regală, mai ales că la noi în ţară nu mai e monarhia la conducere. Deci pentru toţi cei care voiau să vadă cum e o nuntă de prinţesă adevărată, putea fi transmisă în direct ceremonia. E un eveniment de un fast care teoretic nu poate fi egalat, deci merită văzut. Încă 2 ore (presupun că n-a durat mai mult cu tot cu scena sărutului din balcon).

Analiză a ţinutelor – Evident, nu tot la televizor, ci în presa de specialitate. Cum BBCul a transmis o grămadă de imagini de la faţa locului mergea un live blogging pe Alomoda de exemplu. Pentru cunoscători ar fi interesant de văzut cum se îmbracă lumea la o nuntă regală.

Şi atât. Nu invitaţi în studio, nu comentarii, nu trimişi speciali. Sau mă rog, asta am reţinut eu de la cursurile de mass-media.

IN Redescopera Romania

Ultima zi din Redescoperă România s-a lăsat şi de data asta cu mutre triste şi câte un oftat prelungit la fiecare 10 minute. Gaşca a doua parcă şi-a dat seama mai greu că urmează să plecăm acasă. N-au mai început tristeţile cu 3 zile înainte, n-am mai plâns unul pe umărul celuilalt la jumatea excursiei. Tineretul se distrează până în ultima clipă, fără să analizeze prea mult situaţia (o fi bine, o fi rău?).

Am plecat marţi din Sighişoara după o plimbare prin turnul cu ceas, vreo 2 ture pe scările de la şcoală (ok, gaşca o tură, eu două 😛 ) şi o vizita în camera de tortură şi muzeul armelor. Şi pentru că era abia 12 şi ceva am mai căutat repede nişte cetăţi. Am bifat cetatea Saschiz şi mai apoi cetatea Rupea. Cum bateriile erau toate goale, găsiţi ceva poze aici. Citeşte tot articolul

IN Web

Storify este un start-up de care am aflat prin intermediul lui Edward Boches. Storify adună diferite informaţii din social media ajutându-te să separi chestiile importante de zgomot şi să păstrezi ceea ce te interesează. Practic poţi să legi mai multe tweeturi în ordinea cronologică şi să publici conversaţia, poţi să aduni mai multe articole, poţi să faci poveşti din social media cu text, video şi audio.

E un tool interesant pentru că te ajută să strângi informaţia de pe mai multe reţele sociale. La prima mână poate fi folosit de jurnalişti pentru a aduna diferite informaţii înainte de publicarea unui articol sau mai multe declaraţii făcute pe diferite reţele sociale şi siteuri. Oamenii de PR l-ar putea folosi pentru studii de caz, publicând cele mai importante reacţii dintr-o campanie. Momentan e folosit, printre alţii, de Al Jazeera care colectează opinii din Social Media pe anumite teme.

Avantajul e că poţi adăuga o pagină, un tweet sau un status de pe Facebook printr-un singur click (dreapta) – Storify This Page. Selectezi povestea în care vrei să adaugi informaţia şi mai apoi o poţi edita după bunul plac. Fără embed, fără print screen şi multe linkuri. Totul în timp real cu doar câteva clickuri.

Am reuşit să testez destul de puţin serviciul, însă mi-a plăcut foarte mult ce am văzut până acum. Sper să evolueze şi să devină un punct de referinţă în filtrarea informaţiei. Cum arată o poveste creată în Storify vedeţi aici. Un articol din NY Times este disponibil aici.

IN Redescopera Romania


În cea de-a şasea zi din tura doi de Redescoperă România am poposit în satul Şurdeşti. Tradiţia locului spune că cel mai vrednic sătean trebuie sărbătorit în a doua zi de Paşti. Iniţial era sărbătorit cel care ieşea primul la arat, astăzi este sărbătorit cel mai ospitalier locuitor.

Mise-en-scène-ul este şi el de sorginte patriarhală, alcătuit probabil în vremuri imemoriale. Astfel, sunt aleşi în timpul ceremoniei un judecător, un doctor, un şef de post, un mulţitor, un scăzător şi alţi câţiva participanţi care au diverse roluri simbolice. Practic este o trimitere la sfatul celor bătrâni şi drepţi, atât de prezent în satul românesc.

Interesant e că, deşi a fost interzis în perioada comunistă, obiceiul a fost reluat după Revoluţie. În anii ’50 o tradiţie care îl sărbătorea pe cel mai harnic dintre săteni nu avea niciun sens. Erau anii colectivizării când toate pământurile mergeau la CAP iar activităţile agricole erau sistematizate. În plus, obiceiul are şi un caracter puternic religios, alt lucru care incomoda regimul.

De la reluarea obiceiului, sătenii din Şurdeşti au început să-şi confecţioneze costume populare maramureşene şi să le poarte la procesiunea din a doua zi de Paşti. M-a surprins naturaleţea cu care este respectat acest obicei, bucuria de pe feţele oamenilor. Nimeni nu îi obligă să păstreze această tradiţie însă o fac mândrindu-se că pot sărbătorii fruntaşii satului în acest fel.

Dincolo de costume, femeile frumoase, copii gătiţi în straie de sărbătoare, te impresionează firescul situaţiei.

Redescopera Romania este un proiect Petrom, sustinut de BCRDaciaRomtelecomParalela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

IN Casual stuff

Nici nu se terminase bine finala Românii au talent că blogosfera vuia de comentarii. A câștigat povestea lacrimogenă, a fost blat, românul e ușor de impresionat etc.

Ce-i drept, din câte am văzut, numerele de luni seară au fost mai slabe. Țuțu a băgat aceeași placă, a ridicat degetul în sus, a cântat așa cum știa și a câștigat. Dar indiferent de câștigător, ar fi fost comentarii.

Dacă ar fi câștigat tipul de la spălătorie: ”Au ajuns să câștige țiganii concursurile de la noi din țară! Rușine să vă fie băi românilor!”

Dacă ar fi câștigat Medea ”Țară de curve și striperițe ce suntem, normal că a câștigat una care dansează la bară!”

Dacă ar fi câștigat barmanul: ”Suntem un popor de bețivi. Numai un popor de bețivi poate să voteze un barman!”

Dacă ar fi câștigat copila cu vocea cristalină: ”Dacă aduceam un bebeluș care plângea ăla ar fi câștigat! Păi ce, vârsta e motiv să câștigi un concurs de talent?”

Dacă ar fi câștigat învârtita: ”Încă o dată se confirmă că românii vor să fie amețiți de cineva! Și când cineva îi poate ameți, cad pe spate de admirație”

And so on.

Meniu